Pierdut in nebunie, in haos si-n durere,
Pe-albastrul cer nu-n ganduri, un stol de randunici,
Si iarba creste trista, sub palmelele mele,
Ma gadila, saruta, cu buze umezi, mici …

Cu ochii-n sus la Soare, de dragoste orbit,
Pierdut si istovit, imi reazam capul meu,
De-un nuc si-a sa coroana, cu drag ce m-a primit,
La curtea sa regala, sa-i spun ce-am patimit.

In fata sa ma-nchin ca unui rege vechi,
Ce a vazut mai multe si vrea sa ma asculte,
Sa-i spun ce arde-n mine, s-asculte ce cuget,
Cu flori sa ma sarute, cu ele am sa petrec.

Si-n visul meu la curtea, acelui rege nuc,
Ii povesteam de clipa, cand eu am cunoscut,
Ce-nseamna sa iubesti un inger decazut,
Si ca as vrea acuma ca iadul ei sa-l duc.

Si afara-i linisit. In mine e furtuna,
La gandul dragei mele, un fulger cade drept,
De viu as fi ori mort, acum ar fi totuna,
Cand gandul dragei mele, ma fulgera in piept.

Si nucul trist la mine, incet cutremurat,
Ca florile-i sa-i cada si sa-mi aseze pat,
Pe-altarul dragei mele ca mielul la taiat,
M-am asezat caci gandu-mi, o viata a mai luat.

In mine e caldura si Soarele-mi apare,
Afara-i trist si ploua, tuna si fulgera usor,
Si langa mine arde, un falnic nucusor,
Ce m-a salvat, pe mine, de-amarul fulger chior …

Pierdut in plans, in ganduri, pe patul meu de flori,
Ma scalda ploaia uda, surora mi-e o stea si frate doar un munte,
Si toti ma plang de-a-ncetul ca norii ce ii scuturi,
Cand pentru ea ai trece, chiar si a vietii punte …

Ce ploua trist afara, ce fulgera in zare,
In mine arde-un Soare, e cald si-mi este bine,
Iar in poiana verde, sa-i fur o sarutare,
Ca ultima-mi sa fie, a dragostei suflare.

Ce bate vant, ce rece e, ce noapte grea,
Nimic pe strada nu trecea,
Ma uit in stanga si in dreapta si-astept cu drag sa cada noaptea,
Ma uit la cer si ma orbeste, o Luna rea cu gandul rece.

Iar gandul meu e impietrit si sufletu-mi inmarmurit,
Si sunt o stanca nu un gand,
Si-n mine ma topesc plangand,
Si-un suflet sunt, mult prea plapand.

La nici doi pasi, izvorul trece, atat de cald, atat de rece,
Ma uit la el in chip senin, imi vad reflectia venin.
Si plang, izvor un rau sa fac, un rau un fluviu nesecat,
Un gand atat de necurat, izvorul trece neincetat.

Pe malul drept, o floare creste, ca timpul rau ce ma petrece,
Si-n lacrimi reci, innot la ea, m-apuc de mal, m-apuc de ea.
Si-s ud, de lacrimi, ce curgeau, o floare dulce tot udau,
Un plans incet, un gand curat, un suflet rece si crispat.

Atat de cald, izvorul rece si floarea mea, imboboceste,
Bobocu-i verde, alb, si-mi place, incet l-ating si se desface,
Uitandu-se la mine, tace, iar clipa s-o pastrez in fase,
Caci clipa trece, nu se-ntoarce.

Si ma aplec, sa o sarut, dar parca ea mult s-a temut,
Sa n-o ating, sa nu o smulg, caci sufletul ei ca un fulg,
Atat de fraged, de plapand,
Incet am s-o sarut, plangand …

In plans cand cad, in gand ma pierd,
In mine sufar cald si fierb,
Si ard si plang si ma gandesc,
De ce-am gresit, de ce gresesc?

Sa fiu doar eu, sa fi doar tu,
Doar eu ce sunt atat de acru,
Ca gandul rau ce-l dai pierdut,
Ca timpul mort ce ne-a-ntrecut.

Caci n-am cuvinte dar ma doare,
Si suferinta mea-n izvoare,
Clocoteste, rabufneste,
Ganduri curg, versu-mi traieste …

Incerc sa le acumulez pe toate,
Si sa le scriu si chiar prin fapte,
Sa iti arat ca tot ce-am zis,
N-au fost, nu sunt un simplu vis.

Ma ierti de oare ti-am gresit …
Cu vorbe de am patimit,
Cuvinte grele care vor,
Sa ard, sa plang, de-un aprig dor.

Caci n-am cuvinte sa iti zic,
Ca te iubesc, dar doar un pic,
Caci pentru tine as incerca,
Sa imi ascult si flacara …