.:: blog de exprimare libera – IT, politica, economie si altele ::.
Incet, pe clape, eu te-ating, al tau, acelasi gand, sa-nving,
Si sa tresara, cand te-apas, din suflet tot ce vreau sa vars,
Sa cada-n note ce-ntr-un cant, sa fie lacrimi care plang,
Si sa s-auda-n zarea mare, ca tristul cantec de mioare ?
Un astru cald, a asfintit, un altul rece a rasarit,
Covor de pete albe-n cer, in ritm de clape, eu mai sper,
Ca tu, acolo-n rasarit, un gram de ai mai fi gasit,
De-atata chin, si-atat mister, ce arde ca un aprig ger?
Incet, pe clape, eu te-ating, si zile curg, zile venind,
Si numarand ore, pe-un ceas, ma-ntreb cat oare ne-a ramas,
Minute curg, secunde chin, si-n suflet sangerez venin,
Si secundarul a mai tras, o clipa dulce de necaz?
Si-astept, ca timpul, sa socoate, de am fost eu cel cu dreptate,
Si de-am cantat vreo partitura, de lacat vrei sa-mi pui la gura,
Ca vocea mea, pe-atatea ape, sa nu atinga albe clape,
Si sa nu cante un pian, un cantec dulce, dolofan?
On this bad day, in tears she came,
My heart was dead, and filled with shame,
Cause I could not, and neither they,
Could we not wipe, her tears away.
She talked of friendship, that been lost,
Of dreams and sorrow a ghost she was,
She looked at me, her empty eyes,
Like hell on Earth, like cloudy skies.
I could not watch, or could I bare,
The shame, the anger, the despair,
Of watching her, a naked flare,
In life’s cold shower of pure damned hate.
Now she’s angel, she’s got her hallow,
And I’m a demon that feeds on sorrow,
And neither both could we be one,
Neither in life, and not in death, or just beyond.
E negru, cald si trag zabrele.
In suflet gol si pustiit.
Si-n cosul gol, din verzi surcele
Cu moartea, eu, m-am regasit.
In lume azi, imi las cuvantul,
Sa fie cale de-ocolit,
Sa bata-n van si-n cantec, vantul,
De soarta-mi ce m-a amagit.
Si de ar fi sa-nvat ceva,
Ce-am invatat? Durerea.
Sa fi bogat, dar amagit,
Sa-ti vinzi cu oasele si pielea.
Caci nu conteaza ce ai fost,
Nici ce urma sa fie,
In clipa noptii, fara rost,
Nici moartea nu te-nvie.
In fata Lui ne asezam,
De Stanga sau de Dreapta,
Orice am fost, un cap plecam,
Caci asta-i Judecata.
O viata am avut, un greu,
De-acuma vesnicie,
In Rai, atingi un curcubeu,
Sau arzi in soba vie.
Of chin! Esti dulce, imi esti drag,
Dar azi te parasesc,
Pasesc cu dreptul pe un prag,
De aur pur, domnesc.
Si las in urma mea, cuvantul,
Sa fie cale de-ocolit.
Caci insusi el, cu lacrimi, Sfantul,
Caci insusi el, m-a chinuit.