La un semn deschisa-i calea si se-apropie de cort
Un plesuv asa simpatic! Dupa vorba, e din port:
- Tu esti Mircea?
- Da, Traiane!
- Am venit sa mi te-nchini!
Si sa-mi dai pe la sectoare inca patru-cinci sutimi.
- Orice gand ai, mai, Traiane, si oricum vei fi sosit.
Cat suntem inca-n locale, eu iti zic: Bine-ai venit!
Despre partea inchinarii, insa, dom’le sa ma scuzi.
Ca-i Nastase dupa usa. Tot mai plange. Nu-l auzi?
O, tu nici visezi, straine, cati in cale ni s-au pus,
Toata floarea vestejita a intregului Ursu’z.
Tot ce sta in umbra crucii, imparati si regi se-aduna
Sa dea piept cu noi. Ce nu stii? Parc-ai fi picat din luna!
S-ambracat in zale lucii cavalerii Bush si Blair
Papa, cu-a lui trei coroane, plus amicul lui din cer
Fulgerele adunat-au contra lui Nastase care
In turbarea-i furtunoasa cumpara pamant si sare.
N-am avut decat cu ochiul sau cu mana mea ce face
Ca baronii si sarira cu lovele in coace.
Pentru-a noastra biruinta cumpararam rauri, lacuri,
Fotbalisti, pamant, mass-medii, gazetari, artisti, conacuri.
La partid doar ai vazut-ai ce parale s-au mai strans.
Stii cat m-a costat out-door-ul? Ti-as fi spus, dar ai fi plans!
Cand vazu ca pe la Cornu nici gainile vor iarba
Cu o ura ne-mpacata si-a soptit Nastase-n barba:
“Am jurat, pana la toamna cumpar tara, fara pas,
Iar de rest, chiar de la Roma, iau pentru gaini ovas!”
Si de crunta-i vitejie tu te aperi c-un ardei?
Ce faci daca scoate pusca si te-mpusca-n coi! Chiar vrei?
Ti-as mai spune eu mai multe, dar ma stii ca-s diplomat.
Zi mersi ca nu-s ca Mitrea. Ala te-ar fi asfaltat!

(it’s a personal blog-post. Why did I write it? Cause it’s my own personal blog and I can write what I want. It’s my choice and people must respect that even if they like it or not. Only people interested in me or my personal feelings should read this post. If not, please go away)

• ca iubirea e intotdeauna mai trainica decat grijile de zi cu zi si ca intre prieteni si iubire, cea din urma primeaza. Am crezut ca te poti bucura alaturi in aceste sarbatori de cine ti-e drag si vei putea dansa cu ea, in acel moment dulce si ca-ti va fi aproape si vei simti, atunci cand dragostea o cere mai mult. M-am inselat.
• am crezut ca voi fi alaturi de tine de Craciun si dimineata sub brad va fi un cadou pentru tine pe care te voi vedea deschizandu-l cu atata drag, bucurandu-te ca Mosul a venit si anul acesta. Am crezut ca vom manca cozonac impreuna si voi gusta din cele ce le faci tu, cu mainile tale. M-am inselat.
• si am crezut ca voi fi acolo, la cumpana dintre ani, alaturi de tine, oferindu-ti un dans in doi, simtind cum, traiesti langa mine. Si am crezut ca te voi saruta si vom intra, impreuna, intr-un an nou. M-am inselat.
• si am crezut ca nu voi plange, ca voi putea sa accept. Dar imi curg lacrimi in randuri, siroaie, pentru ca, sunt prea idealist si vad prea mult in iubire. M-am inselat.
• si am crezut ca tin la trai mai mult decat orice altceva. Si imi doream sa las apa sa curga, sa ma afund cu capul sub ea si sa rezist cat oi rezista, iar apoi, baia sa se inunde iar eu sa nu mai fiu. Am plans si nu stiam ce curge mai repede, un dus prins in perete sau lacrimile mele pe portelan. M-am inselat.
• si am crezut ca intre Carmen si mine, ma vei alege pe mine si ca dincolo de facultate, in aceste zile, vom fi impreuna. Chiar daca sunt multe de facut, chiar daca si tu si eu avem o groaza de lucruri, am tot sperat si crezut ca vom sta impreuna. M-am inselat.
• si am crezut ca pot sa sper, ca pot sa astept. Dar ma omoara sa nu te am in acele momente langa mine. Si am crezut ca pot sa accept sa te las libera. Dar nu pot. M-am inselat.
• si am crezut ca pentru iubire nu plangi, dar am ochii rosii de orele care au trecut. Si am crezut ca pot sa fiu fericit dar nu sunt. Si am crezut ca pot sa-ti spun “primit cu colindul” sau “un an nou fericit”, dar nu voi putea. M-am inselat.
• si am crezut ca pot fi mai puternic de atat, mai liber si mai detasat. Dar nu sunt. Caci mai puternica decat mine e ratiunea si tristetea ce m-au cuprins. Si am crezut ca pot, dar n-am putut. M-am inselat.
• si am crezut ca-i bine sa cred ca te voi saruta, te voi avea, ma vei dorii. Dar simt ca nu. Caci pleci si pe mine ma lasi singur. Si daca spun ca vreau sa ramai, imi spui ca nu te inteleg, iar daca nu mai spun nimic, ma-ntrebi de ce nu vorbesc. Si am crezut ca pot sa tac. M-am inselat.
• si am crezut ca am cui sa ma destainui, cui sa-i vorbesc si cui sa-i spun tot ce am pe suflet. Am ajuns sa scriu aici tot ce ma arde, tot ce ma doare, pentru ca tu nu ma asculti. Si daca-ti spun, imi zici ca nu te inteleg. Aveam nevoie acum de o prietena, caruia sa-i vorbesc. Nu de un telefon la care va raspunde 3 saptamani, robotul. M-am inselat.
• si am crezut ca am cui sa-i trimit un mesaj dimineata, sa-i sarut ochisorii, sa-i arat cat de mult o iubesc. Si am crezut ca-ti face placere sa stii ca exist, ca sunt aici, ca sunt pentru tine. M-am inselat.
• si am crezut ca vom sta impreuna. Nu stiu de ce-am gandit ca vei alege sa fim noi doi vacanta asta. De ce am crezut asa ceva? Nu puteam oare sa vad ca, pentru tine, eu nu exist. Exista doar Carmen si facultatea. Intr-adevar, sunt importante, dar eu nu?! M-am inselat.
• si am crezut ca nu voi plange neincetat atatea zile. Si ce? E omeneste sa suferi pentru cea pe care o iubesti. Credeam ca daca am sa te rog, vei vedea ce simt pentru tine, vei vedea cata nevoie am de tine si vei face ceva pentru noi. M-am inselat.
• am crezut ca dincolo te toate, iubirea primeaza. M-am inselat.

Nu vezi oare ca te iubesc si din egoism, te vreau langa mine?! Da, ai nevoie de Carmen, ai nevoie de timp, ai nevoie sa inveti, ai nevoie de multe – DAR – am si eu nevoie de tine. Pot accepta ca vrei sa pleci cu ea, 3 saptamani sau cate sunt. O vacanta intreaga … Ce mai conteaza ce vreau si eu? Ce mai conteaza cat te iubesc?

Fiti fericiti voi, ce alaturi sunteti de iubirea voastra, caci ceea ce aveti langa voi e de nepierdut. Fiti fericiti voi ca dati si primiti iubire si-n aceste zile simtiti ce simtiti. Fiti fericiti voi ce ati construit impreuna, o familie, un camin, o iubire, vrand alaturi de dragostea voastra sa fiti. Si fiti fericiti voi ce vi se ofera iubire, caci astfel de sentiment nu mai gasiti …

Si pentru ca orice scriu, nu conteaza pentru nimeni, am incetat sa mai scriu. Si pentru ca orice simt, nu conteaza pentru nimeni, am incetat sa iubesc. Si pentru ca orice fac, nu conteaza pentru nimeni, am incetat sa muncesc. Pentru ca nu pot avea ce imi doresc, inseamna ca nu merit …

Esti libera sa te duci cu ea. Libera sa faci ce vrei. Nu mai conteaza ca vor fi doua luni cand, te-am sarutat o singura data. Nu mai conteaza ca in loc sa te imbratisez in acele zile, voi imbratisa, o fantoma. Nu mai conteaza ca vom fi amandoi nefericiti. Poti sa te duci, esti libera sa te duci … sper doar sa ai unde te intoarce, caci eu nu stiu daca voi mai fi aici …

Lumina-i stinsa. Usa-nchisa. Iar eu sunt orb, de dorul tau,
Si simt prezenta ta, fantoma! Te simt prea drag, amorul meu.
O forma desenata-n noapte, un chip, un zambet, un mister,
Atat de palida-ti chemarea, ecou de dragoste-n eter …

M-ating a tale rosii buze, te-ating usor pe coapsa-n jos,
Cuvintele mele-s ude, de-atata chin, de dor si patos.
Si-aceasta clipa, eu as tine-o, in timp blocata pe vecie,
Cand viata ta, doresti sa fie, atat de scurta si de vie …

Iar mana mea, ce tremura, ca acul greu de gramofon,
Scotand atatea voci prea dulci, pe pielea-ti rezonand amor,
Te simt pierduta-n gand departe, te simt prea vasnic, ca traiesti,
Si chiar de soarta ne-ar desparte, eu totusi simt, ca ma iubesti.

Pamantul sub noi, tremura, afara pomii s-au culcat,
Si noaptea asta-i doar a noastra, in noi ce-ncet s-a-nfiripat.
Te tin la piept, te vreau cu mine, te simt batand mult prea vioi,
Si esti a mea si suntem unul si nu mai suntem amandoi …

We survived! Dupa 48 de ore de munca, echipa care s-a adunat la Launch 48 in jurul ideii “Open CV (actually, openmycv.com)” – idee propusa de yours trully, a supravietuit unui tur de munca de 48 de ore pentru a lansa un concept (un proof-of-concept @ openmycv.com) – al unui bussiness ce zic eu ca prinde.

Dupa eveniment, echipa a decis sa ramana volunteer, fapt ce duce proiectul inspre: o relansare in 15 Ianuarie, o groaza de functionalitati noi si un succes imediat dupa relansare. De ce relansare? Pentru ca in 48 de ore s-a realizat ceea ce se putea face 4 saptamani, insa cu mici compromisuri. Abia astept relansarea …

Yep. Citatul vine, aproximat, din Friedrich Nietzsche: “There is always some madness in love.”. Asta ma face, pentru ca o iubesc, un nebun patologic. Ironic e ca e adevarat …

Pur si simplu vreau sa las ratiunea sa ma doboare, mai jos decat am fost vreodata. Pentru ca merit. Idealismul in aceasta lume trebuie omorat in fasa, calcat in picioare. Distrus. Adio, e tot ce mi-a ramas de spus …

Azi e ziua aia fatidica in care soarta vrea sa-ti arate ca nu si-a iesit din mana si ca inca stie sa-si bata joc de tine in ultimul hal. Nici bine n-am terminat cu melodia anterioara, ca urmatoarea in playlist-ul pe Shuffle, a si venit: “Foaie verde untdelemen / Neica ce dragoste avem / Nu s-a gasit om pe lume / Care sa ne despreune // Dar s-a gasit fata-n sat / Care ne-a despreunat / Tabachere cu tabac / Sa te port la piept cu drag // Of, ce dor, ce chin, ce jale / Pe la poarta dumitale / Of, ce dor, ce chin, ce jale mai … / Pe la poarta dumitale // Cand trec pe la tine-n poarta / Catelusa ta ma latra / Ah de nu m-ar mai latra / Iar mai trece durerea. (bis) // Of, ce dor, ce chin, ce jale / Pe la poarta dumitale / Of ce dor, de chin ce jale mai … / Pe la poarta dumitale.”

Azi am invatat un lucru. Oamenii trec prin aceleasi situatii, si nu invata deloc. Nici noi de la batrani, nici batranii de la noi. Suntem caposi. Si suferim. Si apoi, descoperim ca exista o melodie scrisa, acum prea multa vreme, ce descrie prea bine ce simti. Toate astea te duc cu gandul la melodia aia veche: “roata vietii se-nvarteste, tac, tac, tac” … si stai sa te gandesti: traiesti un deja’vu?!

Nu pot sa nu recunosc, imi canta in urechi acele versuri, neincetat, de la capat, replay, replay, replay. Si auzi vocea, incepand din nou: “I want to spend my lifetime loving you / If that is all in life I ever do / I will want nothing else to see me through / If I could spend my lifetime loving you …”.

Si crezi ca se opreste. Crezi ca ai scapat. Si revine: “Though we know we will never come again / When there is love, life begins / Over and over again. // Save the night, save the day / Save your love, come what may / Love is worth everything we pay …”. So freakin’ TRUE …

Chemarea noptii reci, atat de lung rasuna,
Pe drumurile-nalte, pe uliti si poteci,
Si strabatand betoane, prea negrele asfalte,
Un glas, al tau, s-aude, spunandu-mi c-ai sa pleci.

Cutremura pamantul, se-nvolbura izvoare,
Iar brazii ei cei falnici, coboara la pamant,
Cand glasul tau s-aude, cu-a sa dulce valtoare,
Si ma loveste-n suflet, in minte si in gand …

Eu stanca sunt acuma, si neam cu muntii falnici,
Tinzand cu-o crestatura, spre bolta de pe cer,
As vrea sa-ti cant alenea, as vrea sa-ti spun acuma,
Dar gura mi-e-nclestata cu lacat greu de fier.

Cand noaptea vine iara, si sora-ti este Luna,
Si chipul tau prea fraged, ce se reflecta-n ea,
Un lup as vrea sa fiu, urcand pe crestatura …
Durerii, stancii mele. La tine as urla …

Iar vocea mea strabata, paduri, campii si-nvolburate ape,
Urcand pe coama celui mai falnic pisc,
Si strabatand eterul, din asta lume-n alta,
Sa-ti duca tie veste, ca omul tau e trist.

O luna ce apune, un Soare ce rasare,
Un lup batut de soarta, de dor prea haituit,
Iar gandul meu asteapta, ecoul sa rabzata,
Sau glasul tau cel dulce, de m-am indragostit …

Un cub de ciocolata-n mana, ce dulce e. Si-un pic amar,
Cum picura alene clipa, pe alba foaie de stejar.
Incet pe deget se topeste, se-ntine-n jos si tremurand,
De foaia alba se striveste, scriindu-ti tie, dulce gand.

Nici tot ce-i dulce-n lumea asta, nici gust, nici farmec, nici miros,
Iar toate-mi par. Si chiar si viata. Ca n-ar avea un simplu rost.
As vrea, sa cred, in fericire. Dar n-as avea-n ce crede iar,
Cand dragoste e insa siesi, aruncatura unui zar …

Un haos, mult, prea mult, prea dulce. E-atat de acru si amar.
Cand dragostea vrea sa te-nvinga, te-nvinge dur si-atat de clar.
Te lasa gol, chiar sec. Chiar mort. Si totusi speri ca nu e tot,
Cand clipa rece a venit si tu-i ceri vietii, tot ce-a fost.

Iubesti? Esti sigur? Nu prea cred. Te-nseli amarnic eu cuget,
Visezi un gand, o stare acra. Un bocet simplu, un regret.
Crezand ca-n viata toate-s date, asa cum vrei, cum le concepi,
Si-atunci cand soarta ti-e contrara, in inima tu simti, doar tepi.

Un sange, mult, prea mult, se zbate, in vene-ti fierbe, clocoteste,
Si simti un deja’vu p-aci, acelasi chin, acea poveste,
In care dragostea a fost facuta, sa o castigi si sa o pierzi,
Cum pomu-si pierde frunze multe, odata ele ce fost-au verzi …

Simtind c-am fost din nou aici, simtind acelasi chin, durere,
Ma-ntreb in sinea mea, ce-ar fi, sa scap, de-atatea dulci probleme,
Fiind un las, fugind de tot si toate, si acceptand o moarte,
Cu care vietii, oricum i-as fi dator …