Am la dispozitie cateva minute pentru mine. Se fac aproximativ 24/48 de ore (habar n-am cat exact, or fi 36 la mijloc …) de cand, teoretic, suntem singuri. E aiurea. Am crezut ca pot sa fiu fericit chiar si asa si ca pot sa zambesc si ca pot avea optimism, dar nu e deloc asa …

M-am trezit trist. Cum e sa te trezesti dimineata cu un astfel de gand, n-am de gand sa descriu. Sunt demoralizat, efectiv. Sunt tacut. As vrea sa fiu eu … si lumea. N-am chef de nimic, cel mult de munca. Da, adevarat, as fi cel mai fericit barbat de pe Pamant sa te am pe tine. N-am cui sa spun ce simt …  :( si ce ma doare … n-am pe cine sa sarut … si n-am pe nimeni care sa ma imbratiseze, 3 secunde din viata lui. Singuratatea, e un calvar.

Voi cei ce va bucurati de iubire, apreciati-o … si nu faceti ca mine, greseala, de a o pierde din nimic. Nu am cum sa-mi iert aceasta atat de usor. A fost vina mea iar de acolo, toate … Sunt trist astazi. Foarte trist …