Lumina-i stinsa. Usa-nchisa. Iar eu sunt orb, de dorul tau,
Si simt prezenta ta, fantoma! Te simt prea drag, amorul meu.
O forma desenata-n noapte, un chip, un zambet, un mister,
Atat de palida-ti chemarea, ecou de dragoste-n eter …

M-ating a tale rosii buze, te-ating usor pe coapsa-n jos,
Cuvintele mele-s ude, de-atata chin, de dor si patos.
Si-aceasta clipa, eu as tine-o, in timp blocata pe vecie,
Cand viata ta, doresti sa fie, atat de scurta si de vie …

Iar mana mea, ce tremura, ca acul greu de gramofon,
Scotand atatea voci prea dulci, pe pielea-ti rezonand amor,
Te simt pierduta-n gand departe, te simt prea vasnic, ca traiesti,
Si chiar de soarta ne-ar desparte, eu totusi simt, ca ma iubesti.

Pamantul sub noi, tremura, afara pomii s-au culcat,
Si noaptea asta-i doar a noastra, in noi ce-ncet s-a-nfiripat.
Te tin la piept, te vreau cu mine, te simt batand mult prea vioi,
Si esti a mea si suntem unul si nu mai suntem amandoi …