Cand geniile mor,
Si p-aripi se inalta,
Intind cantecul lor,
Pe firul gol de ata.

Pe fir de ata de bumbac,
Se-ntinde azi la stele,
Bumbac din suflete ce tac,
De chin si de durere.

Ce-ncanta ochiului de om,
A gandurilor miere,
Caci tot ce-i arta astazi vom,
Pastra intre mistere.

E cantec, carte. Poezie,
Pictata in sculptura,
E glas de miere, viata vie
Ce lasa scrum in urma.

O clipa au, si gandul lor,
Curata nebunie,
Omagiu lor si tuturor,
Ce cred in nemurire.

Acum in ziua de apoi,
S-aude glas de cor,
Caci tot e astazi sec in noi,
Cand geniile mor.