Povesteam mai multor prieteni: “nu pot descrie senzatia de 130 km/h pe AC/DC” … iar una dintre melodiile vizate pe autostrada A2 a fost Sambata, o melodie care eu zic, nu are moarte “AC/DC – You shook me all night long” … probabil, cea mai dulce dedicatie pe care o poti face femeii din dreapta ta, ’cause the walls start shaking, the earth was quaking, my mind was aching, and we were making it and you …

Exista zile si zile si cateodata ma apuca damblaua sa pun poze pe .net. Mi-am adus aminte ca am poze cu ratusca cea urata (de la tara) si fiind printre pozele asupra caruia am dreptul sa le public (necontinand mecla nimanui) zisai sa le pun pe blog. Nu ma intrebati. Doar ca-mi place ratusca!

O intrebare care mi-a traznit azi prin capul meu gol, a fost legata de tipurile de barbati si tipurile de femei pe care le preferam. Am ajuns inevitabil la concluzia ca exista 2 tipuri generale de barbati si femei si am zis sa pun o intrebare adresata tuturor cunoscutilor mei: “Ce barbat slash (/) femeie preferi?!” dintre urmatoarel 2 modele:

• “Too good to be true”: genul de barbat/femeie care iti zambeste de fiecare data, e perfect, e ca tine, te pupa-n c**, te alinta cu ce frumos/frumoasa esti, cat tine la tine. S-ar insura/marita cu tine pe loc. Altarul e Mecca-ul spre care tinde. Iti spune ca te iubeste, ti-aduce flori (daca esti fata) sau iti face favoruri (mancare gen, altele, daca esti baiat) si parca-ti zici in gand: “frate, prea adevarat!”;
• “Ce naiba?!”: genul de barbat/femeie cu care nu te intelegi 100%, cu care apar discutii, in contradictoriu sau nu. Dar care iti fu** creieru si mintea si te pune la treaba si te face sa traiesti sentimentul. Genul cu care nu te intelegi prea bine, inevitabil apar certuri dar la fel de inevitabil te impaci cu el. Acelasi gen de barbat si femeie care inevitabil iti greseste dar care se intoarce (mereu) la tine.

Pe bune. Voi ce preferati?! Eu merg pe varianta #2.

Vlad Stan, unul din (asa-zisi) investitori in online-ul romanesc avea o fraza celebra cand il ascultam (nu o mai fac de mult, increderea mea scazand dincolo de limitele acceptabilului) in care exclama: “This be the shiznit!” unde shiznit e un fel de neologism american pentru “stuff, things the best of its kind”.

Vorbind de “stuff” (and shiznit) am dat peste storyofstuff.com probabil una dintre cele mai bune documentare care m-a prins, timp de 1 ora urmarind toate cele 4 filme (la momentul vizionarii) vorbind despre “o lume in criza” si despre lantul acesta al shopping-ului in manie.

Am tras, pentru mine cateva concluzii:

• intr-adevar, daca stau sa ma gandesc pierd foarte multi $ pe lucruri total inutile. Recent am cumparat un EeePC, e misto. Il pot lua pe oridune, dar AVEAM un HP care … mergea mai repede decat Asus-ul chit ca ocupa mai mult din masa. Deci, in jur de 1200RON dati pe?! nimica!
• nu mai cumpar apa, nici Cola. Nici Prigat! Pe bune. Chit ca mor incercand faza asta, sa stiu ca dau de N ori (5 RON pe o sticla de Cola) doar ca are gust de Cola (habar n-am ce fruct e. E fruct, nu?!) tot ma las de sucuri. Cel putin nu vreau sa fac ca Arhi (arhiblog.ro) si sa scot o piatra pe p*** venita de pe rinichi.
• cosmetice: sa zicem ca ma rezum doar la deodorantul actual (Axe). In rest: fara parfum, fara aftershave, cel mult pasta de ras (deh, mai greu sa te razi cu sapun de casa). Cred ca daca ar face aceste 2 cosmetice/produse din uleiuri vegetale sau ceva oricum natural, habar n-am, nu sunt chimist, as fi cel mai fericit.
• nu mai cumpar electronice. Frate, nu am nevoie de LCD-ul ala de 91cm. Mi-ajunge un monitor. Cand s-o strica asta, daca s-o strica, daca cumva e “beyond repair” abia atunci (si cu greu) o sa ma gandesc la a lua un replacement, avand in vedere ca am deja un monitor in stand-by la unul din echipamentele din casa. De ce sa dau banii pe altceva?
• ultimul telefon: a fost si va ramane iPhone. Nu mai dau banii pe alt telefon, ever. Raman in 3.1.3, jailbreak-uibil cu iTunes 9.1 cu GPS, phone and what-not. N-am nevoie de mai mult. Refuz!
• raman cu Sony DSC-H50 pana la adanci batraneti. Cat o tine micuta camera, cu ea mor de gat. Cel mult sa-i cumpar o extra-baterie sau un incarcator DC @ masina. Cred ca incarcatorul, avand in vedere ca ma plimb cu masina de colo, colo, o pot incarca “while driving”. Iar incarcatorul nu e atat de “limited life-span” cum e bateria. Sunt mandru. Thinking renewable energy by burning fossil fuels (diesel) but using the alternator to power-up my stuff.
• stabilesc un tablou de reguli cu ce se cumpara si nu se cumpara in casa si-l pun la vedere, “in plain sight!”. Probabil cand ies pe usa ca sa-mi aduc mereu aminte.
• reduc consumul de energie, oprind monitoarele si calculatoarele cand nu am nevoie de ele strict, cand plec din oras, cand multe altele. (desi sunt cam always on din ratiuni ca si eu sunt always on).
• ma las de Jacobs 3 in 1. O sa ma uit si la ceaiuri sa vad daca sunt 100% naturale. Daca nu, le dau si pe alea afara pe usa.
• incerc sa consum mai putina hartie. Suntem in era informatiilor. Come on!
• tus la fel. Tocmai azi dimineata ramasesem fara tus.
• folosesc iPhone drept player pentru melodii. Consuma mult mai putin decat un set de 5.1 boxe. Si cand lucrez chiar n-am nevoie de 5.1 boxe. Le pastrez doar pentru filme-n DVD.
• nu mai aprind becurile seara. Din moment ce monitorul e atat de luminos ca vad tastatura si chiar pot citii (aproape) chiar si foi, nu are rost sa ma complic sa mai aprind becuri prin casa.

A inceput revolutia schimbarilor la mine in camera/casa. Nu de alta, dar tocmai mi-am facut BCV (Buletin de Cheltuieli si Venituri) si cam ies in pierdere. Deci, in jur de 3 pana la 6 milioane/luna economisesc dintr-un trai mai sanatos. Poate asa si slabesc. Iar cu 6 milioane pe luna, acopar jumatate din leasing, am mai mult timp liber sau vreo iesire din Bucuresti.

This eco shit catches on …

Mai ales una care-ti zambeste de pe ecran. Povesteam adineauri de efectul pe care femeile il au asupra barbatilor. Pentru inceput, chiar eu nu mi-am crezut aberatiile, insa e 3:45 dimineata, am tras ca ghiulu’ non-stop ultimele 8, 10 ore si nu ma simt obosit, cu toate ca ma duc la culcare ca sa nu ma dau de tot peste cap. Oricum, combinatia da o senzatie de spirit de creativitate, de culoare, de diversitate. Yay!

Adineauri scriam de femeie frumoasa zambind pe ecran. Eh, nu ma pot abtine sa nu pun o poza a noului fundal, cu filtrul de care va povesteam anterior. (a se obsera cum gratiile nu ating marginea ecranului, facand acel efect de blending, care place ochiului meu). S-a nimerit in poza asta sa fie si ea la un “photo shootin” si sa aiba si gratiile in poza (pasiunea pentru linii iregulate pe directie dreapta).

Ca barbat, cea mai misto poza: gratii (provocand “bestia din interior”) + jumatatea ta + ea imbracata secsy (habar nu am de ce o femeie soldat e secsy. Probabil influenta filmelor americane) + faptul ca ironic, o alint de obicei “soldatzel” cand o vad mai firava de fel. Atentie la privirea ei, pierduta-n ganduri, cautand “evadarea” … Aaaa, revenind :D … e un wallpaper misto.

Hihi, sunt happy.

In editare de imagini, ma pot lauda ca am cam 5, 6 ani experienta daca nu mai mult. Am fost intodeauna fan Gimp, spre deosebire de solutiile comerciale Photoshop. Eh, printre altele, toate lumea care-mi cunoaste desktop-ul, calculatorul, laptopul si orice altceva stie prea bine ca pe toate echipamentele mele am un nenorocit de “chinez” dintr-un serial (cred ca Naruto?! … have no fuckin’ ideea).

Eh, motivul principal era ca printre toate “wallpaperele” mele, o parte din aceste imagini, in special cea cu chinezu, aveau bordura imprecisa. Bordura, dadea o senzatie de “blend-in” cu marginea dreapta a ecranului, fapt ce pentru ochiu’ meu sensibil (da’ designer) era un pitic pe creier.

Uite ca dupa 5, 6 ani am descoperit: GIMP :: Filtre :: Decor :: Bordura Imprecisa. Asta e calea catre filtrul care … il caut de atatia ani. Eh, cu zambetul de rigoare, acum am si eu, in sfarsit (IN SFARSIT!) un wallpaper cu un spic de grau din natura. Cred ca o sa-mi fac hobby sa am “un wallpaper a day”.

Ochiu’ meu … zice multumesc. Si da, caut de zor o poza cu Cristina in natura, una de rezolutie mare (peste 1, 2MB) ca s-o pun ca wallpaper. Nu de alta dar combinatia: munca + ecran semi-transparent + femeie frumoasa care zambeste pe fundal = zi misto si chef de trai. Nu credeti?

M-am oprit din munci ca sa scriu. E modul meu de-a-mi spune offul. De a ma descarca. Ma doare ca-mi lipsesti. Stii tu cine esti. Da stiu, nu vorbesti cu mine. Esti suparata. Pot intelege. Oarecum. Mi-e dor de tine. Te iubesc. Iarta-ma.

Stiu, ti-e greu sa ma ierti. Pot accepta si asta. Si faptul ca ne-am putea pierde pe veci dintr-o incapatanare reciproca. Asa e viata. E aiurea. Te vreau inapoi. Nu stiu ce sa fac. Nu poate fi doar unul care sa vrea asta. Trebuie sa existe doi. Dar tu nu ma mai vrei … sau ma vrei? Spune-mi. Te rog …

Ac/Dc – Hells Bells, Nickelback – (random playlist songs), Ac/Dc – Thunderstruck, Ac/Dc – Highway To Hell … si good-old-fashioned PHP coding. Dintr-o serie de 3 proiecte preluate saptamanile trecute, sunt in finalizare cu al #3-lea. Mai am unul. Macar ultimul e mai usor olecutica. (dpdv. al ochiului meu da’ “designer”. Pe naiba).

Am descoperit ca daca nu imi place designul unui proiect, cu greu imi misc curu’ sa-l finalizez, cand ar tb. sa-l fac mai repede sa scap de el, sa trec la ceva cu adevarat interesant. Intre altele, vreau sa ma reapuc de C/C++ si Java. La recomandarile unui Pers. Anonymus pe blogu’ asta (nu era nevoie gogule, o faceam oricum).

Tati ca tati, imi lipseste ea. Nu-i dau nume ca se stie prea bine. Ora 3:00 dimineata si mie imi bubuie rock in urechi. Daca mai aveam si femeia langa mine, dormind linistita pe canapea in zgomotul de calculator pe care stiu ca-l uraste din suflet, era totul perfect. Dar na, nu poti cere totul de la viata.

Oare imi voi mai repeta mult, ca la varsta mea, nu gasesti niciodata oameni dedicati, capabili, care stiu ce vor de la viata, cu un viitor stabilit (nu planificat) dar macar in care si-au stabilit niste obiective si care lupta pentru atingerea lor?! Oare mai sper in iubire neconditionata, dragostea fata de ce este in interior, lipsa aparentelor, “no bullshit”.

De ce exista gelozie, dezhumarea trecutului, moartea sotilor Ceausescu!? Nu ca ar avea vreo legatura cu ce e pe la TV doar ca nu pot intelege de ce Dumnezeu in marita lui glorie, poate ierta orice rahat mic al nostru si noi aproapelui nu putem ierta un rahat si mai mic … Si de ce trebuie sa traim in trecut? Trecut pe care nu-l putem schimba, dar prezent si viitor care ne apartine …

Femeii care nu mai e, femeii care va sa fie, femeii care-a fost sa fie: nu afirma “Te iubesc!” daca o viata esti incapabila sa stai, langa mine.