I started to actually love myself. Ziua a inceput cat se poate de bine. Cu o lupta contra somn, undeva pe la ora 8 dimineata, e deja 11:40 si simt ca am facut o groaza. E putin fata de volumul de munca, dar dimineata a inceput exploziv, cu o tona de cereri de oferta de la fostii si actualii mei clienti.

Fac o pauza de 15 minute cat sa-mi intind oscioarele si sa inghit o gura de Cola (mandro! inca 5 sticle si ma las de Cola. Am promis! …) – deoarece ma bag la o repriza de coding. Am preluat saptamana trecuta un proiect ce seamana a provocare mai mult decat orice altceva. Provocarile ma innebunesc, mai ales cand sunt si remunerate corect! 2010 a inceput bine. Cum nu se poate mai bine … I’m actually smiling!

Motivul pentru care am scris “angajat” intre ghilimele este pentru ca nu depind de actualul meu “angajator”, anumite Innobyte (Pan Concept International), insa am o … zi sa-i zic, problema de fond. Problema e generata de faptul ca, in cautarea unei provocari, am acceptat o colaborare cu baietii de la Innobyte.

Intr-adevar. E o provocare. Sunt insa dezamagit de rezultatul negocierilor. In ce sens: colaborarea presupune ceea ce se numeste “angajare”, adica 8 ore, stat acolo, lucrat alaturi de echipa lor. Invatarea Cake PHP, in sine nu e cine stie ce provocare. Proiectele primite la inceput si sarcinile, par simple. Prea simple. Deciziile luate, la fel de simple, axate doar pe productie nu si pe calitatea productiei.

Si am o problema de fond. Eu sunt obisnuit sa lucrez al naibii de bine, dat dracu’ de organizat. Imi place sa fac lucrurile o singura data si sa le fac bine. Iar la baietii astia deja simt un “deja-vu” in ceea ce ar tb. sa fac. Remuneratia, negociata dur, nu se ridica la nevoie mele. Adica, timpul meu costa mai mult decat ofera ei. Ma-ntreb ce m-a decis sa aleg … Sa raman, sa nu raman. Am o problema de fond.

Problema de fond se refera la faptul ca in 2009: lucram de acasa, cel mult 16 ore. Baietii cu care colaboram si proiectele derulate imi aduceau si 3000E net, pe luna. Intr-adevar, nu totdeauna constant. Insa cu investitiile castigate in primele 2 trimestre, am putut lansa o serie de proiecte ale propriei societati. Cu care am mers ca finalist la Webstock 2009, in Septembrie …

Iar acum vine problema de fond: sa ma plafonez, pentru ca asa e la romani, calitatea nu este apreciata niciodata ci mereu plafonata. Intre a colabora si cu Innobyte si a ma da peste cap, dar a lucra pentru proiectele propriilor clienti, oscilez mult prea mult spre proprii clienti.

S-ar putea sa iau o decizie radicala: fie reduc colaborarea cu Innobyte la ceva gen 4 ore/zi sau o chestie care in remuneratia data sa-mi permita libertatea lucrului de oriunde, fie renunt la ei, ma dau peste cap o luna, dar revin la libertatea financiara din 2009.

Sincer, nu cred ca vina imi apartine. Adica initial am cerut un pret pentru timpul meu, am ajuns sa negociez “prima luna”, “a 2-a luna”, “a 3-a luna” … Ceva nu-mi place. Pare rau pentru baietii de acolo, dar eu, din fire, sunt mai serios si cand vine vorba sa-mi platesc un angajat, nu stau sa ma tocmesc …

Zilele acestea m-am cam intors la programul meu obisnuit de a lucra de acasa, de a-mi organiza propriul timp (ah, iubesc modul asta de lucru) si printre altele am descoperit 3 metode de a devenii in scurt timp mult mai eficient. Am zis ca ar fi bine sa impartasesc si celor ce citesc, ceea ce am invatat:

1. oricat ai vrea sa dai drumul la TV, ignora-l. Deficienta omului care lucreaza de acasa este ca vrea sa auda ceva. Atunci recomandarea mea, gaseste un post de radio, gen National FM care da mai multa muzica decat orice altceva si asculta-l pe ala. Din cand in cand vor intra stiri si asta te va scoate din monoton.
2. obligatoriu incearca sa dormi la amiaza cateva ore bune, astfel incat in noapte, sa poti lucra, incepand cu 18:00 pana pe la 2, 3. Cel putin, daca faci programare, seara este cea mai buna perioada in care iti poti organiza gandurile, deoarece nu ai nici cea mai mica distractie din partea nimanui.
3. menajeaza-te. Daca ti-e somn, evita-l un pic, pana cand simti ca te acapareaza bine. Iar atunci culca-te. Odihna iti da alt chef de munca, alt tip de concentrare si timpul pierdut dormind este recuperat rapid odata ce te apuci de munca din nou, cu forte proaspete.

A mentine echilibrul intr-un astfel de context este destul de greu. Imi si dau seama, cei ce au o familie, obligatii si alte probleme vor vedea in contextul de mai sus, o situatie ideala – insa cred cu tarie ca se poate ajunge si laun astfel de mod de a lucra din ce in ce mai eficient. Cel putin pentru mine functioneaza cat de cat …

We survived! Dupa 48 de ore de munca, echipa care s-a adunat la Launch 48 in jurul ideii “Open CV (actually, openmycv.com)” – idee propusa de yours trully, a supravietuit unui tur de munca de 48 de ore pentru a lansa un concept (un proof-of-concept @ openmycv.com) – al unui bussiness ce zic eu ca prinde.

Dupa eveniment, echipa a decis sa ramana volunteer, fapt ce duce proiectul inspre: o relansare in 15 Ianuarie, o groaza de functionalitati noi si un succes imediat dupa relansare. De ce relansare? Pentru ca in 48 de ore s-a realizat ceea ce se putea face 4 saptamani, insa cu mici compromisuri. Abia astept relansarea …

Nu-mi place sa critic dar de obicei cu cele mai multe ocazii o fac. Asta pentru ca undeva acolo in sinea mea m-am cam saturat de presa asta care-si da aere de mari “cunoscatori” de IT, de Web 2.0, de SEO, de trestie, de perja. Pur si simplu avem o inflatie de valori in Romania si cateodata e bine sa le mai dai cu dibla-n cap celor care chiar nu merita.

Si, printr-un ghinion, printr-un joc al haosului, printr-un pariu necastigat, uite ca a venit si randul baietilor de la Refresh.ro, de fapt baiatului, cica-i motociclist (colegul meu Sorin ti-ar da lectii) si “secsy” (asa zic gagicile, sau ma rog, una) – sa dea cu batu-n balta fara echivoc.

Atasat aveti o imagine, a ceea ce inseamna sa nu stii sa faci “Web 2.0″, cu accent pe Web dar sa incepi sa polarizezi “serviciile bune” si “serviciile proaste” – dupa bunul plac si fara nici un argument cel putin tehnic. Alta e sa vinzi articole, alta e sa pastrezi macar codul deontologic al jurnalistului.

Iar prin jurnalist ma refer chiar la cel ce scrie doua vorbe si le publica, chit ca poate unii oameni de calitate din industria de main-stream (d-aia ii si zice main-stream) s-ar simti ofensati la o astfel de comparatie. Evident, am vrut doar sa demonstrez ceea ce un renumit cantaret d’al nostru canta: “Roata vietii se-nvarteste, tac, tac, tac …”

Dupa o incercare de colaborare cu Media 10 care s-a terminat cu un esec, datorita Dep. lor de Dezvoltare, departament condus pe orice alte criterii decat cel al meritului privat si personal (in sensul in care colaborarea noastra nu se putea desfasura cu numita D.M. – a carei profesionalism a lasat de dorit) – am decis incheiereaunei astfel de colaborari.

In orice caz, in ritmurile melodiei “Here I Go again now …” – interpretata de nu mai stiu cine, dar care tocmai mi-a sarit in creieri, se pare ca revin acolo unde-mi este mai bine, lucrand in continuare in New Media, insa avand satisfactia brandului propriu, creatiei proprii si avantajelor care survin odata cu acestea.

Acum. Ideea este ca apreciez omul atunci cand recunoaste ca greseste si tace. Nu cand din infumurare comenteaza. Astazi, odata cu depunerea notificarii de incetare de contract, numita D.M. a indraznit sa mai si comenteze ca, pana la urma, problema ar fi fost de partea noastra, nu de partea ei.

Avand in vedere ca azi trebuia sa aiba loc si un fel de team-building, toti din echipa de programare … am plecat acasa, lasand-o pe aceasta doamna, sa faca “team-building” de una singura. Personal consider ca este o reactie normala, ce se cere, atunci cand cineva nu are capacitatea sa-ti respecte experienta sau cel mult sa aiba decenta de a fi om.

Intre timp, imi lipseste o persoana draga mie …

Am o stare ciudata zilele acestea. Ori nimic nu imi convine de am inceput sa fac reconfigurari, redecorari si tot felul de schimbari in mai toate planurile socio-profesionale, unde socio insemnand colegi/prieteni si profesionale insemnand ceea ce trebuie sa insemne. Pur si simplu nu imi mai convine ordinea fireasca a lucrurilor.

Tin sa argumentez schimbarea pe seama viitoarei posesiuni a masinii, care imi da si o stare de anticipare dar si un pic de neliniste. Ori probabil stiu ca se vor schimba ceva mai multe in planul vietii mele in momentul in care nu voi mai depinde atat de sistemul de transport bucurestean (in paranteza, prost). In orice caz, se pare ca s-a pornit un fel de fenomen de schimbare.

Am inceput de azi prin a schimba infatisarea si orientarea website-ului societatii (kitsoftware.ro). Nu-mi mai convenea vechiul design, nu ma simteam bine si chiar aveam nevoie de forte noi si proaspete, urmand apoi a-l dezvolta, a scrie prezentarile de servicii si articolele necesare unei minime prezente ale sale pe .net.

Urmeaza mai apoi continuarea proiectului haveajob.ro, abandonat acum cateva saptamani din motive ceva mai obiective. Din doua proiecte ar tb. sa am o cale comuna de dezvoltare. Din fericire, un vechi proiect, 24up.ro inca genereaza trafic si a inceput sa se auto-sustina fara sa mai fie nevoie sa mai intervin. Fapt ce ma face fericit, deoarece devenise un chin sa ii tot provoc un minim de trafic.

Azi, am transferat o suma de vreo 65$ pentru a achita design-ul. Recunosc, nu-mi place sa le fac eu ci imi place sa platesc oameni pasionati de design, de detalii, de reprezentarea unei idei complexe extrem de simplu. Cred ca asta ne lipseste si noua in Romania: rabdarea de a aprecia lucrurile de calitate la valoarea lor adevarata …

Ah. Ma simt bine si anticipez un weekend in care o sa stau in fund, pe scaun, cu un Eclipse PDT in fata si lucrand la proiectele mele, multe din ele neglijate in ultimul timp. Vreau sa refac o parte din fostele proiecte, vreau sa renunt la prostiile de dinainte si sa incep sa curat din codul unor proiecte vechi, aducandu-le la zi.

Sper Sambata (maine) dupa-amiaza sa o scot si pe Alexandra cateva ore la o plimbare. Pacat ca din cauza proastei (vacii) de la M. Vest masina vine abia pe 6 Noiembrie, ca as fi lasat totul ca sa trag o tura in afara Bucurestiului, gaseam eu unde (country side anyone?!). Ironic e ca in timp ce scriu, astia pe Realitatea prezinta ceva de “job-uri relaxante“. Ma-ntreb: cat de relaxanta e programarea pentru cei ce indraznesc sa se numeasca “programatori” (pe domeniu).

Astazi imi permit si eu sa am un moment de genul: “Nu e nimeni mai bun ca mine!” iar in fiecare zi viata tinde sa imi demonstreze acest fapt. M-am lovit in activitatea mea din ultimele zile de evidenta prostie a romanilor si a celor ce indraznesc a se numii “programatori PHP“.

Inteleg un fapt si anume, ca in randul “programatorilor”, cei pe PHP sunt considerati dezordonati (not true!) – nerespectand nici un standard definit in domeniu si in principal ceva mai nepregatiti. Ma rog, e o preconceptie relativ tampita avand in vedere ca o parte din start-upurile de succes din ultimii 5, 10 ani de zile se bazeaza pe aceasta tehnologie pe SOI (Servicii Over Internet).

Lucrand ultimele zile pe niste CSV-uri de la niste clienti am aflat cu stupoare ca societati pe actiuni (S.A.-uri) si SRL-uri cu un rulaj destul de mare la mfinante.ro, isi permit sa angajeze programatori de mana #2-a care nu pot nici macar sa dea un “addslashes” sau “mysql_real_escape_string” pe niste field-uri in CSV, astfel incat la ” (ghilemele) sa se adauge caracterul de escape \ – conform standardului CSV.

Si de aici: dumnezeu cu mila. Am gasit un workaround pana la urma, folosind “explode” si “trim” pe fiecare linie din fisierul CSV, workaround care se activeaza pe fisierele CSV in cazul o proprietate a fisierului in baza de date, intitulat cu stupoare “Stupid Compatibility Mode” este egal cu 1.

Astfel: folosind un pic de intuitivitate, cateva ore pierdute am reusit sa trec de prostia romaneasca. Ma deranjeaza insa ca nu se investesc bani in cei care intr-adevar merita sa supravietuiasca pe aceasta piata. De obicei cei care ofera un serviciu de calitate sunt si ceva mai scumpi, deoarece calitatea necesita investitie de timp, resurse si oameni pregatiti.

O lectie care am invatat-o in facultatea de Stiinte Politice, in anul II, a fost ca, prin principiul enuntat de Machiavelli: “Reformatorul este dusmanul tuturor!” – nu este de obicei bine sa incerci sa faci schimbari bruste si rapide intr-o perioada prea scumpa de timp.

Acest fapt este atat de vizibil si in scena publica, politica precum este la fel de valabil si poate ceva mai concretizat si in zona privata, in business in principal, unde competitia e mai acerba decat pare la prima vedere. Ceea ce am sa scriu mai departe reprezinta un fapt de drept ce a avut loc in timpul unei discutii relativ interesante astazi.

Astazi, cu o colega de departament a avut loc o discutie pe tema respectarii unor reguli de scriere, de denumire a fisierelor/variabilelor si per total discutia unei ordini unanim acceptate de catre toti colegii cu privire la sistemul in care lucram. Desi argumentele noastre a tuturor colegilor au fost pro unei organizari riguroase, nimic n-a trecut de preconceptiile acestei fete.

In orice caz, am tras o concluzie. Am norocul ca nu-s genul care se “mapeaza” dupa preconceptiile altor colegi insa am invatat ca daca vrei sa reformezi o structura de idei d-alea, batute in cuie, cel mai bine e sa zici ca acea colega de langa tine, dupa care sa faci cum vrei tu, scapand intr-un singur mod de 2 lucruri: gura colegei si stresul de a lucra contra firii. Viata, cateodata e un sfetnic foarte bun …