Gasesc cateodata blogul acesta minunat sa refulez. Cateodata sa fac ce-mi place. Azi am inchis doua colaborari lipsite de beneficiu pentru mine. Nu vorbesc de beneficiu material, ala nu e problema: trag mai tare si acopar deficitul ci de beneficiul de timp liber, respect si imagine.

Incepusem acum 1 saptamana o colaborare cu firma H. Nu are rost sa le denigrez numele deoarece nu mi-ai gresit mult. Atat ca nu mi-au trimis recuzita necesara inceperii unui proiect, m-au tras la raspundere ca de ce nu am “verificat” sa fie tot (dude, next time make sure you freakin’ upload to FTP properly) adaugand pe langa asta lipsa unei specificatii clare si concise.

Deci da, ca sa nu ma complic, mai ales ca in situatia de fata nu mai am rabdare cu nimeni, am decis taiere in carne, inchiderea unor astfel de contracte care nu aduc deloc beneficii. Nu stiu, dar cred ca asa e la romani, dai un deget, te mananca cu fulgi cu tot. Zilele acestea prefer sa stau calm, sa-mi revin cu nervul/piciorul si sa merg din nou si de Luni sa inceapa o saptamana noua …

Se tot vorbeste de ceva timp de Google MayDay, ziua in care Google a facut o subtila schimbare in algoritmul sau de ranking, incat o parte din cautarile lungi (de peste 3 cuvinte) au avut un impact asupra traficului unor jucatori mari. Desi recunosc ca sunt un adept al tehnicilor SEO de tip white-hat, frecventele schimbari in algoritmul Google incep sa ma enerveze chiar si pe mine.

Ceea ce cred ca Google ar tb. sa invete de la Apple este acela al “construirii unei comunitati”, in sensul in care oamenii, de obicei tehnicieni, care se pricep la modelul de indexare al Google sa se ralieze in jurul Google, propunand cele mai bune solutii, cele mai testate solutii pentru ca acea parte de continut de calitate sa iasa la suprafata.

Cred ca modelul Facebook sau mai bine zis, modelul “social-media” este genul de model in care se ating mult mai usor targeturi pre-stabilite de populatie, mult mai usor, mult mai rapid decat pe modelul Google. Tind sa cred ca “search-ul”, se indreapta: pentru distractie, in cadrul social-media iar pentru informatii generale, shopping, cautari de informatie academica, in cadrul Google.

Sub prezentul context, modificarea “MayDay” a afectat o serie de site-uri ecommerce, structurate dupa un astfel de model. Ceea ce mi se pare, personal, afectarea unei comunitati destul de fidele Google. As vrea urmarim firul logic:

1. Majoritatea proprietarilor de magazine online, cred in Google, il vad un fel de Dumnezeu al Web-ului;
2. Din 10 clienti, 9 din ei, au inteles ca trebuie sa investeasca in Adwords.
3. 7 din ei, cu siguranta o fac.
4. De ce: pentru ca desi au incercat o serie de tehnici SEO, care le aduc gratuit o serie de venituri, au zis ca au nevoie de ceva in plus.
5. Google face o schimbare care le afecteaza acestora traficul, scazandu-l;
6. Ei se simt presati de un trafic in scadere cu 10 – 15% (cica acesta este raportul);
7. Ei investesc 10 – 15% mai mult in Adwords sa acopere deficitul;
8. Google castiga. A fraierit o intreaga comunitate de magazine/reselleri localizati, foarte apropiati cumparatorului. Cred ca scopul resellerului este acela de a fi “mai aproape de cumparatorul final”, chit ca o parte din continutul acestuia nu este “de calitate”, “unic” asa cum ar dorii Google peste tot.
9. Reactia patronilor de magazine ar fi: sa stranga din buci, sa investeasca in motoare alternative, pentru ca, din punctul meu de vedere, Google tocmai le-a tras o teapa fix in c**.
10. Imi pare rau s-o zic, dar NU sunt de acord cu prezenta modificare. Se putea merge in continuare pe sistemul de relevancy (prin prestanta, deci prin good, quality link building) adoptand o idee veche de cand lumea a “cresterii naturale” (natural growth) pentru acest motor de cautare. Pe scurt, pe masura sedimentarii unui algoritm cat de cat stabil, sansele sunt mai mari ca genul de continut relevant pe care Google si-l doreste sa apara la suprafata mai usor, prin perfectionarea unor tehnici de optimizare, decat prin adaptarea (trial & error) la noile manii ale acestui motor de cautare.
11. Din punctul meu de vedere: schimbarea algoritmului e ca si cum ai retarda intreg motorul de cautare, aducandu-l la stadiul de infantil. Pe scurt, pana cand, pe baza noului algoritm va reusii sa faca modificarile necesare, o serie de site-uri cu continut absolut nerelevant, vor beneficia de pozitii in prima pagina, spre deosebire de situatia unei continuitati, cand, regulile ar fi inceput sa fie scrise de catre comunitatea construita insasi.

Oi fi eu un ciudat cu cioc, dar sunt adeptul continuitatii. Prefer sa stiu ca exista un motor de cautare cu un algoritm cat de cat stabil, asupra caruia sa se dezvolte o serie de metode si tehnici, apropo: accesibile doar celor care au posibilitatea accesarii lor (deci de obicei celor care atrag atentia, fac bani, au continut relevant, interesant cititorilor) – care sa fi asigurat o crestere naturala, ideala a indexului acestui motor de cautare.

Oare am logica in tot ce-am zis?!

Sunt  mandru. 3 saptamani de existenta, 165 de magazine in sistem, 250.000+ de produse si oferte. Efort combinat al echipei. Lectii invatate (o groaza) si ajuns intr-un punct in care evolutia noastra poate lua doua directii:

• dezvoltarea prin puterile proprii, in sensul in care actualele necesitati (impartirea sistemului in 3 masini, 1 baza de date, 1 procesator, 1 site): se poate face pe cale naturala, evolutiva, atunci cand costurile permit, vanzarile acoperind atat costurile, salariile echipei cat si un profit pe care sa-l reinvestim;
• sau printr-o investitie exterioara, eventual un angel investor, interesat de un fast-growing project sau mai bine zis, de-un viitor shopping search engine, de talia noastra :) … oricare varianta e posibila.

Oricare ar fi directia, sunt fericit. A fost un calcul greu, rece, directionat. Au fost ore intregi dedicate proiectului, chiar detasandu-ma de afacerea proprie, fapt ce s-a vazut in contul societatii. Acum ca mare parte a activitatii s-a terminat, sper sa ma pot intoarce fericit la activitatea de baza si sa pot investii o parte din profiturile castigate acolo in sustinerea unui proiect care abia acum se naste, abia acum face primii pasi … Sa vedem. Sunt, pe bune, entuziasmat … (lucru ce se intampla rar in ultima perioada).

Vreau sa dau o provocare in randul programatorilor asa zisi, “Web” si sa-mi spuna si mie, dupa ce au realizat ca Web-ul, este de fapt un lung sir de caractere, ce pot face cu acest lung sir de caractere :) … Dau ca premiu un laptop 1000HA Asus EEEPc celui care ghiceste cea mai simpla utilitate, precum si celui care-mi scrie codul de 1 singura linie care sa faca treaba asta :) si sa adune o baza de date de zeci de mii de astfel de chestii :) …

Sunt roman … dar cand ii vad pe altii, tresare inima in mine! Cam asta as putea sa spun dupa 4 ore in care m-am certat cu un, de acum, fost client, pe 50E. Deci aproape o ciorba de burta la un restaurant bun si care se respecta. Decat sa stric relatia asta, mai bine ma las de meserie si fac eu foamea o tura …

Cred ca asta e regula in Romania: muncesti ca prostu’ iar la final, fiind suma prea mica si sistemul juridic de asa natura, incat ar costa prea mult sa-l dai in judecata, ajungi sa renunti de la tine, sa inchei proiectul si sa nu te mai intereseze vreodata sa colaborezi cu un astfel de client. Toate ca toate, e si o parte buna in treaba asta. Asa se curata piata de spagari.

Considerati-o “rafuiala” personala. Dar mai bine sa dau niste secrete din “casa”, spunand ca ultimele luni am ocupat postul de “sef de programare” (adica tipu’ ala cu onlineu’ …) in cadrul societatii Media 10 (vezi Media On, dead. Arond, dead. Acum mai nou, Media 10, soon to be dead) – companie proprietara a proiectelor: 1001Case.ro, Lady4Ever.ro, 1001Auto.ro, BaniiNostri.ro, Lolipop.ro, viitoare pretendente ale “Dead Pool” pe Refresh.ro -a renuntat la intregul departament de programare, astazi, 12.04.2010, ora 13:04 (daca nu ma insel, cu aproximatie) cand Zeus (a se citii Bogdan Popovici) a tunat si fulgerat, ca nu mai are rost o colaborare.

Asa ca, stiind ca 90% din cei ce vor sa se angajeze la Media 10, habar n-am cum, dar ajung pe blogul meu, zisai sa dau un sfat viitorilor fraieri (cu mine in frunte) care au acceptat sa lase antreprenoriatul (vezi: aici, aici si aici) pentru o denumire frumoasa de “Coordonator 3DO/DDP, adica Dep. De Dezvoltare Online sau Dep. De Programare) sau pe viitor, pentru oricare alta pozitie, sa citeasca intai cele 10 motive (porunci) sa NU colaboreze cu baietii sus-numiti:

1. Exista acolo un baietel, numit “Bogdan Popovici”, mare smecher p-acolo si d-astea, care are legaturi cu Adrian Nastase (vezi aci si aci – search dupa nume in pagina) fiind anchetat de DNA si care este printre altele si “actionar majoritar” la sus-numita firma, tip care a ingropat, deja, numitele: “Media On”, “Arond” si urmeaza sa bage, usor, usor in faliment si “Media 10″, adica taticu’ reloaded.
2. Eh, ideea e simpla: orice ai incerca sa faci in firma aia, dar nu conteaza ce, orice intelegere a avea cu ei, tine minte: NU SE VOR RESPECTA, pentru simplul fapt ca nu exista un management, cat de cat capabil sa faca fata unei piete acerbe. Pe scurt: in rolul avut in aceasta scurta perioada, desi cu succese notabile in refacerea site-ului baniinostri.ro, aflat acum in beta-testing in interior, anuntat doar pe site ca aparand in Aprilie (nu se va intampla) acest fapt nu a contat. Deloc.
3. Pe langa asta, salariile nu se dau la timp. Am avut ingrata misiune de a face treaba … cu oameni neplatiti de cate 2 luni. Cum naiba sa lucrezi cu cineva, care nu e platit? E logic ca acel cineva nu va face treaba buna avand si el probleme acasa: chirii, facturi, etc.
4. Ca sa nu spun ca tehnic, proiectele respective sunt muci. Adica: 1001Case, Lady4Ever si BaniiNostri, celelalte proiecte: 1001Auto si Lolipop fiind deja sistate, sunt, la nivel tehnic, gata sa crape oricand. Dar asta e, desi echipa cu care am lucrat de mai bine de jumatate de an, tot a sesizat acest fapt, “actionariatul”, adica sus-numita elita politica a acestei firme, n-a facut mai nimic …
5. Poti sa te consideri profesionistu’ lu’ Peste si chiar sa demonstrezi. In societatea aia nu valorezi nimic, ori esti luat la misto, ori chiar nu se pune valoare pe ceea ce poti realiza.
6. N-ai nici o sansa de promovare.
7. Principiile unui acord gen “Gentleman’s Word” nu se respecta. Adica da: le respecti tu, ca om, pentru ca mama ne invata acasa ca e bine sa ai obraz si sa-ti respecti cuvantul tau. Dar “Media 10″ nu-si va respecta, niciodata, cuvantul dat tie … Deci in concluzie, n-ai cu cine vorbii.
8. Managementul: niste pioni in mana lui Popovici, mutand active/resurse de pe o firma pe alta, fara numar. Mica mea bruma de cunostinte de contabilitate m-a ajutat sa-mi dau seama ce magarii se fac p-acolo, incat ma bucur sincer ca am iesit de saptamani bune dintr-un contract atat de pagubos pentru mine.
9. Nimeni nu stie nimic. Asta e regula de aur p-acolo. Ca sa nu zic ca organigrama nu exista, nici ROI (Regulament Ordine Interioara) in timp ce ROI-ul celalalt (Return On Investment) este un concept strain de aceasta societate. Vorbim, pe scurt, de zona crepusculara a logicii de business in cadrul sus-numitei companii.
10. Si da, cel mai interesant lucru cat am lucrat pentr ei (noroc ca am colaborat PJ cu PJ, ca daca eram angajat, naiba ma lua) este ca: rufele se spala in public, nimeni de acolo nu are contract de munca, toti sunt pe drepturi de autor, inclusiv vanzatorii, programatorii, marea parte de editori. Eu am fost exceptia, impunand colaborarea prin propriul SRL.

Deci da … cam atat am avut de spus. Pe bune: ma bucur. Ma intorc la ce faceam inainte: antreprenoriat in Web, adica, pa scurt: lucrul care il fac cel mai bine de cativa ani incoace. Inainte cu tupeu …

I started to actually love myself. Ziua a inceput cat se poate de bine. Cu o lupta contra somn, undeva pe la ora 8 dimineata, e deja 11:40 si simt ca am facut o groaza. E putin fata de volumul de munca, dar dimineata a inceput exploziv, cu o tona de cereri de oferta de la fostii si actualii mei clienti.

Fac o pauza de 15 minute cat sa-mi intind oscioarele si sa inghit o gura de Cola (mandro! inca 5 sticle si ma las de Cola. Am promis! …) – deoarece ma bag la o repriza de coding. Am preluat saptamana trecuta un proiect ce seamana a provocare mai mult decat orice altceva. Provocarile ma innebunesc, mai ales cand sunt si remunerate corect! 2010 a inceput bine. Cum nu se poate mai bine … I’m actually smiling!

Motivul pentru care am scris “angajat” intre ghilimele este pentru ca nu depind de actualul meu “angajator”, anumite Innobyte (Pan Concept International), insa am o … zi sa-i zic, problema de fond. Problema e generata de faptul ca, in cautarea unei provocari, am acceptat o colaborare cu baietii de la Innobyte.

Intr-adevar. E o provocare. Sunt insa dezamagit de rezultatul negocierilor. In ce sens: colaborarea presupune ceea ce se numeste “angajare”, adica 8 ore, stat acolo, lucrat alaturi de echipa lor. Invatarea Cake PHP, in sine nu e cine stie ce provocare. Proiectele primite la inceput si sarcinile, par simple. Prea simple. Deciziile luate, la fel de simple, axate doar pe productie nu si pe calitatea productiei.

Si am o problema de fond. Eu sunt obisnuit sa lucrez al naibii de bine, dat dracu’ de organizat. Imi place sa fac lucrurile o singura data si sa le fac bine. Iar la baietii astia deja simt un “deja-vu” in ceea ce ar tb. sa fac. Remuneratia, negociata dur, nu se ridica la nevoie mele. Adica, timpul meu costa mai mult decat ofera ei. Ma-ntreb ce m-a decis sa aleg … Sa raman, sa nu raman. Am o problema de fond.

Problema de fond se refera la faptul ca in 2009: lucram de acasa, cel mult 16 ore. Baietii cu care colaboram si proiectele derulate imi aduceau si 3000E net, pe luna. Intr-adevar, nu totdeauna constant. Insa cu investitiile castigate in primele 2 trimestre, am putut lansa o serie de proiecte ale propriei societati. Cu care am mers ca finalist la Webstock 2009, in Septembrie …

Iar acum vine problema de fond: sa ma plafonez, pentru ca asa e la romani, calitatea nu este apreciata niciodata ci mereu plafonata. Intre a colabora si cu Innobyte si a ma da peste cap, dar a lucra pentru proiectele propriilor clienti, oscilez mult prea mult spre proprii clienti.

S-ar putea sa iau o decizie radicala: fie reduc colaborarea cu Innobyte la ceva gen 4 ore/zi sau o chestie care in remuneratia data sa-mi permita libertatea lucrului de oriunde, fie renunt la ei, ma dau peste cap o luna, dar revin la libertatea financiara din 2009.

Sincer, nu cred ca vina imi apartine. Adica initial am cerut un pret pentru timpul meu, am ajuns sa negociez “prima luna”, “a 2-a luna”, “a 3-a luna” … Ceva nu-mi place. Pare rau pentru baietii de acolo, dar eu, din fire, sunt mai serios si cand vine vorba sa-mi platesc un angajat, nu stau sa ma tocmesc …

Zilele acestea m-am cam intors la programul meu obisnuit de a lucra de acasa, de a-mi organiza propriul timp (ah, iubesc modul asta de lucru) si printre altele am descoperit 3 metode de a devenii in scurt timp mult mai eficient. Am zis ca ar fi bine sa impartasesc si celor ce citesc, ceea ce am invatat:

1. oricat ai vrea sa dai drumul la TV, ignora-l. Deficienta omului care lucreaza de acasa este ca vrea sa auda ceva. Atunci recomandarea mea, gaseste un post de radio, gen National FM care da mai multa muzica decat orice altceva si asculta-l pe ala. Din cand in cand vor intra stiri si asta te va scoate din monoton.
2. obligatoriu incearca sa dormi la amiaza cateva ore bune, astfel incat in noapte, sa poti lucra, incepand cu 18:00 pana pe la 2, 3. Cel putin, daca faci programare, seara este cea mai buna perioada in care iti poti organiza gandurile, deoarece nu ai nici cea mai mica distractie din partea nimanui.
3. menajeaza-te. Daca ti-e somn, evita-l un pic, pana cand simti ca te acapareaza bine. Iar atunci culca-te. Odihna iti da alt chef de munca, alt tip de concentrare si timpul pierdut dormind este recuperat rapid odata ce te apuci de munca din nou, cu forte proaspete.

A mentine echilibrul intr-un astfel de context este destul de greu. Imi si dau seama, cei ce au o familie, obligatii si alte probleme vor vedea in contextul de mai sus, o situatie ideala – insa cred cu tarie ca se poate ajunge si laun astfel de mod de a lucra din ce in ce mai eficient. Cel putin pentru mine functioneaza cat de cat …

We survived! Dupa 48 de ore de munca, echipa care s-a adunat la Launch 48 in jurul ideii “Open CV (actually, openmycv.com)” – idee propusa de yours trully, a supravietuit unui tur de munca de 48 de ore pentru a lansa un concept (un proof-of-concept @ openmycv.com) – al unui bussiness ce zic eu ca prinde.

Dupa eveniment, echipa a decis sa ramana volunteer, fapt ce duce proiectul inspre: o relansare in 15 Ianuarie, o groaza de functionalitati noi si un succes imediat dupa relansare. De ce relansare? Pentru ca in 48 de ore s-a realizat ceea ce se putea face 4 saptamani, insa cu mici compromisuri. Abia astept relansarea …