Nu-mi place sa critic dar de obicei cu cele mai multe ocazii o fac. Asta pentru ca undeva acolo in sinea mea m-am cam saturat de presa asta care-si da aere de mari “cunoscatori” de IT, de Web 2.0, de SEO, de trestie, de perja. Pur si simplu avem o inflatie de valori in Romania si cateodata e bine sa le mai dai cu dibla-n cap celor care chiar nu merita.

Si, printr-un ghinion, printr-un joc al haosului, printr-un pariu necastigat, uite ca a venit si randul baietilor de la Refresh.ro, de fapt baiatului, cica-i motociclist (colegul meu Sorin ti-ar da lectii) si “secsy” (asa zic gagicile, sau ma rog, una) – sa dea cu batu-n balta fara echivoc.

Atasat aveti o imagine, a ceea ce inseamna sa nu stii sa faci “Web 2.0″, cu accent pe Web dar sa incepi sa polarizezi “serviciile bune” si “serviciile proaste” – dupa bunul plac si fara nici un argument cel putin tehnic. Alta e sa vinzi articole, alta e sa pastrezi macar codul deontologic al jurnalistului.

Iar prin jurnalist ma refer chiar la cel ce scrie doua vorbe si le publica, chit ca poate unii oameni de calitate din industria de main-stream (d-aia ii si zice main-stream) s-ar simti ofensati la o astfel de comparatie. Evident, am vrut doar sa demonstrez ceea ce un renumit cantaret d’al nostru canta: “Roata vietii se-nvarteste, tac, tac, tac …”

Dupa o incercare de colaborare cu Media 10 care s-a terminat cu un esec, datorita Dep. lor de Dezvoltare, departament condus pe orice alte criterii decat cel al meritului privat si personal (in sensul in care colaborarea noastra nu se putea desfasura cu numita D.M. – a carei profesionalism a lasat de dorit) – am decis incheiereaunei astfel de colaborari.

In orice caz, in ritmurile melodiei “Here I Go again now …” – interpretata de nu mai stiu cine, dar care tocmai mi-a sarit in creieri, se pare ca revin acolo unde-mi este mai bine, lucrand in continuare in New Media, insa avand satisfactia brandului propriu, creatiei proprii si avantajelor care survin odata cu acestea.

Acum. Ideea este ca apreciez omul atunci cand recunoaste ca greseste si tace. Nu cand din infumurare comenteaza. Astazi, odata cu depunerea notificarii de incetare de contract, numita D.M. a indraznit sa mai si comenteze ca, pana la urma, problema ar fi fost de partea noastra, nu de partea ei.

Avand in vedere ca azi trebuia sa aiba loc si un fel de team-building, toti din echipa de programare … am plecat acasa, lasand-o pe aceasta doamna, sa faca “team-building” de una singura. Personal consider ca este o reactie normala, ce se cere, atunci cand cineva nu are capacitatea sa-ti respecte experienta sau cel mult sa aiba decenta de a fi om.

Intre timp, imi lipseste o persoana draga mie …

Am o stare ciudata zilele acestea. Ori nimic nu imi convine de am inceput sa fac reconfigurari, redecorari si tot felul de schimbari in mai toate planurile socio-profesionale, unde socio insemnand colegi/prieteni si profesionale insemnand ceea ce trebuie sa insemne. Pur si simplu nu imi mai convine ordinea fireasca a lucrurilor.

Tin sa argumentez schimbarea pe seama viitoarei posesiuni a masinii, care imi da si o stare de anticipare dar si un pic de neliniste. Ori probabil stiu ca se vor schimba ceva mai multe in planul vietii mele in momentul in care nu voi mai depinde atat de sistemul de transport bucurestean (in paranteza, prost). In orice caz, se pare ca s-a pornit un fel de fenomen de schimbare.

Am inceput de azi prin a schimba infatisarea si orientarea website-ului societatii (kitsoftware.ro). Nu-mi mai convenea vechiul design, nu ma simteam bine si chiar aveam nevoie de forte noi si proaspete, urmand apoi a-l dezvolta, a scrie prezentarile de servicii si articolele necesare unei minime prezente ale sale pe .net.

Urmeaza mai apoi continuarea proiectului haveajob.ro, abandonat acum cateva saptamani din motive ceva mai obiective. Din doua proiecte ar tb. sa am o cale comuna de dezvoltare. Din fericire, un vechi proiect, 24up.ro inca genereaza trafic si a inceput sa se auto-sustina fara sa mai fie nevoie sa mai intervin. Fapt ce ma face fericit, deoarece devenise un chin sa ii tot provoc un minim de trafic.

Azi, am transferat o suma de vreo 65$ pentru a achita design-ul. Recunosc, nu-mi place sa le fac eu ci imi place sa platesc oameni pasionati de design, de detalii, de reprezentarea unei idei complexe extrem de simplu. Cred ca asta ne lipseste si noua in Romania: rabdarea de a aprecia lucrurile de calitate la valoarea lor adevarata …

Ah. Ma simt bine si anticipez un weekend in care o sa stau in fund, pe scaun, cu un Eclipse PDT in fata si lucrand la proiectele mele, multe din ele neglijate in ultimul timp. Vreau sa refac o parte din fostele proiecte, vreau sa renunt la prostiile de dinainte si sa incep sa curat din codul unor proiecte vechi, aducandu-le la zi.

Sper Sambata (maine) dupa-amiaza sa o scot si pe Alexandra cateva ore la o plimbare. Pacat ca din cauza proastei (vacii) de la M. Vest masina vine abia pe 6 Noiembrie, ca as fi lasat totul ca sa trag o tura in afara Bucurestiului, gaseam eu unde (country side anyone?!). Ironic e ca in timp ce scriu, astia pe Realitatea prezinta ceva de “job-uri relaxante“. Ma-ntreb: cat de relaxanta e programarea pentru cei ce indraznesc sa se numeasca “programatori” (pe domeniu).

Astazi imi permit si eu sa am un moment de genul: “Nu e nimeni mai bun ca mine!” iar in fiecare zi viata tinde sa imi demonstreze acest fapt. M-am lovit in activitatea mea din ultimele zile de evidenta prostie a romanilor si a celor ce indraznesc a se numii “programatori PHP“.

Inteleg un fapt si anume, ca in randul “programatorilor”, cei pe PHP sunt considerati dezordonati (not true!) – nerespectand nici un standard definit in domeniu si in principal ceva mai nepregatiti. Ma rog, e o preconceptie relativ tampita avand in vedere ca o parte din start-upurile de succes din ultimii 5, 10 ani de zile se bazeaza pe aceasta tehnologie pe SOI (Servicii Over Internet).

Lucrand ultimele zile pe niste CSV-uri de la niste clienti am aflat cu stupoare ca societati pe actiuni (S.A.-uri) si SRL-uri cu un rulaj destul de mare la mfinante.ro, isi permit sa angajeze programatori de mana #2-a care nu pot nici macar sa dea un “addslashes” sau “mysql_real_escape_string” pe niste field-uri in CSV, astfel incat la ” (ghilemele) sa se adauge caracterul de escape \ – conform standardului CSV.

Si de aici: dumnezeu cu mila. Am gasit un workaround pana la urma, folosind “explode” si “trim” pe fiecare linie din fisierul CSV, workaround care se activeaza pe fisierele CSV in cazul o proprietate a fisierului in baza de date, intitulat cu stupoare “Stupid Compatibility Mode” este egal cu 1.

Astfel: folosind un pic de intuitivitate, cateva ore pierdute am reusit sa trec de prostia romaneasca. Ma deranjeaza insa ca nu se investesc bani in cei care intr-adevar merita sa supravietuiasca pe aceasta piata. De obicei cei care ofera un serviciu de calitate sunt si ceva mai scumpi, deoarece calitatea necesita investitie de timp, resurse si oameni pregatiti.

O lectie care am invatat-o in facultatea de Stiinte Politice, in anul II, a fost ca, prin principiul enuntat de Machiavelli: “Reformatorul este dusmanul tuturor!” – nu este de obicei bine sa incerci sa faci schimbari bruste si rapide intr-o perioada prea scumpa de timp.

Acest fapt este atat de vizibil si in scena publica, politica precum este la fel de valabil si poate ceva mai concretizat si in zona privata, in business in principal, unde competitia e mai acerba decat pare la prima vedere. Ceea ce am sa scriu mai departe reprezinta un fapt de drept ce a avut loc in timpul unei discutii relativ interesante astazi.

Astazi, cu o colega de departament a avut loc o discutie pe tema respectarii unor reguli de scriere, de denumire a fisierelor/variabilelor si per total discutia unei ordini unanim acceptate de catre toti colegii cu privire la sistemul in care lucram. Desi argumentele noastre a tuturor colegilor au fost pro unei organizari riguroase, nimic n-a trecut de preconceptiile acestei fete.

In orice caz, am tras o concluzie. Am norocul ca nu-s genul care se “mapeaza” dupa preconceptiile altor colegi insa am invatat ca daca vrei sa reformezi o structura de idei d-alea, batute in cuie, cel mai bine e sa zici ca acea colega de langa tine, dupa care sa faci cum vrei tu, scapand intr-un singur mod de 2 lucruri: gura colegei si stresul de a lucra contra firii. Viata, cateodata e un sfetnic foarte bun …

Stiu ca exista destule exemple de alte RCS (Revision Control Systems) gen Mercurial sau GIT, insa lucrand de atatia ani intr-o echipa in care un om e “team-lider” m-am obisnuit mult prea mult cu SVN (Subversion). Exista intr-adevar si avantaje pentru “git” sau pentru Mercurial pe care pot sa spun ca le-am testat (nu mi-au placut) – insa am ramas si probabil voi ramane mereu fan SVN.

Astazi, am de importat un proiect non-SVN de vreo 650MB in SVN. Fapt ce m-a facut sa ma lovesc iarasi de o alta problema: nefiind fortati de modul de “commit”/”update” de lucru, un anumit folder “resources” ocupa vreo 600MB – motivul fiind simplu: baietii au hotarat sa includa acolo toate imaginile: si pe mama si pe tata si pe bunica lu’ tata saracu’ – ca doar e bine sa avem “un loc in care sa le indesam pe toate”.

Deci: m-am lovit de o nebunie. Incercarea de a importa un proiect non-SVN in SVN. E clar ca arhitectura ma va omora si nestiind nici de unde pornesc toate lucrurile din pacate nu prea pot face mai nimic decat sa analizez un pic codul si sa iau o decizie: fie ma risc sa fac importul fie stau cuminte. Nu de alta dar ar fi nebunie curata. Prefer sa aman toata chestia asta pana in momentul in care se va degrada de la sine. Noi si chinezii, ca doar aia mai fac asa …

Un principiu pe care il am in viata este ca niciodata nu fac un lucru fara sa aiba o utilitate. Uneori filosofia utilitarista e mai “data draq” ca cea cauzalista (in care omul cauta explicatia pentru vesnica intrebare “de ce eu?”) – insa consider ca pe fondul unei crize acute (nu de bani in mod neaparat) ci de valoare, o astfel de filosofie face bine.

Dupa cum am anuntat, zilele trecute mi-am luat un iPhone. Saptamana urmatoare, Marti, depun actele pentru un leasing @ Logan MCV (nu intrebati! utilitarismul isi spune cuvantul) si consider ca am reusit sa iau decizia corecta. Cu un app. numit “Off-Maps” si suportul GPS al iPhone-ului am reusit sa fac o mica afacere: am si un iPhone si un e-mail checker (pus la 15 minute) si un GPS (si alte functii, dar mai putin importante).

Uitandu-ma insa la colegi de serviciu si la oameni in general: ma intreb de ce unii oameni prefera sa dea bani de 2 ori pe lucruri total diferite, care, la un calcul simplu ajung sa coste mai mult decat iPhone-ul meu.

Gen: un mobil Nokia de vreo 12 milioane (sau 16, sau N90-ul ala de ustura) + separat un GPS (specializat cica) alaturi de un mini-laptop care trebuie sa astepti sa booteze pentru a putea verifica un amarat de e-mail … De ce sa dau bani pe 2 lucruri separate?!

Urmaresc foarte mult toata aceasta miscare a “marketingului online” si tot aflu de nume care pana mai acum 2, 3 ani nu exista pe Internet. Astazi m-am gandit sa dau nastere unei serii de posturi intitulate: “Un principiu pe zi”, motivul fiind foarte simplu: simt ca avem nevoie inainte de toate de cateva principii si de un sistem de valori.

Revenind la problema mea, stau si ma intreb, cum spre exemplu un website gen: marketing247.ro, denumit in mod oficial un “open brand” se poate recomanda ca un specialist SEO/SEM, in momentul in care desi sunt implicat pana in gat in industria Web 2.0 eu n-am auzit de acest om, de vreun premiu sau de vreo realizare a sa.

Concluzia fiind simpla: ne putem lauda, putem zice ca suntem cei mai buni, putem zice ca stim SEO dar de multe ori ceea ce un marketer face e lauda de sine. Multi dintre “specialistii SEO” nici macar n-au bagat un string intre <title> si </title> ale unei pagini Web – probabil cel mai important atribut al unui proiect Web, optimizat SEO. Dar deh, ne laudam ca noi SEO-im …

Ora 23:10. Mi-am terminat ziua de munca si am incercat sa ma uit alaturi de nevasta-mea la un film horror, intitulat “One missed call”.  Intre timp, am zis sa scriu si acest blogpost dupa ce am renuntat sa ne mai uitam din doua motive: pe nevasta-mea a luat-o somnul iar eu lucram in continuare in paralel la documentatia RA.

Asa ca, vroiam sa scriu, poate mai mult pentru mine: de ce nu-mi plac filmele horror. Pentru ca: sunt ortodox si ma enerveaza ca ideea unei “lumi a spiritelor” este atat promovata. Poate ca eu ca adult pot face diferenta intre realitate si fictiune dar copilul meu nu. Iar cu acces liber la Internet e clar ca imi va fi extrem de greu sa controlez ceea ce el poate aude, viziona si citii.

Asa ca, am decis alaturi de Alexandra sa ne reprofilam. Toate ca toate, vom viziona comedii, drame, documentare si mult mai putin thrillere sau horror. Iar in cazul in care mergem vreodata pe acest tip de filme (al carui scop educativ nu-l vad deloc) vom decide sa vedem orice altceva ce nu include ideea unor “spirite de pe alta lume”.

Apropo, scriam zilele trecute ca aveam un ultim test final colegilor de la M10 cu privire la folosirea platformei RA. Am uitat sa dau stirea ca platforma a fost acceptata si urmeaza zilele urmatoare sa dezvoltam un fork al acesteia. In concluzie: sunt happy. Am ajuns sa fac ce-mi place: sa dezvolt RA mai departe sub o forma sau alta si sa fiu platit pentru asa. Probabil o dovada ca a lucra “Open Source” chiar plateste intr-un final …