Este 10:06 dimineata si mai am vreo 20 (douazeci) de minute inainte sa plec la un client pentru o prezentare si simteam nevoie sa subliniez diferenta intre Rhythmbox si Amarok. Pentru necunoscatori, cele doua sunt cele mai bune doua playere din Gnome respective KDE.

Eram fan die-hard Amarok. Tonele de feature-uri pe care le avea erau perfect pentru mine si la fel de neutilizate. Acum, sunt in fata unui Rhythmbox, mult mai simplu, mult mai “dintr-o bucata”, cu “play, rewind, next” ca 3 butoane mari exact unde am eu nevoie (in centrul atentiei mele) si cu o rapiditate pe care la Amarok n-am intalnit-o.

Adevarul este si ca Amarok foloseste un MySQL backend daca vrea sau in cel mai rau caz un SQLLite. Operatia este destul de problematica in cazul unei colectii de muzica de (n-am numarat) 100/200 albume. Comparand cinstit cele doua playere, pot sa concluzionez: cateodata simplitatea e cea mai buna, iar aici Rhythmbox castiga, cu al sau “Party Mode” cu tot.

P.S.: Am terminat aseara pe la 5 dimineata de instalat, configurat, tweak-at Gnome-ul. Sunt in extaz. Am facut o migrare completa de la KDE la Gnome in doar doua zile (pe Gentoo, recompilat pe arhictura direct) – merge de zbarnaie si devine usor, usor inlocuitorul pentru Windows pentru “day-to-day” tasks.

Ok, sunt ca un copil mic in fata unui tort mare, de ciocolata cu topping-uri dulci bucurandu-ma de un Ubuntu Jaunty. Pana acum am fost fan die-hard Firefox. Imi ziceam ca n-as avea nevoie de nimic altceva. Intr-adevar, Firefox e rege cand vine vorba de add-on-uri pentru programatori Web, insa m-am impiedicat de Epiphany, Gnome web-browser.

Bazat pe engine-ul Gecko 1.9, am ramas stupefiat. Respecta border-radius-ul (sub forma de -moz-border-radius) si le renderizeaza corect. M-am bucurat sa aflu ca proiectele noastre (24up!, haveajob.ro, etc. care-or mai fi) nu necesita nici cea mai mica modificare pentru a putea functiona corect si in Epiphany.

Ok, toate ca toate: “wyawb” (adica: why yet another web browser) – ca ciupercile dupa ploaie. Un argument: simplitatea. Deci, daca ar fi sa cer ceva de la un browser web ar fi sa ma lase naibii in pace si sa-mi permita sa navighez, fara multe dialog-uri modale, cu suport de tabbing, cu un dita-mai butonu’ de Bookmarks/History si obisnuitele controale de back, forward, reload, home.

Si cam asta e in Epiphany. Nimic mai mult, ceea ce este de apreciat, nimic mai putin. Este ironic: eram fan die-hard KDE, dar schimbarile bruste de design si concept m-au alungat. Acum sunt pe Gnome. Icon-urile sunt “crystal-clear“, tema de Ubuntu e cat se poate de “Human“, font-urile le-am putut importa dintr-o versiune de Windows licentiata, fara probleme iar unde nu mi le accepta, am avut legacy font-urile.

Pe scurt: sunt atatea lucruri de calitate carora nu se face atat de mult marketing care chiar merita investigate. Sunt rapide, raspund comenzilor excelent, sunt mici, puternice, d-ale naibii fata de care nu afisam o dorinta de a le explora. In seara asta, mi-am propus cu acest post sa aduc un +1 (one point up) unui browser atat de ignorat la un fresh install de Linux: Epiphany.

Cine cauta sa-si dea examenul de conducere auto, cu siguranta a ajuns din intamplare sau nu pe portalul de informare a Directiei Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor. Ideea principala este ca in baza unui utilizator, poti folosii link-ul “Testare examen online” pentru a da un fel de simulare de examen asa cum il vei da la depunerea dosarului.

Problema mea, ca simplu navigator de Web, cu dependenta de Firefox, a fost sa pot sa dau examenul in Firefox. Un click pe acel buton minunat de “Testare examen online” si un dita-mai alert zicandu-mi ca am neaparat nevoie de Internet Explorer, versiunea 6 minim.

Wrong: se apasa CTRL + U se verifica codul sursa si se copiaza URL-ul catre examen intr-un navigator Firefox. De aici, scanarea codului se face usor, din moment ce Firefox nu respecta setarile de securitate ale JS (Javascriptului) din pagina, in sensul in care Right Click si View Source-ul sunt activate.

Evident: functionalitatea nu este intreaga. Codul de JS pentru butoanele de raspuns a fost scris exclusiv pentru IE. Evident, e o diferenta mica in a adapta acele mici .js-uri sa functioneze pe Firefox, fapt ce ar permite si acestor utilizatori, cu antipatie fata de Internet Explorer – sa dea aceasta simulare de examen online.

Ce am de comentat: daca intr-adevar s-a dorit oprirea utilizatorilor care nu au IE, ar fi trebuit o securitate sau un browser check mai puternic. Acel mini-js care blocheaza accesul la URL doar pentru ca utilizatorului nu-i place IE nu isi are efectul. Oricine cu ceva mai multa dorinta poate trece peste acest sistem “de securitate”.

Ce mi se pare absurd: faptul ca nu este NIMIC specific pentru Internet Explorer in aceasta simulare. In ce sens: daca s-ar fi folosit un ActiveX as fi inteles – insa in momentul in care interfata de examinare e formata din pur HTML si pur JS (javascript) – de ce nu se chinuie nimeni sa faca acel mic layer de compatiblitate si cu Firefox? De ce: pentru ca Romania e speciala iar aici e mereu o miscare anti-FLOSS (free libre open source software).

Pentru curiosi, le dau mai jos 3 screenshot-uri din Ubuntu, cu Firefox 3.0.13 si frumoasa interfata de simulare examen pe care m-am bucurat sa o vad (aproape) functionand si in navigatorul meu preferat. Pentru cei care vor sa stie cum pot merge mai departe: folositi Firebug si “Command Line-ul” din add-on pentru a executa “submitNextQuizForm(this);” cand se doreste a se da un raspuns la intrebare. Enjoy!

DRPCIV, the language

DRPCIV, question no. #1

DRPCIV, question no. #2

Nu stiu ce parere au unii, dar eu cand ma gandesc la un window manager pentru sistemele mele pe Gentoo Linux, prefer ceva in genul a KDE 3.5. In principal pentru ca lucrurile erau atat de usor de configurat si adaptat nevoilor mele si chiar interfata ghida utilizatorul spre ceea ce ii trebuia lui sa faca.

Ieri a trebuit dintr-o necesitate sa incep un upgrade de sistem de la 3.5 cu care am stat 2 ani de zile fara nici o problema, la noul KDE 4.2. Intr-adevar, procesul de upgrade pe Gentoo a fost cat se poate de painless, permitandu-mi, fara sa urmaresc macar ce se intampla pe terminal, o instalare aproape fara gres.

Ceea ce insa ma irita pe retina este noua interfata Oxygen. E relativ ok, imi place, dar lipsa unor “box-uri” bine definite cum aveam in combinatia de Polyester (style) si Myria (window decoration) – m-a facut sa ma pierd.

Din pacate, overall, impresia nu este asa buna. Momentan scriu de pe HP 530-ul meu, unde am instalat un Ubuntu Jaunty pe o idee de Compiz. Instalarea a mers fara probleme in Ubuntu. Pentru ceea ce vreau eu sa fac, Gnome imi ofera destule, ba chiar suport pentru Firefox nativ, fara bind-package-uri care sa faca “unirea” dintre GTK si QT.

Cum a trebuit sa renunt la toata corvoada de pack-uri KDE, a trebuit sa caut o solutie automata de stergere a lor din Gentoo, cu ajutorul emerge-ului. Evident, la o cautare distanta, urmatorul cod:

for p in /var/db/pgk/kde-base/*; do echo $p|sed -e 's#.^/#=#' | xargs emerge -C; done;
for p in /var/db/pgk/kde-misc/*; do echo $p|sed -e 's#.^/#=#' | xargs emerge -C; done;

E destul de clar, zic eu, ce face codul de mai sus: pentru fiecare pachet din kde-base si kde-misc, porneste un “emerge -C” (clean) pentru acel pachet. Evident, dupa toate corvoada asta o sa urmeze un “depclean” (cu siguranta) – un unmask pentru Virtualbox la 3.0+, un recompile pentru tot sistemul pe Gnome, apoi o sesiune de curatenie. Viata … nu putea sa fie decat mai frumoasa.

Concluzia la cele zise mai sus cu atata patima: e bine sa ai o alternativa, iar in ce priveste software-ul sub licenta deschisa, imi ofera mie libertatea, simplitatea si siguranta de care am nevoie. Nu-mi place ceva: il modific si mi-l adaptez nevoilor mele, deci nu ma adaptez eu, nevoilor celui care imi livreaza acel soft. Iar aici cred ca este diferenta fundamentala intre Linux (free, libre, open source) si Windows (not free, not libre, closed source).

KDE 4.2, the Dolphin

KDE 4.2, the Konsole

Nu stiu cum am ajuns sa navighez pe blog-ul lui Lucian Savluc, “the head of eLiberatica” si am dat de o stire Twitteriana, despre PP (Partidul Piratilor) care participa la alegerile finlandeze. Evident, intr-una din zile am dat si eu peste partidulpiratilor.ro si am zis sa-l revizitez. Aceeas stire, reluata de baietii aici.

In unul din paragrafele citate, se aduce ideea inregistrarii fiecarei miscari a utilizatorilor cu cartela de RATB/metrou, locatia fiecarui cetatean, serviciile de care acesta dispune si o groaza de alte informatii disponibile doar catorva. Si intr-adevar, curiozitatea m-a adus sa citesc mai departe.

Sunt intrigat. O miscare usoara in tehnologie care pare atat de naturala (si nu este! atentie) este aprig combatuta de un grup de tineri cu initiativa (felicitari). Si intr-adevar: adevarul este ca tehnologia are capabilitatea de a inregistra fiecare miscare si de a o stoca, de a recrea drumuri ale utilizatorilor si de a avea acces la informatii de obicei, de ordin privat.

Legat de filesharing, despre care s-a mentionat mai devreme in articolele citate, am doar de comentat doua lucruri: n-am nimic impotriva tehnologiei dar am ceva impotriva legii “pusa in aplicare” in mod abuziv, deoarece un drept de copyright asupra unui material se poate mentine doar in cazuri de carbon-copy, atunci cand materialul este copiat integral, real, carbon (atomi, molecule, substanta pentru numele lui Dumnezeu).

In tehnica si in tot ce este “codat” la nivel de 1 si 0 (biti) – informatia nu este o copie ci atentie mare, o transcriere, o transpunere, ba chiar putand fi o recreatie identica, electronica fara insa sa fie o copie sub incidenta dreptului de autor si al pirateriei prin file-sharing. Cum poate fi demonstrat? Simplu: comanda “less” din Linux pentru a viziona doua fisiere binare (un .cda vs. un .mp3 cu aceeasi “melodie”). Vede cineva diferenta? Eu o vad clar.

Este cam prima data cand anunt cu sulite si trambite o noua realizare pe mult adorata, mult favorita, mult placuta (mult bulshit, dar trebuie sa fac si eu pro-marketing pentru platforma noastra) pe platforma de dezvoltare 24up! (anume, RA PHP Framework). S-a lansat API-ul pentru access liber si gratuit la informatiile cuprinse in proiect.

Inscrierile sunt moderate. Spre deosebire de Yahoo API sau Google API, unde in baza unui API key se permite access liber la informatie, la noi inscrierile se stabilesc in baza unei intelegeri prealabile intre dezvoltatorii proiectului 24up! si programatorii third-party. De ce? Pentru ca dorim sa-l imbunatatim pe parcurs, sa usuram unde se poate metodele de autentificare, GET si POST de date si evident, sa mentinem o legatura stransa cu cei ce folosesc sistemul.

Impuscati-ma, aruncati-ma la gunoi, dati-mi foc si puneti-mi paie in cap, dar eu nu folosesc Twitter. Lasati-ma sa cred ca este cel mai mare “hype” Web 2.0, ca e un alt ultra-marketing de tip hi5, Orkut, Facebook (ok, mai putin asta), LinkedIn. Eu nu inteleg: nu avem DESTULE site-uri sociale?

Eram la o discutie cu o clienta interesanta, dna. Gabriela Gruianu, dezvoltatoare a proiectului Dezvoltarium.ro (soon to be launched) si intr-o discutie despre facilitati de tip “social” ce ar putea fi integrate in proiectul de mai sus, am ajuns la o interesanta discutie despre “de ce sunt prea multe site-uri sociale“.

O sa-mi permit sa citez din dumneaei: “Sunt prea multe. Ca sa vorbesc cu un prieten, tre sa intru acolo, sa pun poze, sa completez date, doar pentru a discuta cu un prieten din afara. E mult prea mult. Eu am nevoie de sa dau un click si sa vorbesc. Nimic altceva.”.

De aici, stateam si analizam. Este ironic: lucrez in domeniu, 24 din 24 sunt in contact cu ce-nseamna Web 2.0, dar chiar eu nu folosesc aceste medii de marketing pana la urma, vazandu-le un efectiv hype. De ce hype? Fiindca vanzarile in online sunt doar pe servicii ce pot fi facute in online – asta e clar. Migratia unei piete reale nu se face pe site-uri sociale, iar oamenii inca nu-s pregatiti sa-si cumpere paine de pe paine.ro.

Ce sunt eu: un adept al blogging-ului, NU micro-blogginului. Si un adept al ziarelor online, in orice forma se doreste precum sunt un adept al comunitatilor online, creatoare de continut de calitate (Wikipedia) fie auto-moderate fie “brand”-moderate (in sensul ca exista o activitate de moderare in spate, platita).

Si sincer: ar fi bine daca am putea, pe blogurile noastre si site-urile pe domeniu: sa renuntam la WordPress, sa nu mai punem ‘nspe mii de butoane catre ‘nspe mii de social sites si sa incepem, atentie, sa oferim continut, de calitate – fiindca in defenitiv asta e mai important decat Tweeting-ul.

In sfarsit s-a terminat si scoala de soferi. Saptamanile acestea voi aplica si pentru examenul cu politia. In ultima sedinta am facut si traseul de la IOR, ma rog, cu cateva sughituri ca avem niste excelenti soferi de natie romaneasca. Intr-un fel, ma bucur. Scoala imi manca destul timp, insa avantajele sunt mari. Voi putea in sfarsit conduce minunatul meu motoras (pt. curiosi: Sandero 1.6 dCI Prestige) – prin Bucuresti si prin afara.

Am descoperit cu o oarecare sila ca romanii se pricep la toate: fotbal, femei, politica, masini. Avem dreptul sa ne dam toti cu parerea, insa cateodata e atat de hilar incat iti vine sa tragi pe dreapta, sa te pui pe acostament, pe jos si sa razi din toate puterile (cu avariile puse).

In orice caz: respect pentru instructorul meu, pt. cei ce vor: Coman Florin, Biditrans. Palaria jos pentru comportament, respectul dovedit fata de elev (ca intre oameni pana la urma) si pentru injura … glumele la ceilalti participanti la trafic care ne enervau.

Printre altele, urmeaza sa “reinviu” platforma “RA PHP Framework”, www.raphpframework.ro si sa o re-lansez gratuit comunitatii Open Source. Avand in vedere ca pe ea s-au implementat deja peste 25 de proiecte, fara sa sufere nici o modificare de API de la realizarea ei pana acum (doar imbunatatiri) – am considerat ca este destul de matura cat sa o lansam pentru toti cei interesati.

In principal, platforma este si va fi dezvoltata in continuare de compania mama (KIT Software, Romania) – insa vom acorda suport tuturor celor interesati sa o foloseasca, invete, documenteze.  Era vremea ca Web 2.0-ul de sorginte romaneasca sa aiba parte de primul produs de calitate lansat in licenta Open-Source, pe una din cele mai puternice platforme de dezvoltare PHP existente.

Toate ca toate, e de munca. Nu-i usor. Va salut cu stima,
Catalin Z. Alexandru

De curiozitate necontenita ma uitam peste un manual de 200 de pagini la “cum se foloseste Symfony” – direct de pe site-ul lor oficial. Concluzia: tre sa fi nebun. Deci, inainte de a incepe orice proiect trebuie sa citesc 200 de pagini, sa scriu tone de fisiere de configuratie YAML, intre timp sa dau vreo … pe putin 10 comenzi de CLI pentru a-mi genera proiectul.

Comparatie cu RA: 1 comanda: svn export [adresa svn] [folder]. Bang … there you go. Preconfigurat. Mai vrei ceva? Toata forta platformei la picioarele tale. 0 (zero) fisiere de configuratie YAML (ci doar compatibile php.ini, mult mai simple, mult mai puternice). Nu vreau sa fiu rau, dar astia care folositi Symfony: sunteti nebuni ma! … pe bune. Intrebati-ma cum se foloseste RA … (www.raphpframework.ro) si vedeti singuri diferenta.