La un semn deschisa-i calea si se-apropie de cort
Un plesuv asa simpatic! Dupa vorba, e din port:
- Tu esti Mircea?
- Da, Traiane!
- Am venit sa mi te-nchini!
Si sa-mi dai pe la sectoare inca patru-cinci sutimi.
- Orice gand ai, mai, Traiane, si oricum vei fi sosit.
Cat suntem inca-n locale, eu iti zic: Bine-ai venit!
Despre partea inchinarii, insa, dom’le sa ma scuzi.
Ca-i Nastase dupa usa. Tot mai plange. Nu-l auzi?
O, tu nici visezi, straine, cati in cale ni s-au pus,
Toata floarea vestejita a intregului Ursu’z.
Tot ce sta in umbra crucii, imparati si regi se-aduna
Sa dea piept cu noi. Ce nu stii? Parc-ai fi picat din luna!
S-ambracat in zale lucii cavalerii Bush si Blair
Papa, cu-a lui trei coroane, plus amicul lui din cer
Fulgerele adunat-au contra lui Nastase care
In turbarea-i furtunoasa cumpara pamant si sare.
N-am avut decat cu ochiul sau cu mana mea ce face
Ca baronii si sarira cu lovele in coace.
Pentru-a noastra biruinta cumpararam rauri, lacuri,
Fotbalisti, pamant, mass-medii, gazetari, artisti, conacuri.
La partid doar ai vazut-ai ce parale s-au mai strans.
Stii cat m-a costat out-door-ul? Ti-as fi spus, dar ai fi plans!
Cand vazu ca pe la Cornu nici gainile vor iarba
Cu o ura ne-mpacata si-a soptit Nastase-n barba:
“Am jurat, pana la toamna cumpar tara, fara pas,
Iar de rest, chiar de la Roma, iau pentru gaini ovas!”
Si de crunta-i vitejie tu te aperi c-un ardei?
Ce faci daca scoate pusca si te-mpusca-n coi! Chiar vrei?
Ti-as mai spune eu mai multe, dar ma stii ca-s diplomat.
Zi mersi ca nu-s ca Mitrea. Ala te-ar fi asfaltat!

We survived! Dupa 48 de ore de munca, echipa care s-a adunat la Launch 48 in jurul ideii “Open CV (actually, openmycv.com)” – idee propusa de yours trully, a supravietuit unui tur de munca de 48 de ore pentru a lansa un concept (un proof-of-concept @ openmycv.com) – al unui bussiness ce zic eu ca prinde.

Dupa eveniment, echipa a decis sa ramana volunteer, fapt ce duce proiectul inspre: o relansare in 15 Ianuarie, o groaza de functionalitati noi si un succes imediat dupa relansare. De ce relansare? Pentru ca in 48 de ore s-a realizat ceea ce se putea face 4 saptamani, insa cu mici compromisuri. Abia astept relansarea …

Yep. Citatul vine, aproximat, din Friedrich Nietzsche: “There is always some madness in love.”. Asta ma face, pentru ca o iubesc, un nebun patologic. Ironic e ca e adevarat …

Pur si simplu vreau sa las ratiunea sa ma doboare, mai jos decat am fost vreodata. Pentru ca merit. Idealismul in aceasta lume trebuie omorat in fasa, calcat in picioare. Distrus. Adio, e tot ce mi-a ramas de spus …

Azi e ziua aia fatidica in care soarta vrea sa-ti arate ca nu si-a iesit din mana si ca inca stie sa-si bata joc de tine in ultimul hal. Nici bine n-am terminat cu melodia anterioara, ca urmatoarea in playlist-ul pe Shuffle, a si venit: “Foaie verde untdelemen / Neica ce dragoste avem / Nu s-a gasit om pe lume / Care sa ne despreune // Dar s-a gasit fata-n sat / Care ne-a despreunat / Tabachere cu tabac / Sa te port la piept cu drag // Of, ce dor, ce chin, ce jale / Pe la poarta dumitale / Of, ce dor, ce chin, ce jale mai … / Pe la poarta dumitale // Cand trec pe la tine-n poarta / Catelusa ta ma latra / Ah de nu m-ar mai latra / Iar mai trece durerea. (bis) // Of, ce dor, ce chin, ce jale / Pe la poarta dumitale / Of ce dor, de chin ce jale mai … / Pe la poarta dumitale.”

Azi am invatat un lucru. Oamenii trec prin aceleasi situatii, si nu invata deloc. Nici noi de la batrani, nici batranii de la noi. Suntem caposi. Si suferim. Si apoi, descoperim ca exista o melodie scrisa, acum prea multa vreme, ce descrie prea bine ce simti. Toate astea te duc cu gandul la melodia aia veche: “roata vietii se-nvarteste, tac, tac, tac” … si stai sa te gandesti: traiesti un deja’vu?!

Nu pot sa nu recunosc, imi canta in urechi acele versuri, neincetat, de la capat, replay, replay, replay. Si auzi vocea, incepand din nou: “I want to spend my lifetime loving you / If that is all in life I ever do / I will want nothing else to see me through / If I could spend my lifetime loving you …”.

Si crezi ca se opreste. Crezi ca ai scapat. Si revine: “Though we know we will never come again / When there is love, life begins / Over and over again. // Save the night, save the day / Save your love, come what may / Love is worth everything we pay …”. So freakin’ TRUE …

Multe poti sa vezi pe Barbu Vacarescu (la o companie unde trebuie sa ne incetam colaborarea) – insa sa vezi o masina branduita Pinum Doors & Windows cu o usa in spate, asteptand la stop, mai rar. Ideea e ca printr-un noroc al vietii, ma suna maica-mea in momentul ala si-am iesit pe hol, cand m-a izbit.

V-am atasat si voua poza (facuta cu iPhone 3GS, da stiu, quality mai naspa) insa toate ca toate am vrut sa remarc un fapt: o reactie de marketing, care m-a facut sa scot telefonul din buzunar, sa fac o poza si sa memorez ca cineva, odata, a avut o idee revolutionara de a pune o usa infipta in capota masinii.

Si-acum vine intrebarea: e masina aia sigura de condus? Nu e? Oare cum ia curbele? Are vreun efect de stabilizare, sau nu? Si tot felul de intrebari de genul care te fac sa te miri, sa analizezi, sa dezbati. (asta-i boala programatorului). Intre timp, brandul Pinum, creste, creste, creste. E un fapt dovedit: cateodata e bine sa faci si ceva de scandal, ca sa atragi atentia …

Vad ca o mare parte din cititori se intreaba de ce nu merge DRPCIV. Din pacate am o explicatie logica si una ilogica. Cea logica: pur si simplu asa merg lucrurile in Romania, adica nu prea merg deloc. Explicatia ilogica se refera la faptul ca toti bugetarii au intrat in “fara plata”. Asta inseamna ca s-au redus si cheltuielile la curent pentru serverul care tinea site-ul DRPCIV, motiv pentru care a fost oprit.

Printre altele, recomand tuturor care vor sa-si dea “testul online”, sa se chinuie sa faca intai cele 1500 de intrebari din carte, inainte sa se arunce cu capul inainte in a rezovla testele DRPCIV.  Mesajul de eroare primit de la site-ul lor zice: “The server is temporarily unable to service your request due to maintenance downtime or capacity problems. Please try again later.”.

Asta inseamna clar: fie au un downtime planificat (desi nu stiu ce oameni destepti ar planifica un downtime de 5 zile) – ori chiar toata lumea da de carnet iarna si acel calculator nu mai face fata (sa fim seriosi! …). Pana la urma, nimic nu inlocuieste pixul si hartia, absolut nimic.

Un mare filosof in campania din 2004, zicea: “Si daca ramuri bat in geam, Si iese iara Bombo, Eu imi bag ****-n el de neam, Si emigrez in Congo!” … Cam asa e si situatia politica la noi. De ce am scris acest articol: pentru ca vreau sa ramana in istorie si sa zambesc mereu cand imi aduc aminte de el. Unii oameni chiar au prea multa imaginatie :) …

Nu pot sa ascund ceea ce simt. Ma simt singur si parasit. Doar eu vreau sa vorbim. De partea cealalta, un zid de tacere. Ma zdrobeste si orice speranta as mai avea. Caramizile sale. Grele. M-apasa greu. Prea greu. Pana cand voi simtii ca nu mai pot. Voi exploda. Iar atunci, intoarcere nu mai exista … “Si nu lasa sa treaca clipa, cand tot ce-a fost, nu va mai fi …”