Vis de o cacare, neagra ca rromanu’,
Cu paleta-ti sange, carnat intorcand,
Si deasupra idrei, bese scurt ca vantu’
Visul tau, fasole, falnic fasaind.
Spuna lumii large, burti prea incolore,
Spuna ce-i grataru’, dulce romanesc,
Cand s-aprinde partu’, candida-i duhoare,
Curva Romanie, asta ti-o doresc.

Ingerul prostimii, e bolnav si zace,
Pe altarul Vestei, tainic suspinand,
Ca pe Marte, prostii, sa orbeasca-l face,
Cand manele canta, lumea luminand.
El pe sfarcu-ti vergin, da sa se coboare,
Suga de la tine, san prea femeiesc,
Tu il strange-n coapse, noaptea prin altare,
Curva Romanie, asta ti-o doresc.

Ce-ti doresc eu tie, curva Romanie,
Ma-ta e o curva si-am facut amor,
Fii tai traiasca, numai in betie,
Caci noaptea sunt negri, iara ziua ciori,
Viata in prostie, pizde-n bucurie,
Si pule-ntarite, marca “Romanesc”,
Vis de prea-curvie si cocalarie,
Curva Romanie, asta ti-o doresc!

Am trecut mai devreme p-acolo in drum spre BT si-am zis ca trec prin Iad, asta ori in s-a lansat un nou trend de veste reflectorizante, portocalii, lopeti in mana si negru pe fata. Se toarna asfalt baieti si fete! Se face intersectia gigea! N-am nimic impotriva imbunatatirilor. Insa cred ca autoritatile puteau devia mare parte din trafic punand niste panouri cu harta mare (schematica) despre cum se evita zona daca spre exemplu vii spre Lujerului ca sa o iei spre Pod. Grand. [se face dreapta dupa Gema] ori ca sa o iei spre Cotroceni, poti sa ocolesti pe Dr. Timonierului/Liniei iesind dupa pod, mergand spre Vasile Milea/Razoare. Dar pe roman nu-l duce capu’ …

Baietii de la TraficTube au facut un articol recent pe tema asta (20.08.2010) in care anuntau sa nu o luam pe acolo. Pare-se ca nu tot soferul are Internet. Ca tot venii vorba, ar fi frumos sa putem programa o harta a Bucurestiului, un efort comun, in care sa semnalam zone in care se construieste ori in care asfaltul este rau, avand 4 mari statusuri pentru strazile/intersectiile afectate: 1 [foarte bun], 2 [bun], 3 [prost] si 4 [in re/constructie]. Ar fi util in privinta faptului ca poti seta un GPS si cam orice aplicatie de GPS sa evite anumite zone.

Pe langa ca au scazut in trafic de la un whooping 10.000 uv/zi, la un woohoo 1.000 uv/zi cel mult ating 3, 4k uv/zi – par a fi in rahat mai mare decat pot duce. Discutam zilele trecute cu Carol Popa, fost BM (Brand Manager) @ BaniiNostri.ro si bine ca a parasit barca in cam acelasi timp cu mine – despre situatia Media 10 si recunostea, simplu, ca nu-i pasa de o astfel de societate condusa de astfel de oameni.

Ce ma deranjeaza e ca puteam face multe. Ii dadeam probabil lectii lui Dragos Stanca despre cum se dezvolta, organic si natural (fara infuzii de capital ala SOV) un astfel de portal si cum rabdarea e una din avantajele oricarui dezvoltator online. Insa, n-a fost cazul, firma asta, Media 10, fosta Media On, fosta Arond – e pe cale sa intre in colaps. Ironic e ca nimeni in presa de online nu se sesizeaza, fie pentru ca au devenit chiar atat de neimportanti.

Pana la urma a reusit cineva sa accese 1001case.ro, sau lady4ever.ro sau oricare din site-urile din portofoliul acestor anonimi deja, in ultimele zile? Nu de alta, dar eram destul de curios ce-au mai facut de cand a inceput echipa de angajati sa-i lase, de cand salariile nu s-au platit la ei de doua luni (confirma Nastasa Andrei, sysadmin) de cand Ion Lujeru nu mai este sef p-acolo, de cand Bogdan Popovici inca face afaceri ilicite cu Zambaccian (Nastasele, nici nu stii, cat de mic incepi sa fii …).

Pentru tine in mod special, daca poti sa treci peste si sa intelegi ca pentru mine e un subiect inchis pe veci, foarte bine. Asta imi va arata ca intr-adevar, dragostea ta e pe atat de reala pe cat, rar dar foarte adevarat, o afirmi. Daca nu, cred ca nu ar avea rost sa pierd nici macar o lacrima, fiindca as intelege, ca pentru tine nu ar conta decat asta.

Ma bucur insa de un fapt. In ultimul timp am invatat amandoi sa ne apreciem mai mult pentru ceea ce suntem. Asa cum suntem. Incepand de astazi imi pun la punct o noua viata si te vreau alaturi de mine. Daca vrei sa fii alaturi de mine, iti multumesc. Celorlalti, in afara de tine, le pot spune clar, nu merita nici macar 1 secunda de atentie din viata mea, pentru ca mi s-a demonstrat, inca odata daca e nevoie, “prietenia” lor …

P.S. Legat de cine ti-a spus: ti-a facut bine? Nu cred. Sper sa stii sa faci diferenta intre boul care urla ca te iubeste cu adevarat si cine doar vrea sa mai bata un cui in cosciugul nostru. Eu ingropasem subiectul. Trebuia sa existe cineva insa care sa-l reinvie. As fi vrut sa ma intrebi inainte, nu sa te superi. As fi vrut sa nu lasi urechea la ce spune lumea. As fi vrut sa-mi ceri mie socoteala, inainte de toate … As fi vrut eu multe. Dar nu mai vreau nimic. O seara buna tuturor.

Si cineva cred ca a impuscat limba romana. Odata cu Ceausescu, din 88 incoa, toti suntem niste impuscati care nu stiu scrie romaneste, care vad mirosuri, miros atingeri si au tot felul de sinestezii cum numa’ romanu’ le are dupa un pahar de “tzuica”, vorba Enciclopedia, cu accentul ala pus pe “tz”, incercand sa exprime bautura cea mai populara printre “laptopistii romani”. (C) Romania:

Asta e doar dovada ca interesul pentru continut de calitate nu se da nicidecum. E doar o dorinta marsava de a face cat mai mult trafic, fara nici o dorinta de a face continutul accesibil si pentru utilizatori. Ma rog, nu comentez. Asta e calitatea romanilor si a programtorilor romani in general, cea de a da rabat la calitate:

Spoiler (multe injuraturi ahead): Si nu stiu daca am mai mentionat: e de KKT. Asiguratorii sulii in 4 acte, de William Sula, care se trag pe cur in spatele Ordinului 20/pa’ nush ce data, eliberat de CSA, conform carora ei decid daca un accident este sau nu “culpa comuna”, daca platesc sau nu RCA-ul catre cel pagubit. Niste curve penale ce se ascund in spatele grosolaniei romanesti, cu un obraz nespalat de jeg de 12cm grosime pe care nu-l treci nici daca dai cu acid sulfuric.

Asa ca se face ca am fost si eu, ieri, sa-mi rezolv problema cu RCA-ul neplatit service-ului (adica acceptul de plata) catre Meridian Vest. Am aflat ca dosarul meu, in care sunt pagubit, in care vinovatul si-a recunoscut CLAR vinovatia. Intrebat fiind inspectorul Adrian Anghel de la GROUPAMA, care e vinovatul, omul raspunde zambind: “Doamne … nu-i inteleg de ce atata impotrivire. Stim si eu si dvs. cum e rondul ala la Alba Iulia. Din ambele desene se vede ce si cum …”

Ma rog, am mers ieri incercand sa rezolv. Am fost rugat sa astept 3 luni de zile cu masina in service, ca ei au cerut o temporizare. Spoiler (injuraturi ahead): Pai bagami-as pula-n mortii ranitilor vostrii de cocalari tampiti frecatori de menta cu curul pe un scaun prapadit, cum PULA MEA un service a REPARAT o masina in nici 2 zile SI E VORBA DE MUNCA FIZICA AICI, INSURUBAT, VOPSIT, TINICHIGERIE si ALTE RAHATURI si voi, parasute ordinare care sunteti, NU PUTETI SCRIE UN ORDIN DE PLATA CARE DUREAZA 5 MINUTE CU ULTIMELE TAMPENII DE “INTERNET BANKING” – pentru ca ce?! C-aveti voi suspiciunile PULII?!

Lucrurile ar merge mult mai repede daca in “Normele De Aplicare Ale RCA” – acest paragraf care da “putere” asiguratorului RCA sa refuze la plata ar fi scos. Adica (spoiler): PULA MEA. Cu ce drept? Din moment ce Sulica Franaru’ … tipul vinovat de accident a recunoscut ca a incercat sa taie 2 benzi sa iasa spre Muncii in timp ce eu tineam banda spre Unirii (banda 2, mentinand curbura ei).

Asa ca (spoiler) mi-am bagat jumatate de PULA adanc in gura EUROINS-ului, cea mai de cacat agentie de asigurari RCA/Casco, chizda nefu-TUTA a intregii piete de asigurari si am depus o reclamatie la CSA (Comisia de Supraveghere a Asigurarilor) cu pretentia sa fie ori amendati ori, ne-ar face noua un bine, pagubitilor, sa li se ia autorizarea de functionare acestor rahaturi de doi bani, cu “ce mai ieftin RCA”.

Oky. Ma opresc din injuraturi. Oricum, profitand de Partea II-a, Titlul I, Art. 42, alin (2) al prezentelor Norme, am mers si eu la GROUPAMA (asiguratorul meu de bunuri) cu toate actele de la EUROINS, urmand ca ei sa-si recupereze daunele printr-un proces in regres.

Pe partea cealalta: am reclamatia facuta catre CSA si chiar nu am ce face si urmatoarea saptamana redepun toate actele pentru a incepe un proces in instanta intre propria societate (detinatoarea autovehicului avariat) si (spoiler) EURO-PULA in care le voi cere motivele clare pentru care au tergiversat plata dosarului de dauna si toate penalitatile de intarziere, contractele anulate pentru perioada asta in care noi nu am putut folosii vehiculul, externalizand o mare parte din transporturi catre Fan Curier iar pe altele fiind nevoiti sa le anulam.

As ruga si eu, orice proprietar de vehicul care a avut de-a face cu EUROINS, sa mearga pe site-ul CSA @ Reclamatii (sau sa dea pe Google “csa reclamatii”) si sa completeze cu lux de amanunte formularul acela. Vi se va elibera un numar de reclamatie pe care-l puteti urmarii zi de zi fie sunand la ei la Registratura sau la Centrala si va vor face legatura catre Reclamatii. E simplu: daca nu se poate rezolva amiabil, exista si alte metode, printre care cele din imaginea de mai jos:

Sun frumos la ei, intreb de situatie, cu un ton respingator: “Ah, pai nu stiti? Avem avarie pana la ora 15:30.” – “Pai ati comunicat si voi rapid pe posturi? Avarie la apa in zona cutarica …” – “Nu, dar ce e treaba noastra?” – “Doamna, apa dvs. nu e potabila. Incerc sa fac o ciorba, sa ma spal ca omul, mi-e sete pana una alta si nu a-ti facut nimic. N-ati anuntat pe nimeni …” – “Haideti ca inregistrez o reclamatie, trimitem laboratorul sa faca o analiza a apei dvs.” …

Si uite-ma salvand un borcan de 3L de apa cu mal si daca mai este nevoie, o cada intreaga de apa cu mal (abia astept sa iasa mormolocii d-acolo) doar ca sa vina laboratorul lu’ Nova, sa-si dea ei cu parerea daca intr-adevar apa asta este potabila sau nu. Nebanuite sunt caile Domnului … Pentru cine are interes, 3 poze cu “Apa buna, da’ h-izvor’” (C), (TM), (R), (OSIM) Apa Nova.

Mi se pare doar mie sau culoarea, consistenta si credeti-ma pe cuvant, duhoarea, duc mai mult spre “pishu”?! Ma rog. Traiasca Apa Nova, care si-au bagat “putza pe teava” si ne servesc cu ce-i mai bun de pe uretra lor. Luati si beti … cat mai puteti! Pam, pam! Asta da reclama …

Pe scurt, am impresia, daca nu convingerea ca prezenta criza nu e una de natura economica, financiara ci mai mult de factura psihologica. Oameni crescuti numai cu calculatorul in fata sau care doar asta stiu/vor sa faca, incapabili considera ei sa se adapteze la un alt tip de job, la a da cu sapa. Pe scurt, criza se refera la o mutatie a oamenilor inspre orase, creand o asa zisa economie de oras/economie urbana care nu-si gaseste reflectarea in valori, tangibile, in bunuri si eventual in servicii prestate.

Pe scurt, pe masura ce o moneda isi pierde valoarea ei tangibila, un fel de raportare la aur ca sa-i zic asa, e destul de greu a estima valoarea ei adevarata pe o piata bursiera. In sensul in care neavand un barem de tangibilitate, de raportare valorica la o resursa epuizabila, calculabila, deci intre alte cuvinte la o unitate de masura, se lasa loc speculatiilor, care dupa cum stim, se vor intampla, orice reguli am impune. Oamenii sunt, din natura speculanti si l-as contrazice pe Aristotel zicand ca oamenii sunt din natura si rai dar si buni, intr-o maniera ciudata, ce tinde spre decizia fiecaruia.

Revenind, as tinde sa cred ca este o criza a lipsei de alternative. As zice, o criza a Internetului. A globalizarii excesive. A ignorarii raportarii la aur, a introducerii monedei scripturale (si cate magarii se pot face incepand de aici) – a unei inflatii de valori as putea spune, atat monetare cat si si civile. Avem atatia alde’ Gheorghe Dracu’ doar in Romania, caci in afara nici n-as vrea sa pun degetul pe ele. Avem o absortie la cultura americana destul de puternica, fara insa a prelua doar ce e bun de acolo (“the american dream”) ignorand daca nu abolind ceea ce nu e bun.

Ce este “the american dream”?! E o filosofie o numesc eu. E dorinta aceea de a face ceva in viata ta si de a lasa ceva in urma. Ceea ce mi se pare corect si in atributiile Bibliei, in sensul in care, scopul in viata este sa reusesti sa construiesti, macar un adapost familiei tale, sa traiesti decent dar fara sa dai in abundenta si cel mult, daca nu poti scapa de abundenta sa-l imparti cu aproapele tau si sa-i dai si acestuia sansa sa fie ca tine …

Si da, multi ma vor critica, dar am luat doar partea umana din “american dream”. Printre altele, recunosc, noi suntem o tara lenesa. Iar generatia actuala e o generatie lenesa. Mi-e frica sa stiu ca la varsta la care o am, voi fi con-frate/con-cetatean/con-ce-vreti-voi cu o generatie care de cand s-a nascut a fost premiata cu tot felul de chitzibusuri pentru cine stie ce o mai facut. Chit ca ridicai o mana la o intrebare si gata erai premiat/felicitat/wow ce tare esti frate!

Nu suntem obisnuiti cu munca grea. Cu datul la sapa la cartofi, la rosii, la mazare, varza, castraveti. Nu ca asta ar fi scopul cuiva in viata. Nu. Recunosc, nu ar tb. sa fie. Dar cu spre exemplu, lucratul 16/24, invatatul 14/24 (hai sa mai ai 2 orele libere) – cu lucruri care, te pot face, pe romaneste s-o zic: “sa rupi norma”, sa demonstrezi in viata ceva. Si nu risti mult. Eu la 30 de ani, daca n-am facut nimic, o sa ma opresc. Daca pana atunci, am reusit insa sa nasc ceva, ce pot lasa in urma, atunci voi fi fericit si voi incerca sa dau din experienta mea si altora.

Ce-am riscat, imi spuneti? 10 ani din viata mea de munca asidua? Eu zic c-am castigat experienta. Inegalabila experienta pe care daca o pot demonstra ulterior acestei perioade, exista cineva in lumea asta care va aprecia. In concluzie, nu am pierdut nimic. Sunt doar cativa ani, buni, dedicati muncii si invatarii, acumularii de experienta, valorificarii potentialului meu. Tu … ce faci, in tot acest timp?!

Si multi ar putea sa-mi zica ca nu-mi traiesc viata, la care as avea un raspuns: si-ti traiesti viata la “intensitate maxima” acum? prin cluburi, baruri, etc.?! Sau e varsta aia de 30 de ani, dupa ce te-ai realizat, varsta la care merita sa traiesti? Eu asa as zice.

Si cei peste 30?! Pai e simplu: au o pensie de trait. Au 20 de ani sa demonstreze ceva, sa-si asigure un viitor. Pot face diferenta, inca. Pot traii, pot muncii, au copii. Au pentru ce lucra, au pe cine ajuta. Au pe cei carora le pot implanta o filosofie de viata care sa le aduca familiilor lor, un trai decent, o lipsa a grijei pentru ziua de maine, o buna-stare.

Am sa-l citez pe Rene Descartes: “Cuget, deci exist!”. E, printre altele, afirmatia care ar tb. sa fie pe buzele tuturor, fiind axioma pe care ne bazam chiar si in cele mai aprige timpuri. Nu ne ajuta situatia actuala? Bun, gandim una noua. Inventam, ne asociem, lucram, muncim, gandim constant solutia iesirii noastre din criza … Luptam. Revin si zic: nu suntem intr-o criza economica. Nu. Suntem intr-o criza psihologica, tehnologica, creatiologica, valorica. Pana cand nu ne vom regasii valorile adevarate sau pana cand acestia nu vor iesii la suprafata, vom ramane, fixati, in aceeasi criza … Eventual vom da si faliment.

Lipsa evolutiei inseamna involutie. Deoarece tot ceea ce omul creeaza se degradeaza, singura cale de supravietuire la un standard cat de cat decent de viata inseamna evolutie si inovatie constanta …

Da’ dacă ramu’ bate’n ușă,
Și iese prostănacu’
Adu-ți aminte de mătușă
Că n-au furat cu sacu’…

Nu șobolanu’ rozaliu
Salveaza o națiune
Când țara saltă în ruliu
Și-urgia e pe bune…

Poporu’ suntem noi e drept,
Da’ orbi suntem cu toții,
De credem că un (non) deștept
Va termina cu hoții…

Prefer un matelot bețiv
Golan și pus pe harță,
Decât un păpușar parșiv
Și o mască scoasă-n față.

Printre altele, recomand tuturor care vor sa-si dea “testul online”, sa se chinuie sa faca intai cele 1500 de intrebari din carte, inainte sa se arunce cu capul inainte in a rezovla testele DRPCIV.  Mesajul de eroare primit de la site-ul lor zice: “The server is temporarily unable to service your request due to maintenance downtime or capacity problems. Please try again later.”.

Asta inseamna clar: fie au un downtime planificat (desi nu stiu ce oameni destepti ar planifica un downtime de 5 zile) – ori chiar toata lumea da de carnet iarna si acel calculator nu mai face fata (sa fim seriosi! …). Pana la urma, nimic nu inlocuieste pixul si hartia, absolut nimic.

Citat: “Si daca ramuri bat in geam, Si iese iara chioru’, Eu am plecat la Amsterdam, Ca s-a tampit poporu’. La carma bietei noastre tari, se afla un golan, Cu apucaturi si cu purtari de mare betivan. Si daca tot iesiti la vot, Ca voi sunteti poporu‘, Speram ca n-ati orbit de tot, S-alegeti iar pe chioru’ …

Si sunt prins in munca. Insa imi place. Desi momentan nu este atata activitate in jurnal pe cat ar tb. ma bucur ca odata ce vom termina aceasta perioada aglomerata de munca, voi putea sa vin cu sute de articole legate de experienta din codul RA, legate de lectiile invatate si sfaturi pentru PHPistii care citesc acest jurnal. I’ll be back soon … :D

Evident, poti lua un pahar de Cola, sa iesi pe hol si sa zici ca bei un pahar de Cola, dar asta da de ochi la sefu’ ca ai sta si ai freca menta. Asa ca, nedorind sa ma apuc prea curand de fumat (de fapt niciodata) – am decis sa-mi petrec cele 5 minute exprimandu-mi nemultumirea fata de lumea in care traim si lipsa ei de principii. Acum, inapoi la munca … Mai rau ca pe vremea faraonilor …

Astazi, prin “baniinostri.ro” – un proiect la care colaborez, aflai in cele 5 minute de pauza pe care mi le-am laut ca pretul unui Euro a crescut de la 4.1 la 4.2 si ceva, pe fond de instabilitate politica. De asemenea, in acelasi timp, ministrii cabinetului Boc I si-au dat demisia deoarece Dan Nica, ministrul Administratiei si Reformei Administrative a fost revocat de catre presedintele Traian Basescu.

Iar eu, simplu reprezentant al unei generatii de studenti a Stiintelor Politice si reprezentant indirect al pietei private din Romania sunt obligat sa vad un joc de culise, scarbos intre planuri paralele ale vietii. Altceva mai bun la TV nu mi se ofera, pentru ca nu exista oameni capabili sa disemineze intre bun si rau, intre acceptabil si grotesc. Pentru acest argument cel putin incerc sa-mi fac un hobby cu National Goegraphic si Discovery.

Iar cel mai evocat nume este Traian Basescu. Atat de evocat incat a devenit scarbos, ba chiar e o suprasaturatie ce cu siguranta scarbeste peste 40% din populatie. Cel putin, din 10 oameni cu care mai discut si eu despre politica, 4 vor zice clar ca s-au saturat de Basescu si de numele sau, fie ca s-au saturat de politica in general. Cateodata pe buna dreptate …

In concluzie: e ciudat sa vezi cum o criza politica provoaca instabilitate economica. Teoretic este bine, daca ar fi sa luam in calcul ca mi-am calculat mereu preturile in euro, insa avand in vedere ca si utilitatile sunt calculate in aceeasi moneda, eu poate nu voi avea probleme, insa vecini, pensionari, profesori, medici si stagiari vor resimtii cu indarjire aceste fluctuatii de rahat, datorate climatului politic. Si ne mai intrebam pe cine votam …

Eh, acum cateva saptamani, am inceput sa anulez din vechile legaturi si am rugat in mod express cativa cunoscuti si cateva contacte sa renunte a mai apela numarul meu de telefon in scopuri profesionale, fiind dedicat exclusiv scopurilor mele, obisnuite, personale si private.

Zis si facut. Insa, Romania este o tara superba. Daca in Londra, sa suni un om dupa ora 17:30 sau in week-end, acel om are dreptul sa te injure, aici exista o placere sinistra, sarcastica si de-a dreptul tampita ca la ora 23:00 desi nu are motiv clar, concret de a te suna, sa te trezesti cu un fost client sau fosta cunostinta de afaceri care sa-ti ceara sa-i faci ceva, daca se poate, extra-contract, pe de-a moaca si ca “ne cunoastem”.

Aplicand teoria aceasta la nivel macroeconomic, putem realiza de ce lucrurile merg atat de prost p-aci. Daca toate lucrurile se fac pe termeni de “ne cunoastem, facem o treaba” – e clar ca intr-o piata de cerere si oferta, oferta se va da pe baza de cunostinte si relatii ceea ce realizeaza niste legaturi, bolnavicioase intr-o piata de competitie intre reprezentantii unor cereri si a unor oferte – care nu neaparat se potrivesc intotdeauna.

Cazuri sunt nenumarate si nu asta este scopul meu aici. Insa un aspect important il reprezinta si societatea si modul ei de gandire. E clar ca daca respectul fata de celalalt si de viata lui privata si persoanala nu exista, lucrurile nu prea au cum sa mearga bine. Oamenii se enerveaza, isi arunca vorbe si intrerup relatiile brusc.

Cred, in urma acestor experiente ca am un sfat pentru toti cei care se arunca in “vartejul afacerilor” fie ca este o firma de instalatii sau constructii, fie ca este un start-up in Web/IT: aveti in primul rand respect pentru partenerul vostru de afaceri, respectati intervalul orar 9:00 – 17:30 si chit ca arde tara, moare baba nu indrazniti sa va sunati partenerii in afara zilelor de Luni – Vineri, in intervalul orar de mai sus. E limita minima de respect pe care o puteti afisa fata de interlocutorii dvs. – limita care face diferenta intre afacerile de succes si celelalte.

Mi se pare mie sau dezvoltatorii acestor DE (Desktop Environments) au innebunit toti cu aceste “social sites” si considera ca Twitter/Wordpress sunt “urmatoarea” miscare in industrie. Oricum, mi-am cam sfarsit testul :P vreau sa vad cum apare pe blog …

M-as muta si eu in Cipru. Ba nu, India. Ideea e destul de simpla: as gasi colegi la jumatate de pret, indieni pregatiti in d’ale Web-ului, IT-ului, programarii in ASM si cine mai stie ce surprize gasesc. Ideea e simpla, in momentul in care legislatia permite o distributie a informatiilor unui numar mare de oameni, exista o sansa procentuala ca dintr-un numar de N,  un procentaj de X% sa fie oameni care depasesc un nivel mediu de pregatire.

Asta ne duce usor, usor la o concluzie. E mai avantajos sa-mi mut afacerea acolo unde si resursa umana imi permite – sau in cazul in care nu caut neaparat resursa umana, acolo unde regimul fiscal imi permite, cel putin istoric vorbind, o stabilitate mai mare, un profit mai mare, calculat aproxmativ in urma unor concluzii trase functie de regimul politic si fiscal in tara in care ma mut.

Ca antreprenor, as fi interesat sa merg mereu acolo unde: taxele sunt mai mici, pregatirea este mai mare, legislatia mai adaptata domeniului meu de activitate iar simpla existenta in zona mi-ar atrage legaturi financiare mai bune, cu toate ca in era noastra in care poti negocia si semna contracte overseas, fara nici macar sa dai mana cu celalalt partener al tau ar reduce din acest ultim avantaj.

As putea in urma unei mici analize, sa trag o concluzie: cand nu avem reprezentanti tineri ai sistemului politic care sa militeze pentru schimbare si adaptare la noutate si in timp ce actuala conducere parca nu observa semne destul de clare din economie ca: “Asa nu mai merge!” – la ce sa ne asteptam?

Ceea ce m-a facut sa rad a fost comentariul dl. Radu Vasile, zicand ca aceasta mutare de sah in IT-ul romanesc, nu este de fapt un semnal ci ca doar cand se va face mutarea Renault, sau Accelor Mittal – abia atunci vom putea sa vorbim de un semnal. Nu! Nu e asa. Atunci o sa fie prea tarziu, deoarece la momentul anunturilor, mutarea se va fi facut deja.

Am dat de curiozitate la descrierea lui Radu. Acum vreo doi ani (2007, daca nu ma insel) ne intalneam fata in fata eu propunandu-i un proiect de HPC (High Performance Clustering) si GRIDing pe un Kernel 2.6 de Linux modificat, pe care il am si acum in arhiva. Era un proiect mare de cercetare/dezvoltare. Intre timp directiile au fost separate – el a dezvoltat Axigen, eu pe directia de Web - unde am dezvoltat RA prima platforma PHP in Romania.

“Ce frumos este sa poti munci o (singura) data si sa poti vinde de mai multe ori” – este ideea centrala a oricarei afaceri de succes. Din punct de vedere politic, politica ar tb. sa ajute ideile bune sa creasca, nu sa le trimita in Cipru. Nu e cazul consider eu. Lectia dupa acest articol: dupa 10, 15 ani de munca omul invata multe. Mai invata si ca politica influenteaza destul de mult afacerile iar atunci alege cele mai (reci) dure decizii posibile – dar, motivat!

Update: observa cineva ca sunt oameni despre care scriu de bine si sunt oameni despre care scriu nu de prea bine? Pentru ca o parte din ei si-au demonstrat, muncind, calitatile in timp ce ceilalti se cred mari “formatori de opinie” si reprezentanti ai IT-ului romanesc, numindu-se “Analys Programmer”. In tot acest timp, ne balacim in suc propriu intrebandu-ne ce e cu noi …

Definitia aristocratiei, conform unui student politicianist (copil, nu-i asa Costine?! …): un regim politic in care ploterariatul era condus de nobilime, un grup restrans de oameni care detinea puterea, oameni “puternici”, bogati si cu o oarecare zgarcenie (ca tacsu’ …). Proletariatul nu avea acces la cultura, cultura fiind scumpa in acele zile.

Sclavia banului: conditionarea accesului la arta prin plata de bani, ce este?! A se lua un caz concret: familie de 3, parinti si copil, copil sanatos perfect, voinic, parinti saraci. Copil destept, pasionat de opera. Ii place Bocelli. Vrea ca el. N-are access la inregistrarile sale, decat daca plateste, cei 80RON (mancarea familiei pe-o saptamana) – ca sa-si cumpere amaratul ala de CD sa-l asculte si folosind ce-a invatat la scoala sa-si dea seama de calitatile unui tenor.

Iar Arta: conform definitiei de pe Wikipedia, o indemanare (un har) un mod de imaginatie, un exercitiu. Intreb si eu: fiind popor ortodox, daca ni se da la nastere, gratuit, un har, noi de ce sa-l vindem? Acesta este motivul pentru care cred in accesul liber la arta si cultura si caile de a deveni, mai bun … Nu oare argumentam in propria credinta si in propria Constutitie (Art. 16, al. 3) ca: “Cetatenii sunt egali in fata legii, fara privilegii si fara discriminari.” … Ia stai un pic? Cum adica dam privilegii artistilor, printr-un “drept de autor” aparat de-o lege? … Ce prostie :) …

De ce oare o clasa de oameni, sa fie privilegiata cu un drept in timp ce alta nu? Intreb eu. De ce numim “arta” si creatie ceea ce este un bun al nostru, dupa ce platim. Cum putem argumenta “cultura” acea informatie care nu ne este accesibila prin scoala, ci comercial. Cum putem numi si cum putem da dreptul unui artist, sa fie mai presus de muncitorii in constructii, taranul din piata sau maturatorul de strada, doar pentru ca e artist?

Concluzia: sclavie a banului si aristocratie a nebunilor. Exceptie cei ce isi permit, restul n-au acces la arta. 72% din romani, sunt saraci (Google: “romania + saraci”). N-ar da bani pe arta cu riscul sa nu aiba ce sa manance. Exemplu media: Costel, zidarul ajuns tenor cu dorinta de cultura, cu o voce minunata. Si daca nu stia ca exista opera, nici tenor si nici banii sa plateasca din amaratul de salariu, acel “Nessun Dorma” pe care l-a cantat in finala, ce facea?

Cum poti ajuta?! Simplu. “Zi-o pe bune!” (cu link pe blogul tau) ca exista un Manifesto si promoveaza un status: “Manifesto: accesul liber la arta!” si agata-te intr-o miscare ce pune la indoiala democratia si egalitatea “promovata” in drepturi, privilegii si discriminari … Si mai vrea si acces gratuit la: audio, video, carti si orice inseamna cu adevarat arta si cultura … Si nu uita: argumenteaza de ce crezi in manifesto …

3 argumente (d-aci incepem, vom completa) si-o gluma:

1. Deoarece nu s-ar numi arta nici cultura, atat timp cat bani se cer pentru a avea acces la ea.
2. Fiindca s-a reusit in Orient si nu s-a reusit in Occident.
3. Pentru ca ne-o garanteaza Constitutia, propria credinta si pentru ca toti suntem egali. Si nici o lege n-ar tb. sa ofere unei clase de oameni, puteri sporite, fiindca natura omului este egoista si lacoma din fel (vezi “Politica”, Aristotel, cap. 9) si nimic nu ne garanteaza protectia in fata abuzului unei astfel de legi, cum de altfel a fost cazul si nu o singura data …
4. Gluma: doar de asta ne bat de ne usuca indienii pe IT, ca la ei e posibil sa dai carte gratuit unei mase de jidani care s-o toceasca, fara sa plateasca, ca mai apoi sa-ti aduca banu’ gros … Oare nu suntem de-a dreptul prosti?

Asa ca maine dimineata, Pipera – Tunari nr. 49 scrie pe mine cu dosarul si C.I.-ul in mana. O gura de Cola inainte pentru revigorare, cateva exercitii pentru stimularea sangelui si irigarii la capatana, mult tupeu, mult talent (“am talent si nu ma laaaas, toti ma stiu bomba cu ceeeas”) si fara spaga (“… eu cand banu’ dau sa-l scoooot, explodeaza rupeee tot.”). Sa vedem ce iese …

Si scuzati-mi manelizarea acestui post, doar ca am ramas cu o impresie relativ scarbita despre notiunile de mecanica si, scuzati-mi ironia, conducere “ecologica“. Deci jumatate din intrebari sunt de cate puncte de penalizare imi da daca fac nu stiu ce. Care e scopul: sa stiu eu sau politistul asta? Nu ar fi mai bine sa stiu eu cum sa conduc bine ca sa n-ajung in situatia asta? … Dar ce sa-i faci, asta-i Romanica noastra …

Spre deosebire de original, miscarea Web 2.0 in Romania nu are reprezentanti de marca. Nici macar reprezentanti. Nu avem, spre exemplu cum USA il are pe Jacob, un om dedicat UI-ului pe Web, un om care sa analizeze stiintific daca aceasta miscare este doar un hype sau chiar se bazeaza pe ceva. Noi avem in Romania, “experti de marca” care trag concluzii fata de miscare Ueb Doi Zero in Romania nebazandu-se pe nimic.

Spicuiam printre cele 200 de pagini ale lui Jacob, diferite Alertbox-uri pe care acesta le-a dat de-a lungul timpului si cat de aprofundata e analiza sa. Intr-un fel de-a spune am ramas surprins (merci draga mea) de perseverenta si adancimea cu care acest om isi face studiile cu privire la impactul interfetelor de utilizatori (UI) in domeniul Web-ului, invitand oameni la conferinte, rugandu-i sa rezolve anumite probleme simple (order a pizza, checkout a ticket) si reusind sa sistematizeze rezultatele transformandu-le in statistica.

Gandindu-ma, am realizat ca noi in Romania suntem seci. Nu avem experti Web 2.0, nu avem nici macar oameni care sa fi fost creditati cu acest titlu in urma unei indelungi experiente de lucru, “hands-on” ca sa zic asa. Nu avem nici macar un soft de calitate facut in Romania (poate exceptie “RA PHP Framework“, ca deh, fondat de moi) – dar in rest nu ne putem lauda cu nimic.

Si ma gandesc, tot apar la tembelizor stiri cum ca tinerii nu mai stau in Romania, pleaca afara se duc sa-si caute de lucru si sa fie platiti pentru ceea ce stiu ei sa faca. Pai logic! Din moment ce cativa dintre noi si-au rupt coatele pe carti si li se ofera salarii de 800E pentru cunostintele lor cand cunostintele lor sunt valorate la minim 1500 (dublu?!) in afara. Pai eu mi-as platii leasingu’ in juma de timp. De ce sa stau in Romania, daca externul evolueaza de doua ori mai repede?! Dati-mi motive va rog, exceptie patriotismul ca ala nu tine de foame …

Printre o bere, o discutie si altele am ajuns sa impartim si sa disecam pretul unui CD distribuit de casele de discuri. Fiind necunoscator pe piata asta am crezut ca preturile astea de “49.99″ (deci te roooooog) pentru un CD de la Iris sunt justificate, dar nu sunt. Haideti sa luam cateva ipostaze teoretice (eu le numesc business-practice):

- o casa de discuri, ROTON (membru AIMR, opa?! Interes comercial, hmmm) se pregateste sa scoata pe piata 10.000 de editii ale Iris-ului de mai sus. Asta inseamna: 40.000 de CD-uri (a se vedea 4CD). Se stabileste pretul pentru o astfel de colectie de: 49.99RON. Sa-l disecam va rog:

- un CD, la pretul oferit de portalul de informare price.ro este de 0.94RON. Asta pentru un CD. Stim toti ca odata ce se comanda in volum mare, preturile ajung la cel putin jumatate. Deci vorbim de un pret de 0.60RON pe CD. Buuuun.

- pe agrafa.ro, unde se face un serviciu de poligrafie CD-uri (se pune o imagine de CD deasupra) serviciul costa ~ aproximativ 1 euro per cd. Deci 4RON.  Avand in vedere ca stim cu totii ca odata ce se comanda in volum mare, preturile ajung la cel putin jumatate, vorbim de un pret pentru poligrafie de 2, hai 3RON per CD.

- pe shopmania.ro o carcasa DVD Slim Dubla neagra REDLINE (am luat si eu ceva asemanator ca mi-e lene sa caut preturi si mai ieftine) costa ametitorul pret de 0.35RON. Avand in vedere ca stim cu totii ca odata ce se comanda in volum mare, preturile ajung la cel putin jumatate, vorbim de un pret pentru carcasa de 0.20RON per CD.

- conform unui comentariu, prin aproximatie, pe alinpopesc don’soara @PR-UPFR ne povesteste ca pentru 49mp, cat are cabinetul unui dentist, pretul “dreptului de autor” este de 9RON. Avand in vedere ca sunt mai putine cabinete medicale pentru dentist decat cumparatori de CD-uri deci volumul de cumparatori este mai mare, “costul” dreptului de autor ca ORICE alt cost se adapteaza volumului pietei, deci il aproximam la 5RON per CD. (altfel s-ar incalca dreptul la o piata libera, nu credeti? Ma lasa pe mine cunostintele mele de politica. Or fi profesorii mei prosti si m-au indrumat gresit in viata. D-na Lisette, d-nle Alexandru Radu … ce-i bre cu democratia asta?!).

Tragem linie si facem un calcul al preturilor aproximate: 5 RON (drept autor) + 0.20RON/carcasa + 3RON/poligrafie + 0.60RON/CD = 8.80RON. Luam in calcul inca 3 aspecte: imprimare carcasa CD, cost transport, cost depozitare. Sa zicem ca inca 5RON (e mult, nu credeti?). Per total: 8.80RON + 5RON = 13.80RON si am inclus si drepturile de autor. Apropo, toate preturile sunt cu TVA inclus, la pret non-industrial. Evident, exista firme specializate pe volume industriale care EVIDENT cer si mai putin decat atat.

Concluziile: 50RON (ma lasati cu “49.99?” va rog?!) – 14RON (cu aproximatie in puii mei) = 38RON profit. Deci de 2 ori, adica: 200% profit + aproximativ 71% = (scadem acel 1% ca-mi sta in gat) 270% PROFIT. Avand in vedere ca preturile pentru volume industriale sunt ceva mai mici decat preturile date mai sus ajungem la 300% profit pentru 1 singur CD. Stai asa … ceva pute. Ma da pute rau …

Intre timp, omoram crocodilii, Neogen, Netlog, Youtube pentru ca actionand ca medii de distributie (in temeiul Art. 14, al. 2 in mod legal dragii mei) – permit rockerului de la colt de strada care n-are bani sa cumpere hartie igienica sa asculte si el pe “Iris” ca mai apoi sa devina fan infocat, sa vina la concerte, sa plateasca biletele alea ingrozitor de scumpe, sa cumpere tricouri cu Iris si sa sutina o industrie aferenta muzicii in care casele de discuri investesc. (d-nul Geo stiiiieee, dar nu spune pana nu explodeaza rahatu ca sa se imprastie bine :D …).

Sa incheiem: deci, la un pret de 50RON (49.99RON) cu un profit de 300% de pe urma sarmanului (yo) cand pretul e de 14RON (toate taxele incluse) pot sa declar in fata natiunii, un sincer: “Ia mai dute-n (pula) pusca mea!” din adancul sufletului ca pana nu m-am pus jos sa iau o foaie, un search pe Google si sa adun sumele de mai sus nu aflai ce DITAMAI TEAPA imi iau pentru fiecare rahat de CD care nu tine decat 5 ani de zile. In tot acest timp, crocodilii mor in Africa …

Update: mi-a atras atentia un coleg ca erau 4CD-uri: deci pretul este: 4 x 0.60 = 2.4RON si 4 x poligrafierea (cu reduceri la jumatate ca doar sunt 4 cd-uri per rahat) = 2.4RON + 6RON (e numar mare frate, se negociaza dur) = 8.4RON + 5RON/drepturi + carcasa = 13.40RON, producerea. Mai adaugasem aia 5RON transport si restul = 18.40RON si atentie: PENTRU PRETURI DE VOLUM MIC. Deci … concluzia o trageti singuri … (magarie la colt de strada) …

Ce-nseamna concluzia asta: pai, ca se pun rotile in miscare. Ca pe 3 Septembrie bem o cafea, pe 10 Septembrie bem o bere si vom avea parte de un spectacol interesant de argumente “pa’ lege” aduse de o parte si de alta a baricadei. Cum am zis insa in articolul meu – nu vad rezolvare. De asemenea, ambele parti si-ar irosi resursele, in loc sa caute metode de a se folosi de un “viciu” (nu prea pot sa-i spun viciu in adevaratul sens) al societatii pe care sa-l monetizeze.

I-am lasat lu’ Dragos cateva comentarii, reusind sa ma impiedic de Art. 14, al. 2 si Art. 34, al. 1 din “Legea dreptului de autor” – care culmea, permit oricarui utilizator sa imparta cu membrii familiei (frate, sora, mama, tata iar in cadrul asta pot sa intre si prieteni de familie (opa?!). Acum daca e sa o luam de la Adam si Eva, toti suntem frati) o oarecare “opera” sau in temeiul Art. 14, al. 2 – dreptul de distributie se epuizeaza la prima vanzare.

Iar eu, baiat destept nu de alta, ma chinuiam din rasputeri (deh, se vede facultatea de Stiinte Politice in spate) sa argumentez cum dreptul de proprietate are intaietate fata de dreptul de autor, prin cel mai simplu argument: cel de proprietate e garantat prin Constitutie. Apai, yo, in mintea mea (tampita) nebuna, recomand foarte frumos: Art. 44 din Constitutia Romaniei, al. 1 si 2 si restu’ da’ p-acolo.

Acum (Sergiu, sa nu ma pape crocodilii) – haideti sa aruncam toti cu pietre in Trilulilu, Neogen, Netlog si alte site-uri de file-sharing fiindca ei sunt vinovati ca utilizatorii lor au dreptul constitutional si acelasi drept prin cele doua articole din “Legea dreptului de autor” – de a face ce vor cu proprietatea lor in orice forma de distributie doresc. Pentru asta, Trilulilu, Neogen, Netlog trebuie impuscati (glumesc baieti) ca actioneaza ca medii de share.

In concluzie, un argument final: dreptul de autor este platit o data de catre casa de productie/discuri cu fiecare DVD/CD vandut. Aici se finalizeaza aspectele comerciale ale dreptului de autor. Un drept, cu exceptia patentelor nu se poate taxa la infinit, ci doar pe un segment. Spre ex: in pretul unui produs (opera) este inclus si dreptul de autor, asemenea unui “Font” in care este inclus si-un royalty fee pentru fiecare copie a fontului in parte.

De aici incep urmatoarele reglementari: un utilizator nu are voie sa comercializeze copii ale aceluiasi produs, insa prin transferul de drept de proprietate asupra operei, prin faptul ca ii se permite realizarea de copii pentru utilitate privata si prin faptul ca odata ce s-a realizat prima vanzare, conform Art. 14, al. 2 – utilizatorul are dreptul sa impartire (in temeiul Art. 34) aceste copii membrilor familiei din care face parte. Va rog omorati crocodilii ca actioneaza ca medii de file-sharing (share = impartire). Acum! Pana nu or sa faca oua de crocodil …

Nota de subsol: Citeam pe un blog, dar i-am uitat numele, adresa. Of. Data urmatoare sa dau bookmark, o fraza de genul (incerc o reproducere): “In China they found ways to jump on the file-sharing gig and make profits out of the biggest distribution network available while we in the western world scratch our heads to find new ways to set limits and embargo“. Ceea ce ma duce la concluzia ca: vreau sa fiu chinez. Ti-o-mping, ti-o-ndes … Ar tb. si noi sa le mai dam atentie chinezilor. Or fi ei comunisti, da pa’ bune ca avem ce invata …

Titlul acestui post, zic eu, o sa-i lamureasca pe multi adepti (pardon, cuvantul e prea puternic) de ce o sa fiu, in continuare, cat se poate de ironic, dur, al draq’ cu ambele parti pe de o parte AIMR (ne pare rau Mariana!) pe de cealalta Sergiu (maestre, scuze anticipate, tre sa mancam si noi o paine, doua … trei).

Cum vad eu: mare Ueb Doi Zeroist, aspectul “copyright-ului” in Web. Apai simplu: caz de insolventa sau incapacitatea a (oricarui) tribunal de a da o solutionare favorabila oricarei parti, din mai multe motive: tehnice, legale, de fond, de drept, de conduita de ce vrea muschiu’ meu si muschiu’ vostru. Hai s-o luam cu ce ma pricep eu cel mai bine, tehnic, avem urmatoarele probleme:

• Un MP3 sau fisier Flash in forma sa transcodata nu este o copie fidela a originalului. Indiferent daca rima, ritmul, efectele sonore se pastreaza nu au cum sa fie niciodata o replica reala, nici macar o copie si/sau transcriere din simplul fapt ca sunetele nu sunt aceleasi. O toba pe un CD original suna mai plin decat aceeasi toba intr-un fisier MP3 la care calitatea se reduce la minimum fiind pentru un audiofil (adica unu’ cu urechea fina) de nerecunoscut fata de original (pam, pam);
• Mergand mai departe cu argumentul de mai sus: comparati un fisier original .cda cu o “copie” (hapciu) in format MP3, prin comanda Linux: less. Daca oricare dintre voi vede aceeasi distributie binara de informatie ca in original, eu in piata publica il pup pe portofel (ca sa folosesc o exprimare de tip “haules, baules”). Ochiu meu insa nu vede asemanarea. Dar deloc. Ce naiba, ma insel?;
• Un fisier MP3 in forma sa poate fi scris de la zero, in forma sa binara daca este nevoie sau generat in mod automat de vreun sintetizator (opa?!). Orice utilizator cu destula indemanare poate recrea fara nici o problema, exact (dar exact) acelasi album Buddha-Bar VIII fara macar sa fi avut la indemana macar vreo copie a originalului. Helloooooooooooooooooo world …
• Daca orice utilizator: copiaza fisiere, transcodeaza sau reinregistreaza nu intra sub incidenta legii dreptului de autor. Pe mai multe motive: conceptual si tehnic un fisier se caracterizeaza prin informatia sa stocata in mod binar si meta-informatia care il descrie. Problema e ca meta-informatia este schimbata in mod automat functie de contextul stocarii sale pe o partitie, alta sau nu. Tehnic vorbind si “pa’ bune”: nici un fisier nu este o copie identica a altui fisier, meta-informatia (inode, store pointer, etc.) care caracterizeaza existenta unui fisier este diferita. Ca sa o spun “pe sleau”: un fisier NU poate exista fara meta-informatia asociata lui. (un fisier in Linux nu exista fara inode number, spre exemplu). Din acest caz 2 fisiere: desi copie (cica fidela) unul altuia, NU sunt de fapt si de drept copie ci restocari. Acuzati acum un utilizator ca si-a restocat un fisier pentru backup.
• Dpdv. legal si dpdv. tehnic: un utilizator Trilu, Youtube, Neogen (hello there little guy), Netlog (opa, ce dracu’ …) semneaza un acord cu detinatorul acelui proiect de a-si asuma responsabilitatea asupra propriilor actiuni. Din toate proiectele verificate, toate au “Termeni si conditii” care responsabilizeaza utilizatorul. Ce vina are Netlog, Neogen, Trilu, Youtube, 24up! – ca existenta lor este conditionata de un fenomen de sharing (legal) intre utilizatori. Nu poti ataca pe cineva in instanta pentru un fapt de care nu se face vinovat, decat daca, Sergiule maica? ai incarcat tu fisiere direct? … Hmmmmm.
• Si abia zgariai suprafata rahatului … bai si pute rau ma … pam, pam;

Si acum incepe discutia aia misto, in care pentru fiecare magarie din cele 70.000+ de fisiere stocate pe Trilulilu, sau pe Neogen, sau pe Netlog, sau pe Picbox (unde se permite sau permitea, nu mai stiu si upload de audio/video) – sau pe … pana mea, ca e multe d’astea.

Pentru toti cei de mai sus trebuie realizata o expertiza tehnica pentru a demonstra ca: ceea ce se aude in boxe, e de fapt semnalul care vine de la placa audio, semnal de la placa audio primit prin registrii procesorului, care au preluat informatia procesata de la memoria operativa, in care ruleaza navigatorul cu care s-a intrat pe Trilulilu (sau X, sau Y), cand navigatorul a cerut placii de retea sa se conecteze la adresa preluata din DNS catre serverele Trilulilu, Neogen, Netlog sau pana mea, care s-a conectat la cealalta placa de retea, unde acolo s-au intamplat niste magarii si a fost intors un semnal encodat MP3/Flash inapoi, in forma binara de 1 si 0 ca raspuns la solicitarea clientului.

Dupa ce s-a realizat asta, trebuie demonstrat (tot prin expertiza tehnica goguta, ca altfel nu se poate. Am fi magari daca am ignora realitatea) – ca fiecare beat, sonor, trilulilu este identic pe exact aceeasi masina cu fiecare beat, sonor, trilulilu din piesa originala care se considera ca a fost “incarcata in mod (hapciu) ilegal”. Apoi trebuie repetata de cel putin 70.000+ de ori pentru fiecare fisier in cauza. Sergiu, te rugam sa ne comunici tu daca-s mai multe fisiere.

Bun. Dupa ce se demonstreaza acest lucru, trebuie luat fiecare utilizator la puricat, rugat (sau somat) Trilulilu, sau Netlog, sau Neogen sau oricare altul de 70.000+ de ori sa returneze IP-ul la fiecare utilizator in parte, deoarece nu poate forta, in mod legal Trilulilu sa scoata acele fisiere, deoarece Trilulilu sau Neogen, sau Netlog s-au disculpat de un asemenea fapt si deci si de dreptul de actiune asupra acelor fisiere.

In concluzie: undeva in toata tevatura asta “persoana juridica” AIMR (Asociatia Industriei Muzicale din Romania) s-a impuscat in picior. Dar nu asa: cu stil, caracter si bazooka. Pe de alta parte, Trilulilu sufera un impact de imagine ce se lasa cu lacrimi de crocodil.

In alta ordine de idei: ce bine era daca deveneam “expert IT” pe langa Tribunalul Bucuresti. 70.000+ de fisiere de probat (ca deh, in fapt si in drept, vorba avocatei mele, tre sa le iei pe toate mama, nu doar cateva). Hmmm, aveam la paine de mancat … Mama, m-ai indrumat pe calea gresita. Ma facui blogger in loc de “expert IT”. Daca stiam … (paine mancam!)

Citind insa articolul din Evenimentul Zilei si la atenta inspectie a sotiei mele, observai cum “scoala romaneasca” este intr-adevar oglinda jurnalistilor din “Evenimentul Zi lei ca re desp art cuv intele” in moduri in care iti faci cruce cu doua maini si mai imprumuti inca una ca doar n-ajunge.

Stiati ca exista “The infinite monkey theorem“? Pa’ scurt si pa’ romaneste: daca ar exista un numar infinit de maimute (jurnalisti!) care sa tasteze pentru un timp infinit la un numar, evident, infinit de masini de scris cu siguranta acestea ar rescrie, intr-un final, intreaga opera a lui William Shakespeare.

Tragand linie la cele zise mai sus: asa si cu online-ul romanesc. O serie de maimute, apasand cu indarjire o serie de tastaturi, de ceva ani incoace, scotand “opere” de inspiratie eminesciana (ca doar ‘estem pe meleagurile romales, pardon, romanesti) … carora le dam ca si societate dreptul sa vorbeasca, deoarece pana in acest moment nu avem inca un sistem de valori bine definit, niste jurnalisti de-a dreptul cinstiti (si educati! atentie va rog) si o cultura fara maimutareli. (rima subtila: maimuta, Guta … dragut. E doar o oglinda a ceea ce suntem de fapt, nu credeti?) …

Intrebarea mea la articolul de mai sus din EVZ: unde-s croitorii, tamplarii, dulgherii, tinichigii, maturatorii de strada si in principal expertii dvs. pe IT, cu care Romania se lauda ca sunt admirabili, sublimi am putea spune dar care lipsesc cu desavarsire. (nene Caragiale, un buchet de flori iti trimit in ce cosgiuc te-oi invarti matale). Concluzia e cat se poate de simpla: e vremea schimbarii …

Simt nevoia sa filosofez: cum putem afirma existenta analistilor politici, independenti, de inalt rang atat timp cat acei analisti politici au actiuni la acelasi trust media care ii invita, aproape regulat, in emisiunile lor de “calitate”? Si cum permitem, in baza faptului ca detin actiuni, acestor oameni sa comenteze?

Un alt fapt, se intampla pe blogu’ lui Manafu unde invitatii la “Web-Club” sunt aceeasi “Dragost Stanca“, “Orlando Nicoara“, “Patrick de …” – nume pe care le tot aud repetate pe orice blog. Am o vaga impresie ca in lipsa inovatiei si a unor idei cu adevarat stralucite, ne complacem ca blogarime (termen derivat din blog) – in a promova exact aceleasi persoane mult prea notorii pentru gustul unora.

O sa ajungem, daca nu chiar suntem, o blogarime OTV-ista, in care invitatii sunt aceeasi in fiecare seara, in care “analisti politici” de marca detin trustul media care le face o asa mare publicitate si in care persoane chemate sa vorbeasca despre “Web 2.0″ si “Web-cluburi” – ok, EXAGEREZ, “Web” in general – nu sunt chiar reprezentative.

E ca si cum l-as chema pe Gates sa vorbeasca despre FLOSS (Richard, ma auzi?) … Evident: o sa arunce cu rahat in tot ce nu are sigla Microsoft. Si cam asa si cu online-ul romanesc. Lipsit de caracter, originalitate, idei, creatie – dar online-ul este doar o oglinda a Romaniei asa cum este ea in realitatea de zi cu zi: “analizata politic” de actionarii majoritari ai aceluiasi trust de presa.

Care dintre sus-mentionatele persoane au facut intr-adevar ceva? De calitate? Care sa le fi adus recunoasterea de “experti” (nu neaparat “guru”) pe acest domeniu Web? Si cum sa-i mai eu acord eu eticheta de “analist politic” acestui domn “Hurezean” cand stiu ca arunca cu rahat in stanga si in dreapta doar pentru a creste ratingul?

Banuiesc ca se simte un “iz comunist” in modul in care aceste persoane gestioneaza democratia, ca pe un joc de puteri in care cu orice masura ei trebuie sa iasa in avantaj, promovandu-se, intre ei, fara limita, fara gust, fara bun simt si cateodata, atat de fatis – incat ramai uneori, cu gura cascata.

Legat de stirea cu E.H.: recunosc, n-am verificat-o. Am luat vorbele lui D. Stanca ca atare, iara daca el minte, mint si eu. Insa oricare ar fi valoarea de adevar a stirii, e revoltator sa vezi, ca intr-o singura noapte de blogging ti s-au infipt pe gat aceleasi nume mult prea folosite: Sergiu Biris, Dragos Stanca, Emil Hurezeanu, Orlando Nicoara. Acum probabil o sa ma culc si o sa-mi repet, in loc de: “Tatal nostru … care esti … Orlando Nicoara, Emil Hurezeanu, Sergiu Biris. Amin!“.

Cu dedicatie pt. E.H.: uite, “Stiinte Politice” fac si eu domnule. Dar as fi investit banii mei in afaceri petroliere nu in media, daca m-as fi recomandat ca “analist politic”, as fi facut-o din postura de analist politic cu actiuni in petrol sau in vreun domeniu TOTAL neintersectat cu politica (daca se poate) pentru a-mi pastra o “imagine de piata” (helloooo marketing) cat mai curata. Dar deh, eu sunt un idealist tampit (cuvant folosit des in media), care ar vrea un joc de scena (si de picioare) ceva mai … ascuns daca se poate. Iertate-mi fie cuvintele. Doamne miluieste!