Nu pot fi decat fericit, ca dupa participarea la Launch 48, selectia naturala si-a urmat directia si am ajuns sa fiu invitat la Web-Club, eveniment organizat de Evensys in parteneriat cu Microsoft/Romtelecom, fiind nevoit sa sustin un follow-up asupra trecutului eveniment L48.

S-ar putea, daca trag mai mult de mine si de echipa cu care lucrez,  sa pot face 2 lucruri in 2010: propriile proiecte sa le fac sa creasca, in mod natural iar cu baietii de la M10, a carui coordonare Web am preluat-o (ah, da, nu v-am zis vestea?) sa reusesc sa reinventez acest brand al lor in Web, urmand a participa cu respectivele proiecte la viitoare astfel de evenimente Web …

Unele lectii se invata pe propria piele. Insa printre cele mai de seama inventii ale creierului uman probabil cea mai de seama este aceea a “back-up-ului”. Seara asta am invatat o lectie: lucrand la instalarea unui server nou, reusii sa busesc printr-o comanda, mai toate setarile acestui server. Noroc ca baiatu’, destept cum l-o facut mamuca, primu’ si primu’ lucru facut: o pastrat back-up la configuratia functionala de 1 zi in urma, in mod automat, asa cum numa el stie s-o faca.

Si uite ca in 2 minute de un-tar si un-gz (gzip) – rezolvai o problema ce altfel mi-ar fi luat 3 zile si 3 nopti, multa Cola, mult Jacobs, multe fierbatoare de apa sa o rezolv. Pare-se ca vreau cadou un HDD de 4TB (terra-byes) unde sa-mi pun tot ce vrea sufletelul meu, just for safe-keeping. Revenind la titlul acestui articol: “thanks God for whoever invented … tar and gz in Linux!” …

I started to actually love myself. Ziua a inceput cat se poate de bine. Cu o lupta contra somn, undeva pe la ora 8 dimineata, e deja 11:40 si simt ca am facut o groaza. E putin fata de volumul de munca, dar dimineata a inceput exploziv, cu o tona de cereri de oferta de la fostii si actualii mei clienti.

Fac o pauza de 15 minute cat sa-mi intind oscioarele si sa inghit o gura de Cola (mandro! inca 5 sticle si ma las de Cola. Am promis! …) – deoarece ma bag la o repriza de coding. Am preluat saptamana trecuta un proiect ce seamana a provocare mai mult decat orice altceva. Provocarile ma innebunesc, mai ales cand sunt si remunerate corect! 2010 a inceput bine. Cum nu se poate mai bine … I’m actually smiling!

Arareori fac lucruri la comanda, mai ales ca eu am o abilitate innascuta de a scoate oamenii din fire si a le provoca o senzatie acuta de sarcasm si tachinare. Insa, azi o sa fac o exceptie. Si cum stau sub amenintarea papucului, in timp ce-ascult o combinatie de Gelu Voicu’ si Liviu Vasilica (e ziua maica-mii, yuhuhuhuuuu) – :P zisai sa adun si eu urmatoarele cuvinte, sub titlul de mai sus.

Intre noi fie vorba, nu-mi vad capusorul meu mic de cat am de munca si cate “refactoring”-uri trebuie sa fac la un cod care, devine din ce in ce mai adaptabil in RA. Fapt bun, caci juma din clientii de anul trecut, m-au sunat. Vor ceva nou la proiectele lor. In unele chiar am propus solutii de colaborare pe termen ceva mai lung.

2010 a inceput bine, am nimerit peste 2 clienti de calitate. Unul din ei mi-a dat de lucru cat sa nu mai duc. In 3 zile am planificat deja 3 subproiecte, ceea ce e un avantaj. Am de munca si de obicei, munca ma face fericit. Munca innobileaza. Iar eu ascult populara pe fundal …

Ciudat e ca oricat de aiurea pare, melodiile astea ritmate sunt fix ce am nevoie sa ma batai pe scaun in timp ce ochii mei scaneaza, vertiginos, peste 30′j de mii de linii de cod, incercand sa comprime tot ce vad. C’est la vie. Macar lucrurile se anunta bine. Am inceput sa cred ca viata e o serie de urcusuri si coborasuri … E o chestie ciudata, dar cand stii ca ai cu cine lucra, parca simti ca faci mai multe. Unii oameni iti dau o siguranta ca se pot tine de treaba …

Cine ma urmareste indeaproape a observat probabil ca de cateva zile am dezactivat proiectele pe care nu le puteam sustine din forte proprii (I’m only human). Mai toate domeniile inregistrate si ideile de proiect au fost puse in stand-by momentan, pana cand va “trece criza”.

Anul trecut, pe la inceput, argumentam in niste discutii cu ai mei cunoscuti (rude in special) – ca abia astept criza, deoarece va scoate din piata acei “jucatori” care fac piata de soft/Web din Romania, de rahat. Si asa a si fost. Insa, cu un efect dublu: cu exceptia a 2 din proiectele mele, restul, toate, sunt trecute in stand-by.

Pare-se ca e un fresh start, pe care va tb. sa-l organizez mai bine. Ma bucur insa ca pe partea de generare de continut, totul este OK si voi putea sa vad niste rezultate rapid in urmatoarele luni de zile. (spre eu 1, 2 luni de zile). S-a ajuns in era informatiei ca “daca nu comunici” si nu “generezi continut”, de fapt, nu existi. Ironic, nu?!

Urasc cand am dreptate. Insa oamenii nu pot accepta sa plateasca un pret calumea pentru o serie de servicii calumea. Oamenii tind sa profite. Scriam ieri, de Innobyte. Parc-as fi avut aur la gura sa stiu ca nu vor fi de acord cu negocierea unei colaborari benefice intre mine si ei.

Fapt ce dovedeste ca in Romania, vorba unei bune prietene “sefia” – inca se invata, iar tainele negocierii si compromisului, par a fi limitate doar la cei ce cunosc politica in amanuntul sau. Dar ma rog. E o vorba veche care zice “You can’t teach an old dog, new tricks.” – mit demontat acum cateva episoade de baietii de la Mythbusters.

Ideea este ca acel “dog” sa vrea. In orice caz, concluzia este ca, nefiind apreciat pentru ce stiu, am revenit unde imi este ceva mai bine: working for myself. La un pret de proiect de 6.130 de E, a platii 1100E pentru a realiza un proiect intr-o luna, mi se pare lacomie :) – dar nu am de gand sa tin morala nimanui. Cum ar zice un vechi filosof: fiecare cu a masii …

Motivul pentru care am scris “angajat” intre ghilimele este pentru ca nu depind de actualul meu “angajator”, anumite Innobyte (Pan Concept International), insa am o … zi sa-i zic, problema de fond. Problema e generata de faptul ca, in cautarea unei provocari, am acceptat o colaborare cu baietii de la Innobyte.

Intr-adevar. E o provocare. Sunt insa dezamagit de rezultatul negocierilor. In ce sens: colaborarea presupune ceea ce se numeste “angajare”, adica 8 ore, stat acolo, lucrat alaturi de echipa lor. Invatarea Cake PHP, in sine nu e cine stie ce provocare. Proiectele primite la inceput si sarcinile, par simple. Prea simple. Deciziile luate, la fel de simple, axate doar pe productie nu si pe calitatea productiei.

Si am o problema de fond. Eu sunt obisnuit sa lucrez al naibii de bine, dat dracu’ de organizat. Imi place sa fac lucrurile o singura data si sa le fac bine. Iar la baietii astia deja simt un “deja-vu” in ceea ce ar tb. sa fac. Remuneratia, negociata dur, nu se ridica la nevoie mele. Adica, timpul meu costa mai mult decat ofera ei. Ma-ntreb ce m-a decis sa aleg … Sa raman, sa nu raman. Am o problema de fond.

Problema de fond se refera la faptul ca in 2009: lucram de acasa, cel mult 16 ore. Baietii cu care colaboram si proiectele derulate imi aduceau si 3000E net, pe luna. Intr-adevar, nu totdeauna constant. Insa cu investitiile castigate in primele 2 trimestre, am putut lansa o serie de proiecte ale propriei societati. Cu care am mers ca finalist la Webstock 2009, in Septembrie …

Iar acum vine problema de fond: sa ma plafonez, pentru ca asa e la romani, calitatea nu este apreciata niciodata ci mereu plafonata. Intre a colabora si cu Innobyte si a ma da peste cap, dar a lucra pentru proiectele propriilor clienti, oscilez mult prea mult spre proprii clienti.

S-ar putea sa iau o decizie radicala: fie reduc colaborarea cu Innobyte la ceva gen 4 ore/zi sau o chestie care in remuneratia data sa-mi permita libertatea lucrului de oriunde, fie renunt la ei, ma dau peste cap o luna, dar revin la libertatea financiara din 2009.

Sincer, nu cred ca vina imi apartine. Adica initial am cerut un pret pentru timpul meu, am ajuns sa negociez “prima luna”, “a 2-a luna”, “a 3-a luna” … Ceva nu-mi place. Pare rau pentru baietii de acolo, dar eu, din fire, sunt mai serios si cand vine vorba sa-mi platesc un angajat, nu stau sa ma tocmesc …

Cand eram mic credeam ca voi termina de invatat undeva in jurul varstei de 21, 22 de ani. Fuck that. It didn’t happen. De ieri am invatat o lectie enorma in PHP: think motha’ fucki’ SIMPLE. Despre ce este vorba? Pai: de sistemul de multilanguage implementat in RA.

Care e faza. Pai, mai ieri, creearea unui modul nou, presupunea definirea constantelor, intr-un fisier intr-un director de tip en_GB care specifica limba in care functioneaza aplicatia. Eh. Desi am avut acum 2 ani intentia de a folosii o super-globala $_T drept Array pentru traduceri, m-am temut de lovituri de performanta odata ce ar creste.

Unii mi-ar recomanda sa folosesc GetText din PHP, altii alte sisteme de multilanguage. Am descoperit insa ca metoda KISS (Keep It Simple, Stupid) e cea mai buna. De ce?! Pentru ca PHP suporta array-key-uri chiar si de 256MB (tested!) – iar look-up este instant.

Asta permite ca, pentru o functie de forma _T (‘Asta e un text de tradus’) – sa se poata realiza o traducere de tip $objT['Asta e un text de tradus'] = ‘This is a text to be translated’; intr-o superglobala ce ar detine toate textele necesare traducerii, fara nevoia de a mai definii constante.

Pe langa purul impact de performanta prin nepoluarea spatiului de constante, revine un avantaj si in viteza de programare. In 3 ore (de fapt de la 11:30, pana la 14:00) am modificat tot modulul de Articole din RA sa suporte aceasta schema de traducere. A durat putin, avand in vedere cele 4000 de linii de cod cat are si atentia cu care trebuia modificat.

Cred ca ceea ce numim refactoring (deoarece aceasta a fost un proces de refactoring) – e ceea ce ne permite noua programatorilor sa pierdem cateva ore dar sa devenim mai productivi in timp. Pare-se ca de Sarbatori muncesc si invat lucruri noi :) … La Multi Ani tuturor si-un 2010 numai cu realizari!

Nu-mi place sa critic dar de obicei cu cele mai multe ocazii o fac. Asta pentru ca undeva acolo in sinea mea m-am cam saturat de presa asta care-si da aere de mari “cunoscatori” de IT, de Web 2.0, de SEO, de trestie, de perja. Pur si simplu avem o inflatie de valori in Romania si cateodata e bine sa le mai dai cu dibla-n cap celor care chiar nu merita.

Si, printr-un ghinion, printr-un joc al haosului, printr-un pariu necastigat, uite ca a venit si randul baietilor de la Refresh.ro, de fapt baiatului, cica-i motociclist (colegul meu Sorin ti-ar da lectii) si “secsy” (asa zic gagicile, sau ma rog, una) – sa dea cu batu-n balta fara echivoc.

Atasat aveti o imagine, a ceea ce inseamna sa nu stii sa faci “Web 2.0″, cu accent pe Web dar sa incepi sa polarizezi “serviciile bune” si “serviciile proaste” – dupa bunul plac si fara nici un argument cel putin tehnic. Alta e sa vinzi articole, alta e sa pastrezi macar codul deontologic al jurnalistului.

Iar prin jurnalist ma refer chiar la cel ce scrie doua vorbe si le publica, chit ca poate unii oameni de calitate din industria de main-stream (d-aia ii si zice main-stream) s-ar simti ofensati la o astfel de comparatie. Evident, am vrut doar sa demonstrez ceea ce un renumit cantaret d’al nostru canta: “Roata vietii se-nvarteste, tac, tac, tac …”

Am o stare ciudata zilele acestea. Ori nimic nu imi convine de am inceput sa fac reconfigurari, redecorari si tot felul de schimbari in mai toate planurile socio-profesionale, unde socio insemnand colegi/prieteni si profesionale insemnand ceea ce trebuie sa insemne. Pur si simplu nu imi mai convine ordinea fireasca a lucrurilor.

Tin sa argumentez schimbarea pe seama viitoarei posesiuni a masinii, care imi da si o stare de anticipare dar si un pic de neliniste. Ori probabil stiu ca se vor schimba ceva mai multe in planul vietii mele in momentul in care nu voi mai depinde atat de sistemul de transport bucurestean (in paranteza, prost). In orice caz, se pare ca s-a pornit un fel de fenomen de schimbare.

Am inceput de azi prin a schimba infatisarea si orientarea website-ului societatii (kitsoftware.ro). Nu-mi mai convenea vechiul design, nu ma simteam bine si chiar aveam nevoie de forte noi si proaspete, urmand apoi a-l dezvolta, a scrie prezentarile de servicii si articolele necesare unei minime prezente ale sale pe .net.

Urmeaza mai apoi continuarea proiectului haveajob.ro, abandonat acum cateva saptamani din motive ceva mai obiective. Din doua proiecte ar tb. sa am o cale comuna de dezvoltare. Din fericire, un vechi proiect, 24up.ro inca genereaza trafic si a inceput sa se auto-sustina fara sa mai fie nevoie sa mai intervin. Fapt ce ma face fericit, deoarece devenise un chin sa ii tot provoc un minim de trafic.

Azi, am transferat o suma de vreo 65$ pentru a achita design-ul. Recunosc, nu-mi place sa le fac eu ci imi place sa platesc oameni pasionati de design, de detalii, de reprezentarea unei idei complexe extrem de simplu. Cred ca asta ne lipseste si noua in Romania: rabdarea de a aprecia lucrurile de calitate la valoarea lor adevarata …