Pe langa asta, blogu’ de aici automat face un post cu fiecare nou twit. Super! E astfel un impediment sa dau status update aiurea, cand nu am nimic interesant de spus. Ultimele doua status update-uri au fost doar imagini. In curand o sa incerc si video. Insa, overall, mi se pare combinatia perfecta de pro-blogging: self-hosted WordPress blog + Twitter Tools for WordPress + un cont de Twitter si Twitter for 3GS (IPhone) + Facebook Twitter App.

Pe scurt: orice twit fac, cu poze, locatie si daca vreau mai mult de atat. Si sa zicem ca am mai multe de povestit decat 140 de caractere, atunci intai scriu articolul, apoi adaug un tweet cu link catre articol + link-urile aferente de poze/video + geotag. Luata ca atare, e un mod de a inregistra viata si activitatile mele, intr-un mod asa cum am vrut mereu: organizat si hassle-free. De ce scriu acest post va intrebati: just to try out the new gig :D …

Pe langa ca au scazut in trafic de la un whooping 10.000 uv/zi, la un woohoo 1.000 uv/zi cel mult ating 3, 4k uv/zi – par a fi in rahat mai mare decat pot duce. Discutam zilele trecute cu Carol Popa, fost BM (Brand Manager) @ BaniiNostri.ro si bine ca a parasit barca in cam acelasi timp cu mine – despre situatia Media 10 si recunostea, simplu, ca nu-i pasa de o astfel de societate condusa de astfel de oameni.

Ce ma deranjeaza e ca puteam face multe. Ii dadeam probabil lectii lui Dragos Stanca despre cum se dezvolta, organic si natural (fara infuzii de capital ala SOV) un astfel de portal si cum rabdarea e una din avantajele oricarui dezvoltator online. Insa, n-a fost cazul, firma asta, Media 10, fosta Media On, fosta Arond – e pe cale sa intre in colaps. Ironic e ca nimeni in presa de online nu se sesizeaza, fie pentru ca au devenit chiar atat de neimportanti.

Pana la urma a reusit cineva sa accese 1001case.ro, sau lady4ever.ro sau oricare din site-urile din portofoliul acestor anonimi deja, in ultimele zile? Nu de alta, dar eram destul de curios ce-au mai facut de cand a inceput echipa de angajati sa-i lase, de cand salariile nu s-au platit la ei de doua luni (confirma Nastasa Andrei, sysadmin) de cand Ion Lujeru nu mai este sef p-acolo, de cand Bogdan Popovici inca face afaceri ilicite cu Zambaccian (Nastasele, nici nu stii, cat de mic incepi sa fii …).

Deci asta mi-a fost coleg de clasa, in liceu daca va vine sa credeti. Mi-e rusine (sa moara Gicu’ …) de astfel de oameni care, neavand nici o realizare la activ, se lauda cu atatea realizari … pe care nu le vad. Am promis un bax de bere, 2L, PET, celui care-mi spune ce realizari a avut d-nul Basoc pana la minunata sa varsta de 2 anisori dupa 20 …

Si m-am intors la vechea tehnica: slicing, pe sursele originale ale design-ului, fapt ce demonstreaza clar si inca odata ca slicing-ul, impreuna cu “hand-written CSS & HTML from the ground-up”e inca tehnica cea mai rapida, mentenabila si administrabila dintre metodele de dezvoltare a proiectelor Web. Ironic nu? Going back to the basics and stuff …

Incepusem acum 1 saptamana o colaborare cu firma H. Nu are rost sa le denigrez numele deoarece nu mi-ai gresit mult. Atat ca nu mi-au trimis recuzita necesara inceperii unui proiect, m-au tras la raspundere ca de ce nu am “verificat” sa fie tot (dude, next time make sure you freakin’ upload to FTP properly) adaugand pe langa asta lipsa unei specificatii clare si concise.

Deci da, ca sa nu ma complic, mai ales ca in situatia de fata nu mai am rabdare cu nimeni, am decis taiere in carne, inchiderea unor astfel de contracte care nu aduc deloc beneficii. Nu stiu, dar cred ca asa e la romani, dai un deget, te mananca cu fulgi cu tot. Zilele acestea prefer sa stau calm, sa-mi revin cu nervul/piciorul si sa merg din nou si de Luni sa inceapa o saptamana noua …

Ceea ce cred ca Google ar tb. sa invete de la Apple este acela al “construirii unei comunitati”, in sensul in care oamenii, de obicei tehnicieni, care se pricep la modelul de indexare al Google sa se ralieze in jurul Google, propunand cele mai bune solutii, cele mai testate solutii pentru ca acea parte de continut de calitate sa iasa la suprafata.

Cred ca modelul Facebook sau mai bine zis, modelul “social-media” este genul de model in care se ating mult mai usor targeturi pre-stabilite de populatie, mult mai usor, mult mai rapid decat pe modelul Google. Tind sa cred ca “search-ul”, se indreapta: pentru distractie, in cadrul social-media iar pentru informatii generale, shopping, cautari de informatie academica, in cadrul Google.

Sub prezentul context, modificarea “MayDay” a afectat o serie de site-uri ecommerce, structurate dupa un astfel de model. Ceea ce mi se pare, personal, afectarea unei comunitati destul de fidele Google. As vrea urmarim firul logic:

1. Majoritatea proprietarilor de magazine online, cred in Google, il vad un fel de Dumnezeu al Web-ului;
2. Din 10 clienti, 9 din ei, au inteles ca trebuie sa investeasca in Adwords.
3. 7 din ei, cu siguranta o fac.
4. De ce: pentru ca desi au incercat o serie de tehnici SEO, care le aduc gratuit o serie de venituri, au zis ca au nevoie de ceva in plus.
5. Google face o schimbare care le afecteaza acestora traficul, scazandu-l;
6. Ei se simt presati de un trafic in scadere cu 10 – 15% (cica acesta este raportul);
7. Ei investesc 10 – 15% mai mult in Adwords sa acopere deficitul;
8. Google castiga. A fraierit o intreaga comunitate de magazine/reselleri localizati, foarte apropiati cumparatorului. Cred ca scopul resellerului este acela de a fi “mai aproape de cumparatorul final”, chit ca o parte din continutul acestuia nu este “de calitate”, “unic” asa cum ar dorii Google peste tot.
9. Reactia patronilor de magazine ar fi: sa stranga din buci, sa investeasca in motoare alternative, pentru ca, din punctul meu de vedere, Google tocmai le-a tras o teapa fix in c**.
10. Imi pare rau s-o zic, dar NU sunt de acord cu prezenta modificare. Se putea merge in continuare pe sistemul de relevancy (prin prestanta, deci prin good, quality link building) adoptand o idee veche de cand lumea a “cresterii naturale” (natural growth) pentru acest motor de cautare. Pe scurt, pe masura sedimentarii unui algoritm cat de cat stabil, sansele sunt mai mari ca genul de continut relevant pe care Google si-l doreste sa apara la suprafata mai usor, prin perfectionarea unor tehnici de optimizare, decat prin adaptarea (trial & error) la noile manii ale acestui motor de cautare.
11. Din punctul meu de vedere: schimbarea algoritmului e ca si cum ai retarda intreg motorul de cautare, aducandu-l la stadiul de infantil. Pe scurt, pana cand, pe baza noului algoritm va reusii sa faca modificarile necesare, o serie de site-uri cu continut absolut nerelevant, vor beneficia de pozitii in prima pagina, spre deosebire de situatia unei continuitati, cand, regulile ar fi inceput sa fie scrise de catre comunitatea construita insasi.

Oi fi eu un ciudat cu cioc, dar sunt adeptul continuitatii. Prefer sa stiu ca exista un motor de cautare cu un algoritm cat de cat stabil, asupra caruia sa se dezvolte o serie de metode si tehnici, apropo: accesibile doar celor care au posibilitatea accesarii lor (deci de obicei celor care atrag atentia, fac bani, au continut relevant, interesant cititorilor) – care sa fi asigurat o crestere naturala, ideala a indexului acestui motor de cautare.

Oare am logica in tot ce-am zis?!

• dezvoltarea prin puterile proprii, in sensul in care actualele necesitati (impartirea sistemului in 3 masini, 1 baza de date, 1 procesator, 1 site): se poate face pe cale naturala, evolutiva, atunci cand costurile permit, vanzarile acoperind atat costurile, salariile echipei cat si un profit pe care sa-l reinvestim;
• sau printr-o investitie exterioara, eventual un angel investor, interesat de un fast-growing project sau mai bine zis, de-un viitor shopping search engine, de talia noastra :) … oricare varianta e posibila.

Oricare ar fi directia, sunt fericit. A fost un calcul greu, rece, directionat. Au fost ore intregi dedicate proiectului, chiar detasandu-ma de afacerea proprie, fapt ce s-a vazut in contul societatii. Acum ca mare parte a activitatii s-a terminat, sper sa ma pot intoarce fericit la activitatea de baza si sa pot investii o parte din profiturile castigate acolo in sustinerea unui proiect care abia acum se naste, abia acum face primii pasi … Sa vedem. Sunt, pe bune, entuziasmat … (lucru ce se intampla rar in ultima perioada).

Oky, ma bag iar la work. Prea multa pauza strica. Printre altele, sunt fericit ca femeia mea ma suporta asa cum sunt, mult prea dedicat muncii, prea putin timp pentru ea, cu toate ca ma revansez (zic eu). In orice caz, happy …

Pentru cine nu stie, 66.249.66.6 este unul din IP-urile Google. Dar, sa ne uitam mai atent. Astfel (66.2+4)9.(66.6) – reducem un pic ecuatia si ajungem la (666)9(666). Hmmmmmmm … makes you wonder. Mergand mai departe, stim toti prea bine, 9 e invesrul lui 6 … deci am avea: 6666666. Deci pe bune … E sau nu Google arma lu’ Scaraoschi …

In rest, sunt obosit. Vad un monitor cu fundal negru cu scris alb care se deruleaza. SHA-512, my new friend. Invatai MySQL Hotcopy (tehnica) imbinata cu oleaca de tranzactionare. Ma am bine cu SVN-ul. Iesim la o bere din cand in cand, in special cu commit-ul. Lumea unui programator nebun, bolnav, dat dracu’ …

Cred ca asta e regula in Romania: muncesti ca prostu’ iar la final, fiind suma prea mica si sistemul juridic de asa natura, incat ar costa prea mult sa-l dai in judecata, ajungi sa renunti de la tine, sa inchei proiectul si sa nu te mai intereseze vreodata sa colaborezi cu un astfel de client. Toate ca toate, e si o parte buna in treaba asta. Asa se curata piata de spagari.

Asa ca, stiind ca 90% din cei ce vor sa se angajeze la Media 10, habar n-am cum, dar ajung pe blogul meu, zisai sa dau un sfat viitorilor fraieri (cu mine in frunte) care au acceptat sa lase antreprenoriatul (vezi: aici, aici si aici) pentru o denumire frumoasa de “Coordonator 3DO/DDP, adica Dep. De Dezvoltare Online sau Dep. De Programare) sau pe viitor, pentru oricare alta pozitie, sa citeasca intai cele 10 motive (porunci) sa NU colaboreze cu baietii sus-numiti:

1. Exista acolo un baietel, numit “Bogdan Popovici”, mare smecher p-acolo si d-astea, care are legaturi cu Adrian Nastase (vezi aci si aci – search dupa nume in pagina) fiind anchetat de DNA si care este printre altele si “actionar majoritar” la sus-numita firma, tip care a ingropat, deja, numitele: “Media On”, “Arond” si urmeaza sa bage, usor, usor in faliment si “Media 10″, adica taticu’ reloaded.
2. Eh, ideea e simpla: orice ai incerca sa faci in firma aia, dar nu conteaza ce, orice intelegere a avea cu ei, tine minte: NU SE VOR RESPECTA, pentru simplul fapt ca nu exista un management, cat de cat capabil sa faca fata unei piete acerbe. Pe scurt: in rolul avut in aceasta scurta perioada, desi cu succese notabile in refacerea site-ului baniinostri.ro, aflat acum in beta-testing in interior, anuntat doar pe site ca aparand in Aprilie (nu se va intampla) acest fapt nu a contat. Deloc.
3. Pe langa asta, salariile nu se dau la timp. Am avut ingrata misiune de a face treaba … cu oameni neplatiti de cate 2 luni. Cum naiba sa lucrezi cu cineva, care nu e platit? E logic ca acel cineva nu va face treaba buna avand si el probleme acasa: chirii, facturi, etc.
4. Ca sa nu spun ca tehnic, proiectele respective sunt muci. Adica: 1001Case, Lady4Ever si BaniiNostri, celelalte proiecte: 1001Auto si Lolipop fiind deja sistate, sunt, la nivel tehnic, gata sa crape oricand. Dar asta e, desi echipa cu care am lucrat de mai bine de jumatate de an, tot a sesizat acest fapt, “actionariatul”, adica sus-numita elita politica a acestei firme, n-a facut mai nimic …
5. Poti sa te consideri profesionistu’ lu’ Peste si chiar sa demonstrezi. In societatea aia nu valorezi nimic, ori esti luat la misto, ori chiar nu se pune valoare pe ceea ce poti realiza.
6. N-ai nici o sansa de promovare.
7. Principiile unui acord gen “Gentleman’s Word” nu se respecta. Adica da: le respecti tu, ca om, pentru ca mama ne invata acasa ca e bine sa ai obraz si sa-ti respecti cuvantul tau. Dar “Media 10″ nu-si va respecta, niciodata, cuvantul dat tie … Deci in concluzie, n-ai cu cine vorbii.
8. Managementul: niste pioni in mana lui Popovici, mutand active/resurse de pe o firma pe alta, fara numar. Mica mea bruma de cunostinte de contabilitate m-a ajutat sa-mi dau seama ce magarii se fac p-acolo, incat ma bucur sincer ca am iesit de saptamani bune dintr-un contract atat de pagubos pentru mine.
9. Nimeni nu stie nimic. Asta e regula de aur p-acolo. Ca sa nu zic ca organigrama nu exista, nici ROI (Regulament Ordine Interioara) in timp ce ROI-ul celalalt (Return On Investment) este un concept strain de aceasta societate. Vorbim, pe scurt, de zona crepusculara a logicii de business in cadrul sus-numitei companii.
10. Si da, cel mai interesant lucru cat am lucrat pentr ei (noroc ca am colaborat PJ cu PJ, ca daca eram angajat, naiba ma lua) este ca: rufele se spala in public, nimeni de acolo nu are contract de munca, toti sunt pe drepturi de autor, inclusiv vanzatorii, programatorii, marea parte de editori. Eu am fost exceptia, impunand colaborarea prin propriul SRL.

Deci da … cam atat am avut de spus. Pe bune: ma bucur. Ma intorc la ce faceam inainte: antreprenoriat in Web, adica, pa scurt: lucrul care il fac cel mai bine de cativa ani incoace. Inainte cu tupeu …

S-ar putea, daca trag mai mult de mine si de echipa cu care lucrez,  sa pot face 2 lucruri in 2010: propriile proiecte sa le fac sa creasca, in mod natural iar cu baietii de la M10, a carui coordonare Web am preluat-o (ah, da, nu v-am zis vestea?) sa reusesc sa reinventez acest brand al lor in Web, urmand a participa cu respectivele proiecte la viitoare astfel de evenimente Web …

Si uite ca in 2 minute de un-tar si un-gz (gzip) – rezolvai o problema ce altfel mi-ar fi luat 3 zile si 3 nopti, multa Cola, mult Jacobs, multe fierbatoare de apa sa o rezolv. Pare-se ca vreau cadou un HDD de 4TB (terra-byes) unde sa-mi pun tot ce vrea sufletelul meu, just for safe-keeping. Revenind la titlul acestui articol: “thanks God for whoever invented … tar and gz in Linux!” …

Fac o pauza de 15 minute cat sa-mi intind oscioarele si sa inghit o gura de Cola (mandro! inca 5 sticle si ma las de Cola. Am promis! …) – deoarece ma bag la o repriza de coding. Am preluat saptamana trecuta un proiect ce seamana a provocare mai mult decat orice altceva. Provocarile ma innebunesc, mai ales cand sunt si remunerate corect! 2010 a inceput bine. Cum nu se poate mai bine … I’m actually smiling!

Intre noi fie vorba, nu-mi vad capusorul meu mic de cat am de munca si cate “refactoring”-uri trebuie sa fac la un cod care, devine din ce in ce mai adaptabil in RA. Fapt bun, caci juma din clientii de anul trecut, m-au sunat. Vor ceva nou la proiectele lor. In unele chiar am propus solutii de colaborare pe termen ceva mai lung.

2010 a inceput bine, am nimerit peste 2 clienti de calitate. Unul din ei mi-a dat de lucru cat sa nu mai duc. In 3 zile am planificat deja 3 subproiecte, ceea ce e un avantaj. Am de munca si de obicei, munca ma face fericit. Munca innobileaza. Iar eu ascult populara pe fundal …

Ciudat e ca oricat de aiurea pare, melodiile astea ritmate sunt fix ce am nevoie sa ma batai pe scaun in timp ce ochii mei scaneaza, vertiginos, peste 30′j de mii de linii de cod, incercand sa comprime tot ce vad. C’est la vie. Macar lucrurile se anunta bine. Am inceput sa cred ca viata e o serie de urcusuri si coborasuri … E o chestie ciudata, dar cand stii ca ai cu cine lucra, parca simti ca faci mai multe. Unii oameni iti dau o siguranta ca se pot tine de treaba …

Anul trecut, pe la inceput, argumentam in niste discutii cu ai mei cunoscuti (rude in special) – ca abia astept criza, deoarece va scoate din piata acei “jucatori” care fac piata de soft/Web din Romania, de rahat. Si asa a si fost. Insa, cu un efect dublu: cu exceptia a 2 din proiectele mele, restul, toate, sunt trecute in stand-by.

Pare-se ca e un fresh start, pe care va tb. sa-l organizez mai bine. Ma bucur insa ca pe partea de generare de continut, totul este OK si voi putea sa vad niste rezultate rapid in urmatoarele luni de zile. (spre eu 1, 2 luni de zile). S-a ajuns in era informatiei ca “daca nu comunici” si nu “generezi continut”, de fapt, nu existi. Ironic, nu?!

Fapt ce dovedeste ca in Romania, vorba unei bune prietene “sefia” – inca se invata, iar tainele negocierii si compromisului, par a fi limitate doar la cei ce cunosc politica in amanuntul sau. Dar ma rog. E o vorba veche care zice “You can’t teach an old dog, new tricks.” – mit demontat acum cateva episoade de baietii de la Mythbusters.

Ideea este ca acel “dog” sa vrea. In orice caz, concluzia este ca, nefiind apreciat pentru ce stiu, am revenit unde imi este ceva mai bine: working for myself. La un pret de proiect de 6.130 de E, a platii 1100E pentru a realiza un proiect intr-o luna, mi se pare lacomie :) – dar nu am de gand sa tin morala nimanui. Cum ar zice un vechi filosof: fiecare cu a masii …

Intr-adevar. E o provocare. Sunt insa dezamagit de rezultatul negocierilor. In ce sens: colaborarea presupune ceea ce se numeste “angajare”, adica 8 ore, stat acolo, lucrat alaturi de echipa lor. Invatarea Cake PHP, in sine nu e cine stie ce provocare. Proiectele primite la inceput si sarcinile, par simple. Prea simple. Deciziile luate, la fel de simple, axate doar pe productie nu si pe calitatea productiei.

Si am o problema de fond. Eu sunt obisnuit sa lucrez al naibii de bine, dat dracu’ de organizat. Imi place sa fac lucrurile o singura data si sa le fac bine. Iar la baietii astia deja simt un “deja-vu” in ceea ce ar tb. sa fac. Remuneratia, negociata dur, nu se ridica la nevoie mele. Adica, timpul meu costa mai mult decat ofera ei. Ma-ntreb ce m-a decis sa aleg … Sa raman, sa nu raman. Am o problema de fond.

Problema de fond se refera la faptul ca in 2009: lucram de acasa, cel mult 16 ore. Baietii cu care colaboram si proiectele derulate imi aduceau si 3000E net, pe luna. Intr-adevar, nu totdeauna constant. Insa cu investitiile castigate in primele 2 trimestre, am putut lansa o serie de proiecte ale propriei societati. Cu care am mers ca finalist la Webstock 2009, in Septembrie …

Iar acum vine problema de fond: sa ma plafonez, pentru ca asa e la romani, calitatea nu este apreciata niciodata ci mereu plafonata. Intre a colabora si cu Innobyte si a ma da peste cap, dar a lucra pentru proiectele propriilor clienti, oscilez mult prea mult spre proprii clienti.

S-ar putea sa iau o decizie radicala: fie reduc colaborarea cu Innobyte la ceva gen 4 ore/zi sau o chestie care in remuneratia data sa-mi permita libertatea lucrului de oriunde, fie renunt la ei, ma dau peste cap o luna, dar revin la libertatea financiara din 2009.

Sincer, nu cred ca vina imi apartine. Adica initial am cerut un pret pentru timpul meu, am ajuns sa negociez “prima luna”, “a 2-a luna”, “a 3-a luna” … Ceva nu-mi place. Pare rau pentru baietii de acolo, dar eu, din fire, sunt mai serios si cand vine vorba sa-mi platesc un angajat, nu stau sa ma tocmesc …

Care e faza. Pai, mai ieri, creearea unui modul nou, presupunea definirea constantelor, intr-un fisier intr-un director de tip en_GB care specifica limba in care functioneaza aplicatia. Eh. Desi am avut acum 2 ani intentia de a folosii o super-globala $_T drept Array pentru traduceri, m-am temut de lovituri de performanta odata ce ar creste.

Unii mi-ar recomanda sa folosesc GetText din PHP, altii alte sisteme de multilanguage. Am descoperit insa ca metoda KISS (Keep It Simple, Stupid) e cea mai buna. De ce?! Pentru ca PHP suporta array-key-uri chiar si de 256MB (tested!) – iar look-up este instant.

Asta permite ca, pentru o functie de forma _T (‘Asta e un text de tradus’) – sa se poata realiza o traducere de tip $objT['Asta e un text de tradus'] = ‘This is a text to be translated’; intr-o superglobala ce ar detine toate textele necesare traducerii, fara nevoia de a mai definii constante.

Pe langa purul impact de performanta prin nepoluarea spatiului de constante, revine un avantaj si in viteza de programare. In 3 ore (de fapt de la 11:30, pana la 14:00) am modificat tot modulul de Articole din RA sa suporte aceasta schema de traducere. A durat putin, avand in vedere cele 4000 de linii de cod cat are si atentia cu care trebuia modificat.

Cred ca ceea ce numim refactoring (deoarece aceasta a fost un proces de refactoring) – e ceea ce ne permite noua programatorilor sa pierdem cateva ore dar sa devenim mai productivi in timp. Pare-se ca de Sarbatori muncesc si invat lucruri noi :) … La Multi Ani tuturor si-un 2010 numai cu realizari!

Si, printr-un ghinion, printr-un joc al haosului, printr-un pariu necastigat, uite ca a venit si randul baietilor de la Refresh.ro, de fapt baiatului, cica-i motociclist (colegul meu Sorin ti-ar da lectii) si “secsy” (asa zic gagicile, sau ma rog, una) – sa dea cu batu-n balta fara echivoc.

Atasat aveti o imagine, a ceea ce inseamna sa nu stii sa faci “Web 2.0″, cu accent pe Web dar sa incepi sa polarizezi “serviciile bune” si “serviciile proaste” – dupa bunul plac si fara nici un argument cel putin tehnic. Alta e sa vinzi articole, alta e sa pastrezi macar codul deontologic al jurnalistului.

Iar prin jurnalist ma refer chiar la cel ce scrie doua vorbe si le publica, chit ca poate unii oameni de calitate din industria de main-stream (d-aia ii si zice main-stream) s-ar simti ofensati la o astfel de comparatie. Evident, am vrut doar sa demonstrez ceea ce un renumit cantaret d’al nostru canta: “Roata vietii se-nvarteste, tac, tac, tac …”

Tin sa argumentez schimbarea pe seama viitoarei posesiuni a masinii, care imi da si o stare de anticipare dar si un pic de neliniste. Ori probabil stiu ca se vor schimba ceva mai multe in planul vietii mele in momentul in care nu voi mai depinde atat de sistemul de transport bucurestean (in paranteza, prost). In orice caz, se pare ca s-a pornit un fel de fenomen de schimbare.

Am inceput de azi prin a schimba infatisarea si orientarea website-ului societatii (kitsoftware.ro). Nu-mi mai convenea vechiul design, nu ma simteam bine si chiar aveam nevoie de forte noi si proaspete, urmand apoi a-l dezvolta, a scrie prezentarile de servicii si articolele necesare unei minime prezente ale sale pe .net.

Urmeaza mai apoi continuarea proiectului haveajob.ro, abandonat acum cateva saptamani din motive ceva mai obiective. Din doua proiecte ar tb. sa am o cale comuna de dezvoltare. Din fericire, un vechi proiect, 24up.ro inca genereaza trafic si a inceput sa se auto-sustina fara sa mai fie nevoie sa mai intervin. Fapt ce ma face fericit, deoarece devenise un chin sa ii tot provoc un minim de trafic.

Azi, am transferat o suma de vreo 65$ pentru a achita design-ul. Recunosc, nu-mi place sa le fac eu ci imi place sa platesc oameni pasionati de design, de detalii, de reprezentarea unei idei complexe extrem de simplu. Cred ca asta ne lipseste si noua in Romania: rabdarea de a aprecia lucrurile de calitate la valoarea lor adevarata …

Sper Sambata (maine) dupa-amiaza sa o scot si pe Alexandra cateva ore la o plimbare. Pacat ca din cauza proastei (vacii) de la M. Vest masina vine abia pe 6 Noiembrie, ca as fi lasat totul ca sa trag o tura in afara Bucurestiului, gaseam eu unde (country side anyone?!). Ironic e ca in timp ce scriu, astia pe Realitatea prezinta ceva de “job-uri relaxante“. Ma-ntreb: cat de relaxanta e programarea pentru cei ce indraznesc sa se numeasca “programatori” (pe domeniu).

Inteleg un fapt si anume, ca in randul “programatorilor”, cei pe PHP sunt considerati dezordonati (not true!) – nerespectand nici un standard definit in domeniu si in principal ceva mai nepregatiti. Ma rog, e o preconceptie relativ tampita avand in vedere ca o parte din start-upurile de succes din ultimii 5, 10 ani de zile se bazeaza pe aceasta tehnologie pe SOI (Servicii Over Internet).

Lucrand ultimele zile pe niste CSV-uri de la niste clienti am aflat cu stupoare ca societati pe actiuni (S.A.-uri) si SRL-uri cu un rulaj destul de mare la mfinante.ro, isi permit sa angajeze programatori de mana #2-a care nu pot nici macar sa dea un “addslashes” sau “mysql_real_escape_string” pe niste field-uri in CSV, astfel incat la ” (ghilemele) sa se adauge caracterul de escape \ – conform standardului CSV.

Si de aici: dumnezeu cu mila. Am gasit un workaround pana la urma, folosind “explode” si “trim” pe fiecare linie din fisierul CSV, workaround care se activeaza pe fisierele CSV in cazul o proprietate a fisierului in baza de date, intitulat cu stupoare “Stupid Compatibility Mode” este egal cu 1.

Astfel: folosind un pic de intuitivitate, cateva ore pierdute am reusit sa trec de prostia romaneasca. Ma deranjeaza insa ca nu se investesc bani in cei care intr-adevar merita sa supravietuiasca pe aceasta piata. De obicei cei care ofera un serviciu de calitate sunt si ceva mai scumpi, deoarece calitatea necesita investitie de timp, resurse si oameni pregatiti.

Acest fapt este atat de vizibil si in scena publica, politica precum este la fel de valabil si poate ceva mai concretizat si in zona privata, in business in principal, unde competitia e mai acerba decat pare la prima vedere. Ceea ce am sa scriu mai departe reprezinta un fapt de drept ce a avut loc in timpul unei discutii relativ interesante astazi.

Astazi, cu o colega de departament a avut loc o discutie pe tema respectarii unor reguli de scriere, de denumire a fisierelor/variabilelor si per total discutia unei ordini unanim acceptate de catre toti colegii cu privire la sistemul in care lucram. Desi argumentele noastre a tuturor colegilor au fost pro unei organizari riguroase, nimic n-a trecut de preconceptiile acestei fete.

In orice caz, am tras o concluzie. Am norocul ca nu-s genul care se “mapeaza” dupa preconceptiile altor colegi insa am invatat ca daca vrei sa reformezi o structura de idei d-alea, batute in cuie, cel mai bine e sa zici ca acea colega de langa tine, dupa care sa faci cum vrei tu, scapand intr-un singur mod de 2 lucruri: gura colegei si stresul de a lucra contra firii. Viata, cateodata e un sfetnic foarte bun …

Astazi, am de importat un proiect non-SVN de vreo 650MB in SVN. Fapt ce m-a facut sa ma lovesc iarasi de o alta problema: nefiind fortati de modul de “commit”/”update” de lucru, un anumit folder “resources” ocupa vreo 600MB – motivul fiind simplu: baietii au hotarat sa includa acolo toate imaginile: si pe mama si pe tata si pe bunica lu’ tata saracu’ – ca doar e bine sa avem “un loc in care sa le indesam pe toate”.

Deci: m-am lovit de o nebunie. Incercarea de a importa un proiect non-SVN in SVN. E clar ca arhitectura ma va omora si nestiind nici de unde pornesc toate lucrurile din pacate nu prea pot face mai nimic decat sa analizez un pic codul si sa iau o decizie: fie ma risc sa fac importul fie stau cuminte. Nu de alta dar ar fi nebunie curata. Prefer sa aman toata chestia asta pana in momentul in care se va degrada de la sine. Noi si chinezii, ca doar aia mai fac asa …

Revenind la problema mea, stau si ma intreb, cum spre exemplu un website gen: marketing247.ro, denumit in mod oficial un “open brand” se poate recomanda ca un specialist SEO/SEM, in momentul in care desi sunt implicat pana in gat in industria Web 2.0 eu n-am auzit de acest om, de vreun premiu sau de vreo realizare a sa.

Concluzia fiind simpla: ne putem lauda, putem zice ca suntem cei mai buni, putem zice ca stim SEO dar de multe ori ceea ce un marketer face e lauda de sine. Multi dintre “specialistii SEO” nici macar n-au bagat un string intre <title> si </title> ale unei pagini Web – probabil cel mai important atribut al unui proiect Web, optimizat SEO. Dar deh, ne laudam ca noi SEO-im …

Asa ca, vroiam sa scriu, poate mai mult pentru mine: de ce nu-mi plac filmele horror. Pentru ca: sunt ortodox si ma enerveaza ca ideea unei “lumi a spiritelor” este atat promovata. Poate ca eu ca adult pot face diferenta intre realitate si fictiune dar copilul meu nu. Iar cu acces liber la Internet e clar ca imi va fi extrem de greu sa controlez ceea ce el poate aude, viziona si citii.

Asa ca, am decis alaturi de Alexandra sa ne reprofilam. Toate ca toate, vom viziona comedii, drame, documentare si mult mai putin thrillere sau horror. Iar in cazul in care mergem vreodata pe acest tip de filme (al carui scop educativ nu-l vad deloc) vom decide sa vedem orice altceva ce nu include ideea unor “spirite de pe alta lume”.

Apropo, scriam zilele trecute ca aveam un ultim test final colegilor de la M10 cu privire la folosirea platformei RA. Am uitat sa dau stirea ca platforma a fost acceptata si urmeaza zilele urmatoare sa dezvoltam un fork al acesteia. In concluzie: sunt happy. Am ajuns sa fac ce-mi place: sa dezvolt RA mai departe sub o forma sau alta si sa fiu platit pentru asa. Probabil o dovada ca a lucra “Open Source” chiar plateste intr-un final …

Am invatat o lectie astazi. Inainte de teorie si inainte de reguli, programatorii PHP vor intotdeauna sa fie eficienti, de multe ori punand acest aspect inainte celui de organizare, reguli si ordine. O platforma de dezvoltare, daca vrea sa fie ceea ce se doreste a fi, trebuie inainte de toate sa permita libertate si niciodata, dar niciodata sa restrictioneze. In rest, totul a decurs OK …