Urmaresc foarte mult toata aceasta miscare a “marketingului online” si tot aflu de nume care pana mai acum 2, 3 ani nu exista pe Internet. Astazi m-am gandit sa dau nastere unei serii de posturi intitulate: “Un principiu pe zi”, motivul fiind foarte simplu: simt ca avem nevoie inainte de toate de cateva principii si de un sistem de valori.

Revenind la problema mea, stau si ma intreb, cum spre exemplu un website gen: marketing247.ro, denumit in mod oficial un “open brand” se poate recomanda ca un specialist SEO/SEM, in momentul in care desi sunt implicat pana in gat in industria Web 2.0 eu n-am auzit de acest om, de vreun premiu sau de vreo realizare a sa.

Concluzia fiind simpla: ne putem lauda, putem zice ca suntem cei mai buni, putem zice ca stim SEO dar de multe ori ceea ce un marketer face e lauda de sine. Multi dintre “specialistii SEO” nici macar n-au bagat un string intre <title> si </title> ale unei pagini Web – probabil cel mai important atribut al unui proiect Web, optimizat SEO. Dar deh, ne laudam ca noi SEO-im …

Ora 23:10. Mi-am terminat ziua de munca si am incercat sa ma uit alaturi de nevasta-mea la un film horror, intitulat “One missed call”.  Intre timp, am zis sa scriu si acest blogpost dupa ce am renuntat sa ne mai uitam din doua motive: pe nevasta-mea a luat-o somnul iar eu lucram in continuare in paralel la documentatia RA.

Asa ca, vroiam sa scriu, poate mai mult pentru mine: de ce nu-mi plac filmele horror. Pentru ca: sunt ortodox si ma enerveaza ca ideea unei “lumi a spiritelor” este atat promovata. Poate ca eu ca adult pot face diferenta intre realitate si fictiune dar copilul meu nu. Iar cu acces liber la Internet e clar ca imi va fi extrem de greu sa controlez ceea ce el poate aude, viziona si citii.

Asa ca, am decis alaturi de Alexandra sa ne reprofilam. Toate ca toate, vom viziona comedii, drame, documentare si mult mai putin thrillere sau horror. Iar in cazul in care mergem vreodata pe acest tip de filme (al carui scop educativ nu-l vad deloc) vom decide sa vedem orice altceva ce nu include ideea unor “spirite de pe alta lume”.

Apropo, scriam zilele trecute ca aveam un ultim test final colegilor de la M10 cu privire la folosirea platformei RA. Am uitat sa dau stirea ca platforma a fost acceptata si urmeaza zilele urmatoare sa dezvoltam un fork al acesteia. In concluzie: sunt happy. Am ajuns sa fac ce-mi place: sa dezvolt RA mai departe sub o forma sau alta si sa fiu platit pentru asa. Probabil o dovada ca a lucra “Open Source” chiar plateste intr-un final …

Tocmai m-am intors de la prezentarea platformei RA colegilor de la M10. Prezentarea a decurs OK iar eu am avut de invatat o lectie importanta astazi (fara sa fiu mustrat ceva, ci doar o revelatie personala sesizata din vocile colegilor) si anume ca o platforma de dezvoltare PHP trebuie inainte de toate sa fie flexibila, organizata si rigida dar votul cel mai important este dat de timpul mic de dezvoltare, timpul mic de learning curve si accesibilitate.

Am invatat o lectie astazi. Inainte de teorie si inainte de reguli, programatorii PHP vor intotdeauna sa fie eficienti, de multe ori punand acest aspect inainte celui de organizare, reguli si ordine. O platforma de dezvoltare, daca vrea sa fie ceea ce se doreste a fi, trebuie inainte de toate sa permita libertate si niciodata, dar niciodata sa restrictioneze. In rest, totul a decurs OK …

Am vreo 5 minute astazi cu ocazia prezentarii catre M10 a platformei “RA“. Un mic “seminar” astazi pentru colegi in care le sunt prezentate avantajele unui mediu de lucru organizat. Desi mini-prezentarea am scris-o chiar in dimineata aceasta, deoarece chiar nu am ce prezenta prea mult (din moment ce documentatia se afla deja in fisiere) – am avut si timp de o discutie cu cativa colegi de breasla, care au programat tot timpul non-OOP.

Discutia pentru mine a fost interesanta: am aflat ca dupa ani de zile de lucru de tip “spaghetti-code” – cativa programatori tind cu jind catre un mediu de lucru organizat. Am realizat, din vorbele lor ca programarea POO (programare orientata obiect) nu este doar un moft, nici un trend ci o masura asa cum si batranul K. R. si W. Knuth ne spunea: o evolutie necesara a oricarui limbaj de programare.

Intre timp: astept prezentarea de astazi. Va avea loc la ora 15:00 si sper sa le atrag atentia asupra unor avantaje pe care doar RA le are. Personal ar fi o realizare sa pot sa conving ca se poate si altfel si mai bine si ca mergand pe directia propusa, sansele noastre de dezvoltare sunt maxime. Apropo, am uitat sa anunt: am iPhone 3GS :D … Yuppy!

Am sa continui editorialul de data trecuta, dand un sfat celor care dimineata nu prea au chef de munca. Ideea oricarui inceput de zi e sa faci ceea ce iti place mai mult imediat ce ai ajuns la munca. Nu vi la birou cu ideea: stai frate ca se ia seful de mine sau “vai cat am de munca!” ci incerci sa te calmezi.

Eu am gasit o solutie relativ ieftina si anume, sa-mi verific, prima si prima data, emailul. Apoi statistiticile de trafic iar nu in ultimul rand sa nu uit de acel obicei de “5 minute blogging” – un mic panou al ideilor mele pe care le pot impartii cu toata lumea. Si asa mi-am incheiat si pledoaria. Nu uitati: inainte de incepe work, fa ce-ti place! Face bine pentru sanatatea … mentala …

Cumva se intampla ca am avut sansa sa vad mai de aproape societatea “Web” a Romaniei. Si intr-un fel mi-am facut o lista, gen: bicau.ro, 1001case.ro, bestjobs.ro, ejobs.ro, publicatiile online (ziare oficiale) si mecanismele de socializare din Romania: neogen.ro, sentimente.ro si altele.

Am avut zilele trecute o senzatie ca sus-numitele proiecte au o boala. O boala de design, de directie, de organizare corecta a informatiei, de directie si de dorinta de dezvoltare. Design-urile fiecarui proiect de mai sus, e condamnabil. Organizarea, delasatoare. Culori: schitch. Continutul: de tot rasul.

Pomenisem saptamanile trecute de existenta unui experti in domeniu, gen Jacob Nielsen, oameni total dedicati ideei de Web UI (User Interface/Experience) – oameni care in mod stiintific, explicand obiectul analizei si metodele analizei, pot deduce cateva idei logice cu privire la interfata unei aplicatii, idei de luat in seama avand in vedere doar efortul depus pentru studierea unor cazuri concrete. Cu siguranta cei interesati vor intelege ce am eu cu acest om …

Revenind la proiectele noastre si la expertul nostru, la un moment dat, am avut o curiozitate. Cum ar fi ca un expert exterior Romaniei sa vina si sa faca un review al vreunui proiect romanesc cu privire la aspect de functionalitate, de design, de experienta. Ce nota ar da unor astfel de proiecte ca cele mentionate mai sus, unde, daca ar avea macar si un pic de access in spatele cortinei ar vedea si dezastrul cu care aceste proiecte se prezinta …

Ironic e ca “Web 2.0” – un eveniment Webstock 2009, au devenit sa fie considerate proiecte tipic anii ’98 – proiecte cu nimic nou fata de ce piata ofera deja. Iar reprezentanti gen “C. Fusu” @ Neogen vine sa ne prezinte si sa premieze “finalistii” fostei gale de premiere. Ma intreb inca in ce lume traim si daca ne putem aprecia valorile la adevarata lor calitate …

Nu de multe ori imi mai pierd vremea incercand nume de domenii pentru posibile sau viitoare proiecte pe care as vrea sa le incerc, sa le lansez si sa le construiesc. In aceasta cautare frecventa, am dat peste Europe Registry, un interesant serviciu de inregistrare domenii. M-am uitat pe preturi si am dat, probabil, peste cel mai scump domeniu posibil: .na (Namibia).

Nici mai mult, dar nici mai putin de 2845E/an. M-am gandit si eu care este cauza, daca nu politica, pentru care un domeniu a ajuns sa coste atat. O fi pentru ca asa cum a scris un articol pe Slashdot acum vreo 2 saptamani, un porumbel calator a reusit sa invinga tehnologia prin fibra optica din Africa in trimiterea unui sir de caractere intre 2 tari. Eh, asta da afacere …

Cred ca incepand de astazi o sa initiez ceea ce numesc eu “5 minute blogging” – o serie de articole in care sa-mi vars “Of”-ul fata de viata si task-urile/problemele in cele 5 minute de pauza pe care mi le iau in fiecare ora a zilei de munca. De ce atatea pauze: pentru ca cel mai obositor lucru pe care poti sa-l faci este sa te intorci sa rezolvi un cod discunctional realizat de un coleg dezinteresat angajat inaintea ta.

Cum nu fumez, nu beau alcool, nu-mi bag in vena, cel mai usor mod de a avea un fel de viciu care sa ma si ajute cat de cat este sa scriu despre problemele intalnite si despre modurile in care le-am gasit o rezolvare sau despre cum pot fi combatute. O sa incep astazi prin analiza vesnicii si anticii probleme a PHP-ului: “spaghetti code”.

Saptamanile acestea am preluat un cod PHP terifiant. Un amalgam de clase Smarty + cod propriu de conectare la MySQL + AdoDB, presarat cu spaghete cu sos de documentatie proasta intr-o forma de gluma fara sare cu aroma de pantofi. Cam asa pot descrie modul in care, lipsa unei directii de dezvoltare poate aduce o serie de proiecte in pragul haousului si infantilului.

Este ora 3:04 si de astazi de dimineata, singurul lucru de calitate pe care am reusit sa-l fac a fost sa pun un “foreach” si sa procesez o lista intr-un Smarty (smart ass!), afisand ceea ce clientul dorea: o lista de evenimente. In tot restul timpului am stat sa-mi dau seama de: denumirile variabilelor, logica sau ilogica, ordinea includerii, potentialele erori si daca puetam sa-mi scriu si pe o foaie ceea ce invatasam ca un fel de documentatie off-code pentru folosinta mea.

Dupa o astfel de experienta, concluzia mea e clara: fara o arhitectura si fara o directie care sa fie scrisa inainte, orice sistem teoretic autonom cu timpul devine mort, neupdatabil, nemodificabil fara a distruge sistemul in sine. E ca o evolutie involutiva, in care nestiind sau nedorind a mentine dezvoltarea pe un anumit fagas, ne lovim de o mare problema timpului necesar modificarii, adaptarii sau mentenantei unui sistem.

Experienta imi aduce aminte de cuvintele fostului meu profesor de fizica, care ne sfatuia ca inainte de a ne apuca sau a ne propune sa facem ceva, mai intai sa-l scriem pe foaie, deoarece gandurile vin si pleaca iar ideile nu se mentin. Aplicat fiind sfatul, inainte de a se apuca de orice cod, consider ca orice programator ar tb. sa fie scriitor: sa stea zile intregi sa scrie documentatie (PHP, C/C++, Java) ca mai apoi sa stea cateva ore sa-l construiasca. Aici e toata diferenta …

Mica comparatie: daca ar fi fost sa lucrez in RA, task-ul de mai sus mi-ar fi luat (fara misto) 5 minute. Mi-a luat insa pe putin 5 ore de nervi, draci, oftat, injurat fosti colegi si invocari de demoni care sa-i urmareasca peste tot in lume unde acesti oameni s-or duce. Nu stiu daca este specific noua, dar un lucru ramane inca sigur: aici nu exista respect pentru munca celuilalt …

N-am somn! Ma Twitter pe #webstock09, ma framant pe blog, aflai ca maine dimineata trebe sa fiu intre 8 si 8.45 la Raddison Blu ca sa fiu inscris, ma enerveaza ca aceasta informatie pretioasa n-a fost prea bine promovata (un fel de “walk this way” pentru participanti) – si astept cu nerabdare dimineata.

Voi fi insotit de Alexandra B.E. – care saraca se trezeste dis-de-dimineata la 3:00 (a.m.!) sa vina tocmai din Rm. Valcea pentru mine. Bre, deci daca asta nu e dedicare pentru barbatul tau, atunci chiar nu stiu ce e. In orice caz, voi avea un mic companion alaturi de mine cu care voi putea dezbate intreg evenimentul.

In concluzie: nu-mi fac nici cea mai mica iluzie ca 24up! ar fi printre cei 15 finalisti – insa sunt mandru de aceasta realizare alaturi de aceasta echipa – mai ales ca proiectul a trecut de etapa de preselectie desi abia iesise din BETA cu cateva saptamani inainte de inscriere la Webstock 2009. Oricum, sa traim si sa vedem … poate am vreo surpriza :P …

Astazi avusei o discutie cu gasca de moderatori a proiectului 24up! – o mica comunitate de entuziasti fara cap, fara lider dar care modereaza uploadurile utilizatorilor si se asigura ca nimic nu se incarca care ar putea fi pornografic sau de alta natura. Din cand in cand ma mai vorbesc cu acest mic grup pentru a lua pulsul proiectului …

Am aflat printre altele si ca s-a format un mic nucleu de utilizatori care se bucura de facilitatile proiectului care sunt intre ei prieteni si care isi impart melodii, texte informatii prin intermediul proiectului. Unul din avantajele semnalate de Alexandru (D.) a fost si ca utilizatorii contribuie cu versuri sau completari – incercand sa duca de ideea de “media wiki” asa cum a fost promovata la inceput.

Ceea ce ma bucura. Un proiect care incepe usor usor sa contureze o idee, o mica comunitate si un grup de oameni ce vor sa transforme 24up! in sursa #1 de continut media de calitate. Cu siguranta efectul se va mentine si cu siguranta proiectul se va diferentia de idei asemanatoare din industrie ceea ce nu poate sa-mi dea decat o senzatie de mandrie si realizare personala fata de timpul pe care initial l-am investit in proiect.