Si deja urmez lectia invata din 2009: nu mai iert nimic iar daca e sa colaborez cu cineva, oricine, sa nu mai fac rabat la pretentiile mele. Pur si simplu timpul meu conteaza, enorm de mult fata de 2009. Ca idee: nu mai pot lucra cum lucram in 2007/2008. I mean c’mon …

Tocmeala e veche de cand lumea, insa toti angajatorii o incurajeaza. Nu poti da sfaturi din exterior, pentru ca nimeni nu stie mai bine ca tine ce probleme ai, cat de prioritare sunt si care sunt nevoile tale financiare.

Urmeaza-ti glasul interior si vezi la ce concluzie ajungi, insa, invata din greseli. Fiind a doua oara cand te lovesti de mediul asta de lucru, cred ca ar trebui sa fie deja o lectie invatata.

La romani e ceva de genul: “Tu faci asta, ca eu-s sefu’ si-asa zic eu.” – fara nici macar o motivare de orice fel. Mi-aduc aminte de experienta Launch 48 – a fost un o experienta meritocratica interesanta. Oamenii s-au asezat pe rolurile lor, functie de experienta.

Evident, Launch 48 este o idee importata din UK. Ne puteam astepta la o alta filosofie, intr-adevar, mai placuta decat cea romaneasca.

De asta munca, in Romania a devenit o rusine si nu o mandrie. S-a format ideea “de ce sa muncesc pe 6 milioane, cand pot sta acasa si freca menta?”. In alte tari, munca, fie ea si prost platita, este munca, pentru ca oamenii care o fac, apreciaza altfel valoarea banului.

Educatia in sensul acesta, in Romania este inexistenta. Oamenii prefera sa astepte sa le pice bani din cer, sa ii invite cineva la munca, sa se roage de ei, sa se tocmeasca pentru un salariu care nu face cat munca lor si sa jecmaneasca daca pot, tot ce pot si sa puna conditii care mai de care mai ciudate.

Sunt perfect de acord cu un om care pune conditii, dar care isi face treaba exemplar. Sunt de acord si cu ce ai spus tu, cu recompensarea si cu stimularea angajatilor. Insa nu toata lumea gandeste asa. Vina este de ambele parti: a angajatorilor, pentru ca strang cureaua unde nu trebuie si a angajatilor pentru ca cer prea mult cand nu e cazul.

Insa situatii fericite sunt putine. Singurul lucru bun, pe care il poti face tu ca antreprenor, este sa iti analizezi mai bine oamenii cu care lucrezi, sa nu faci compromisuri si sa fi obiectiv. Intr-adevar relatiile de rudenie in afaceri sunt mai degraba “bube” decat avantaje.

E o veche zicala care spune: “Frate, frate, da’ branza-i pe bani”. La fel si in afaceri. Scopul il reprezinta venitul, de ambele parti si atata timp cat interesele ambilor sunt respectate si protejate, nu vad in asta decat un pas inainte.

Ce-i drept, in Romania inca se mai invata “sefia” si “rolul muncii in viata omului”. Vad totusi un progres. E departe, dar il vad.

Cred ca singurul mod de a masura acest sentiment e prin cat de mult iti rascoleste viata. E ca acel proverb: “You never know how much you miss someone, until they leave.”. Insa oamenii vor fi intodeauna oameni (cu mine-n frunte!) – se vor infuria mai repede decat vor dorii sa dea atentie vreunui proverb prafuit.

Cred ca atunci cand omul greseste (and I do a lot!) – nu e nimic rusinos in a-ti cere iertare, indiferent fata de cui si a incerca sa nu se mai intample. Alaturi de tine am invatat sa iubesc, sa fiu mai calm, sa nu ma infurii. Si inca mai vreau sa invat … caci am ce invata, asa cum si tu, probabil, de la mine.

Eh … visez si eu … >:D<

Ma simt magulita sa vad ca am putut starni asemenea sentimente, chiar daca uneori contradictorii, alteori negative. Creatia e sublima, asemenea poetului. Cu siguranta, vei avea destul de multi cititori.

In Vant pluteste-o alianta “plesnedista”,
Cu ochi albastri care tara a furat,
Iar daca vrei un vot, papusa comunista,
Sa-l ceri acelei mame carei fiul voi i-ati luat!

Ne-am saturat de promisiuni, de vorbe “campaniste”
De 20 de ani va bateti joc de tricolor!
Decat sa ma intorc in vremuri comuniste,
Mai bine il votez … din nou pe “Chior”!

Succes in continuare cu refresh.ro, cu mica rugaminte sa tratezi mai adanc subiectele din afara, sa vezi ce mai face Mat Cutts, sa ne spui de Google Caffeine (care tocmai a iesit din sandbox, dar nimeni din .ro n-a sesizat) si cu stirile despre ce inseamna blogging, SEO si combinatia lor intr-o piata avida dupa social marketing & media.

Eu unul sper sa ramana una din sursele pe care le vizitez on a daily basis, chiar daca acum am nimerit cand nu trebuia.

Si folosesc WP de cand ma stiu. Cu ani de zile inainte daca activai un plugin incompatibil, primeai pagina alba. Astazi s-au mai rezolvat din probleme insa lectia e invatata: niciodata nu se baga un plugin pe LIVE, fara sa fie testat in demo. La un moment dat te trezesti ca pierzi trafic important sau ai un impact asupra utilizatorului care nu intelege ce este cu eroare si pleaca, crezand ca site-ul nu este de incredere.

Sunt lucruri mici, dar conteaza enorm de mult in modul in care incerci sa prezinti un produs sau un serviciu in Web. Impresia trebuie sa fie mai mult decat ireprosabila celui ce citeste ceea ce ai scris. E comparabil cu a-i da unui batran sa citeasca un ziar cu o pata de cafea in centru. Va crede ca faci misto de el …

Testam in premiera plugin-ul uberVU Comments. Gasesti mai multe informatii aici:
http://refresh.ro/2009/11/ubervu-comments-un-plugin-bun-care-necesita-insa-cateva-retusuri/

Asfalt uscat colegului motociclist!

C.

Nu șobolanu’ rozaliu
Salveaza o națiune
Când țara saltă în ruliu
Și-urgia e pe bune…

Poporu’ suntem noi e drept,
Da’ orbi suntem cu toții,
De credem că un (non) deștept
Va termina cu hoții…

Prefer un matelot bețiv
Golan și pus pe harță,
Decât un păpușar parșiv
Și o mască scoasă-n față.

Incep sa urasc Romania, oricat de patriot as fi. In tara asta lucrurile sunt facute sa nu poti face mai nimic.

Mi se pare normal ca nu oricine sa poata face SEO. In primul rand, ca sa faci pana si marketing, trebuie sa iti mearga mintea, sa fii creativ, sa fi la curent cu informatiile noi din domeniu, sa iti doresti sa fii cu un pas inaintea celorlalti.

Din pacate nu multi isi iau treaba in serios. O titulatura nu inseamna neaparat calitati care sa te recomande si nici nu inspira profesionalism. Profesionalismul, asa cum il vad eu, e nascut din modestie si cunoastere.

Knowledge is power, however! Oriunde te-ai duce, fara bagajul minim de cunostinte, nu stiu daca te poti numi in vreun fel. Doar ca pe multi mirajul castigurilor intempestive si facile ii face sa cada din lac in put, sa strice reputatii, nu numai pe ale lor ci si pe ale firmelor la care lucreaza si sa devina in cele din urma niste “money pirates” nicidecum profesionisti …