In primul rand, nu vreau sa ma iau de Mihai Bendeac – nu fara un motiv anume. Am eu standardele mele in materie de a scrie, care presupune nefolosirea caps-urilor, spatiu dupa virgula (in “ba esti prost ma,esti prost!” dar si in alte locuri) – o anume deasa folosire a butonului de “Unordered List” si “Ordered List” din Wordpress-u’ instalat la nenea si alte reguli de “veche tiparnita” care fac cititul ceva mai bun.

Recunosc, n-am citit nimic de pe site-ul “vedetei”. Motiv: nu m-a lasat inima. Cand citesc vreau sa fie lizibil, clar, concis, cu legaturi multiple la concepte cu care n-as fi familiar si de obicei imi place sa vad scris ceva interesant sau 40% interesant, obiectiv cu mici accente personale dar care sa nu afecteze concluzia.

Asta e farmecul blogging-ului in afara, faptul ca sunt oameni capabili sa se detaseze de sine si de lauda de sine si sa scoata in evidenta calitatea unui subiect sau a unor oameni din industria lor. Poate si pentru ca filosofia lor e alta. Am sansa in munca mea sa ma lovesc de oameni ce detin afaceri mici, non-Web dar care in simplitatea lor, pe care noi o credem, sunt de fapt mai interesanti decat par.

Stat ieri de vorba cu Gabi Oancea, prieten bun cu baietii de la “Celelalte Cuvinte” (love you guys! I bought your CD …) un om insa inexistent in Web, autor a catorva carti de arte martiale (Google: “Gabi Oancea”, ce gasiti book related) detinator al unui mic IMM in domeniul sporturilor (de fighting am inteles) si inca altele. Si totusi, acest om nu sta pe Web, nu freaca menta (cum o fac eu, ca din asta traiesc) – insa, recunosc, ca persoana, ma intrece (si ca varsta).

Vorbind ieri la un pahar de sake (mamamiaaa), ceva mai mult decat anticipasem oricare dintre noi, am inceput sa invat cate ceva din cultura japoneza, mai bine zis din modul in care hamon-ul unei sabii este de fapt semnatura tratamentului aplicat de “fierarul japonez” care lustruieste in final sabia si ca “Nihon To“, in japoneza chiar asta inseamna: “Sabia japoneza” – care are o lunga istorie koreana, chineza fiind importanta in Japonia prin 1100/1200.

Si de ce am scris toata asta? Ca sa dau o lectie unui Costin (al mai secsy bloga’ …), ca in trufia noastra ne credem atat de “Ueb Doi Zero” in timp ce ar tb. sa roadem carti pe la colturi, invatand ce-i Web, de ce e asa si ce-nseamna un business inainte de toate: dedicare, transpiratie, timp si pasiune. Si sper ca exemplul unui fost om media, actual autor si antreprenor sa-i fi luat din mandria butonului de F5 (refresh, va rog) …

Concluzia: exista oameni de calitate, care nu se dau pe “Web” in afara de un cont de Google Mail sau Yahoo, care au si emailuri oficiale dar nu le folosesc (ahem, nici eu) pentru a evita SPAMu’ de care se ocupa vreo secretara si care in inexistenta lor Web-eristica, pot oricand sa ne arate, noua “astora” care ne credem asa de mari si de tari ca nu valoram nimic nici macar pentru cunostintele de “Analyst Programmer” … topica nu era invers (CTRL + F “analyst” in Firefox)?!

P.S. Costine … n-avem bani decat de Wordpress ca-i free? Vino maica la mine, facem o reducere exclusiva la proiecte Web 2.0 de 25% – platibil in rate. Tre sa aduci doar buletinul, baza de date refresh.ro si-ti face tatucu’ arhiva “Ueb Doi Zero” cum rar ai vazut. Si lasa ca plateste mama daca vrei: “(iar mama platea) facturi triple la telefon din cauza dialup-ului.” … Fin: inteligenta si intelepciunea nu se masoara in ani, ci in carti citite … (copyright: nevasta)