Te simt fantoma! Unde esti? Incet urechii imi soptesti,
Aud tacerea-n jurul meu. Aud prea dulce glasul tau,
Cuprins de-a tale dulci povesti. Cum ma imbeti, cat ma doresti.
E frig. E rece. Sanul tau. Il simt pe mine, mult prea greu …

Te simt fantoma! Cum ma vrei … In rece brate tu ma iei,
Incet pe spate, ma saruti, ingheata-n loc, puternici muschi,
Iar eu, acuma, sunt de piatra. Un foc prea rosu-n neagra vatra,
Ma uit in el, si sper cumva, in el sa vad figura ta.

Un rosu-n ochi, reflecta iadul, pe muschii mei, sarut de foc,
Te vad uitandu-te la mine. De frica ta, eu ard in loc.
Atat de reci a tale brate, atat de calde sarutari,
Mi-atingi usor cu-n deget gatul, ca dulcele sarut de flori …

Aceeasi mana, lung coboara, pe gat usor, pe pieptul meu,
In mine fierbe-un suflet, aprig. Si eu fantomei, ma simt, zeu.
Pierzand fiinta mea umana, nici forma-mi parca nu ma vrea,
Lasand in urma doar carcasa, prea mult, ce tot, ma-ngreuna.

Pe pieptul meu, eu iti vad mana. Te-astepti acolo sa mai fiu,
De-ai stii iubire … De acuma. Ca tine-s mort. Nu mai sunt viu.
Simtind pe palma-ti ta tacerea, a inimii ce a-ncetat,
In umbra te-ai retras. Tacuta. Nimic nu ai mai cugetat.

De-oftatul tau, vatra se stinge, iar tot ce arde-i al tau par,
Incet, in spate-ti, eu m-apropii. Si-as vrea sa musc opritul mar …
Te sperii?! Nu te speria iubito! Sunt iarasi eu, acelasi zeu,
Iti tin in brate, sanul dulce si-n tine adanc, m-avant mereu …

In neagra noapte-n intuneric, un ceas razbate ne-ncetat,
Ca dansul nostru, ce-i aievea, aceluiasi batran tic-tac …
O luna plina se arata, pe-un cer senin si instelat,
Iar noi cuprinsi in brate stam, de dragoste ce-am insetat …