Caci tot ce as putea sa zic,
Sub ploaie de pupicuri.
Sub aripi mari de-ngeras mic,
Sunt toate azi, nimicuri.

E ingeras cazut din cer,
Cu aripi dragi, pufoase,
Intruchiparea in eter,
A unui sol de pace.

A doua zi de Sfant Craciun,
Venii iar ea la mine,
Caci prima zi de Sfant Ajun,
Ea se temea sa vie.

Un sol de pace prevestit,
De mii de ani incoace,
Atat de drag si de dorit,
De inima-mi stangace.

Caci de departe te-am zarit,
De ma-mbatai ca vinul,
Si in picioare-ncremenit,
In mana-mi crestea crinul.

Cu mana stransa-nmarmurit,
Erau doi pasi spre mine,
Si te-ai uitat, si-am ametit.
De alba-ti ta sclipire.

Trezit din vis si cam buimac,
Ti-am dat in dar o floare,
Nu spun nimic, am vrut sa tac.
Insa tacerea doare.

Eu ti-am pupat obrazul mic,
Si-acuma simt ca arde.
Si sufletu-mi e plans, pitic,
Cand tu imi esti departe.

Cu ore lungi am stat noi doi,
Sa discutam eterul.
Eram in suflet, astazi, goi.
Dezvaluiam misterul.

Saruturi dulci, de catifea,
Pe aripa ta dreapta,
Zbatea in tine inima,
Si-o retrageai, sfioasa.

Mi-ai spus atunci, ca-i l-anceput,
Dar am fortat sarutul,
Iar buzele ni s-au atins,
Si-au zguduit pamantul.

Si toti, in panic-au intrat,
Fugind de tot, din preajma,
Caci singuri, doi, ei ne-au lasat
In lumea noastra, larga.

O clipa de o fi durat,
A fost o vesnicie,
Sarutul prim, cel neuitat.
Condus de nebunie.

Desprinse iarasi, buzele.
Le leaga azi doar gandul.
Caci tot ce-a fost si visele,
Am fost doar noi, doar unul.

…

Caci gandul tau, si patima,
Ma doare, ma irita.
Caci sufletu-mi si inima,
Te cheama azi, grabita.

Caci tot ce as putea sa zic,
Sunt astazi doar nimicuri,
Sub aripi mari de-ngeras mic,
Sub ploaie de pupicuri.