……

Sunt şapte stele luminate,
Pe bolta minţii mele.
Şi şapte sfetnice de aur,
În centru El, le cere.

Sunt şapte îngeri zburători,
Păşind în astă lume,
Cuvântul unor muritori,
Ei le vor spune.

Căci Voia Sa îndeplini,
Ei îngerii or face,
Şi-n lume iarăşi Ea va fi,
Divina pace.

Şi glas din templu auzit,
Zicând la şapte îngeri.
"- Duceţi-vă voi pe Pământ.
La ultima mirungere."

Şi iată vine cel dintâi,
Şi ţine-n a sa cupă,
Durerea Lui bătută-n cui,
Şi-aruncă-n lume-o bubă.

Şi moartea vine peste tot,
Şi-n lume e duhoare,
În lume mult păcat a fost,
Şi putrezirea-i mare.

Şi-al doilea înger a venit,
Şi a vărsat în mare,
Şi marea de s-a înnegrit.
  Cu orice răsuflare.

Şi marea însăşi a murit,
Şi orice vietate,
Şi cele ce fost-au mit.
Şi gândurile noastre.

Şi-al treilea înger a venit,
Şi-n cupa sa el ţine,
Venin de moarte prevestit,
De prooroci vechime.

Şi a vărsat el cupa sa,
În orişicare râu.
Şi astfel el le-a dat să bea,
Acelaşi sânge viu.

Şi-al patrulea de a venit,
Şi a vărsat în Soare,
Sub arşiţă a rumenit,
Păcate strigătoare.

Şi oamenii toţi L-au hulit,
Pe El în toate cele,
Şi oamenii şi-au suferit,
Păcatele mizere.

Şi-al cincelea fost-a zărit,
Că toarnă a sa cupă,
Peste regatul Bestiei,
Pe moarte să-i aducă.

Se lasă întuneric mort,
Iar oamenii în cuşcă,
Ei sufletul acum şi-l rod,
Apoi pe sine, muşcă.

Şi setea morţii însetate,
De sânge şi de crimă,
Şi-al şaselea îşi varsă a sa,
Cupă de lumină.

Şi Eufratul, râul mare,
Şi apele-i secate,
Şi gâtul arde tuturor,
De moarte.

Astfel trei duhuri au ieşit,
Din putrezitele cadavre.
Şi astfel ele au murit,
Împăraţii grozave.

Şi când al şaptelea venit,
Îşi varsă cupa-n stele.
Din templul cerului vestit.
Cunvintele-I sunt miere.

Şi "S-a făcut" s-aude-n zare
Şi-n orişicare lume
Şi zbiară gânduri de durere,
De falnica minune.

Pornit-au fulgere din zare.
Cutremur mare-a fost,
Şi ultima ta rugăciune,
Acum e de prisos.

Cetatea mare se rupe-n trei
Şi Babilonul cade,
Căci ea va lua cupa mâniei,
Şi bicele pe spate.

Şi cerurile când se deschid,
Un Înger vine iară,
Lumina sa va doborâ,
Întunecata fiară.

Căci moarte-a fost, şi moarte e.
Şi moare şi lumina.
Căci multe-au fost păcatele.
Şi-a omului e vina.