Citeam pe blogul ei un manifest fata de modul in care viata ne trateaza si-ncercam din rasputeri sa-mi dau seama, fata de cine e indoiala, de care ea, zice. Ma tot simt. Nu stiu ce am, dar simt. Iar “indoiala” e ca o boala grea, contagioasa, mai rea ca A(H1N1) – mai puternica ca ciuma si se transmite telepatic. Ma asteptam ca azi, efectiv in ziua asta in care scriu aceste lucruri, sa fiu singur. Sa ma simt singur. Iar indoiala, fata de mine, vine din faptul ca ma simt iubit … si singur …

Nu are rost sa-mi bat capul cu asta. Ziceam mai devreme ca daca ma iubeste, cu adevarat ma iubeste, imi va arata. N-am de ce sa fiu nici dezamagit, nici suparat, nici nimic. Imi pare doar rau pentru greselile pe care eu le-am facut si care au dus la situatia asta. Si regret ca ea nu poate sa mai iubeasca, arzand, pe cel ce l-a iubit odata. Asa sunt eu, probabil, facut sa pierd din mana tot ce e mai bun.

Sunt deja doua saptamani, de cand nu am vazut-o. Ieri a fost “Lasata Secului”, ai mei, si finii. Eu singur. Am vorbit ieri si mi-a spus: “Am treaba.” si ca de asta nu-i place o relatie, fiindca e nevoita sa spuna unde, cand si cum. Probabil conteaza si asta, sa stie omul care te iubeste, de unde sa te ia, in caz de Doamne Fereste … Dar ce tot vorbesc eu aici … Am inteles.

N-am chef de nimic. Poate doar sa citesc. Asta o fi un lucru bun (maine am un examen). Vineri … aveai nevoie de mine. Eram mort de somn, frant, trezit de la ora 6 dimineata si examen si discutii si tot. Am stat si pentru ca mi-a placut (enorm, ce-i drept) sa stau cu tine si pentru ca, asa cum ziceai si tu, ai face orice pentru cel pe care-l iubesti. Am uitat … un lucru pe care ar fi bine sa nu-l mai uit: suntem doar prieteni …

Sufar azi, nu stiu de ce. Ma doare. Sa stii ca Valentina ta nu e deschisa tie, sa-ti spuna unde e, ca sa nu-ti faci griji ca prostul ca de ce nu-ti raspunde la un mesaj, nici la telefon si ca sa nu te simti singur intr-o zi in care, americaneste, toti se simt … impreuna. Tot eu sunt vinovat, ca-mi fac prea multe griji. O lectie e de invatat de aici: doare al dracu’ de rau sa nu ai sentimentele acestea, impartasite ..

Ba! Voi astia care mai cititi p-aci. Fiti fericiti de ziua asta a Indragostitilor … si lasati-mi un comentariu, sa-mi bag si eu unghia in gat, de cat de bine va merge. N-am fost niciodata impreuna cu “Valentina” mea, in ziua asta, de cand ma cunosc. De 6 ani, de cand am realizat ca exista fete. Pot doar sa ma bucur de succesul asta si sa sper, ca in cei 60 de ani cat mi-au mai ramas, oi nimerii, macar 1 data sa petrec si eu ziua asta sau vreun Dragobete macar … impreuna, in cine stie ce Mall cocalaristic, la cine stie ce film, de care sa ma bucur alaturi de “Valentina” …

E doar o alta zi din viata mea … Ma indoiesc, catot venii vorba, ca asta-i viata …