Arareori fac lucruri la comanda, mai ales ca eu am o abilitate innascuta de a scoate oamenii din fire si a le provoca o senzatie acuta de sarcasm si tachinare. Insa, azi o sa fac o exceptie. Si cum stau sub amenintarea papucului, in timp ce-ascult o combinatie de Gelu Voicu’ si Liviu Vasilica (e ziua maica-mii, yuhuhuhuuuu) – :P zisai sa adun si eu urmatoarele cuvinte, sub titlul de mai sus.

Intre noi fie vorba, nu-mi vad capusorul meu mic de cat am de munca si cate “refactoring”-uri trebuie sa fac la un cod care, devine din ce in ce mai adaptabil in RA. Fapt bun, caci juma din clientii de anul trecut, m-au sunat. Vor ceva nou la proiectele lor. In unele chiar am propus solutii de colaborare pe termen ceva mai lung.

2010 a inceput bine, am nimerit peste 2 clienti de calitate. Unul din ei mi-a dat de lucru cat sa nu mai duc. In 3 zile am planificat deja 3 subproiecte, ceea ce e un avantaj. Am de munca si de obicei, munca ma face fericit. Munca innobileaza. Iar eu ascult populara pe fundal …

Ciudat e ca oricat de aiurea pare, melodiile astea ritmate sunt fix ce am nevoie sa ma batai pe scaun in timp ce ochii mei scaneaza, vertiginos, peste 30′j de mii de linii de cod, incercand sa comprime tot ce vad. C’est la vie. Macar lucrurile se anunta bine. Am inceput sa cred ca viata e o serie de urcusuri si coborasuri … E o chestie ciudata, dar cand stii ca ai cu cine lucra, parca simti ca faci mai multe. Unii oameni iti dau o siguranta ca se pot tine de treaba …