De ce manifesto: Pentru ca Einsten nu ne cere bani pe “Teoria Relativitatii”, nici Edison pe forma becului nici FLOSS pe software-ul gratuit atunci nici arta nu trebuie sa ceara recompensa pentru ca e arta. Altfel n-ar mai fi arta, ci comert de cultura la colt de strada. De unde si titlul: sclavia banului sau aristocratia nebunilor …

Definitia aristocratiei, conform unui student politicianist (copil, nu-i asa Costine?! …): un regim politic in care ploterariatul era condus de nobilime, un grup restrans de oameni care detinea puterea, oameni “puternici”, bogati si cu o oarecare zgarcenie (ca tacsu’ …). Proletariatul nu avea acces la cultura, cultura fiind scumpa in acele zile.

Sclavia banului: conditionarea accesului la arta prin plata de bani, ce este?! A se lua un caz concret: familie de 3, parinti si copil, copil sanatos perfect, voinic, parinti saraci. Copil destept, pasionat de opera. Ii place Bocelli. Vrea ca el. N-are access la inregistrarile sale, decat daca plateste, cei 80RON (mancarea familiei pe-o saptamana) – ca sa-si cumpere amaratul ala de CD sa-l asculte si folosind ce-a invatat la scoala sa-si dea seama de calitatile unui tenor.

Iar Arta: conform definitiei de pe Wikipedia, o indemanare (un har) un mod de imaginatie, un exercitiu. Intreb si eu: fiind popor ortodox, daca ni se da la nastere, gratuit, un har, noi de ce sa-l vindem? Acesta este motivul pentru care cred in accesul liber la arta si cultura si caile de a deveni, mai bun … Nu oare argumentam in propria credinta si in propria Constutitie (Art. 16, al. 3) ca: “Cetatenii sunt egali in fata legii, fara privilegii si fara discriminari.” … Ia stai un pic? Cum adica dam privilegii artistilor, printr-un “drept de autor” aparat de-o lege? … Ce prostie :) …

De ce oare o clasa de oameni, sa fie privilegiata cu un drept in timp ce alta nu? Intreb eu. De ce numim “arta” si creatie ceea ce este un bun al nostru, dupa ce platim. Cum putem argumenta “cultura” acea informatie care nu ne este accesibila prin scoala, ci comercial. Cum putem numi si cum putem da dreptul unui artist, sa fie mai presus de muncitorii in constructii, taranul din piata sau maturatorul de strada, doar pentru ca e artist?

Concluzia: sclavie a banului si aristocratie a nebunilor. Exceptie cei ce isi permit, restul n-au acces la arta. 72% din romani, sunt saraci (Google: “romania + saraci”). N-ar da bani pe arta cu riscul sa nu aiba ce sa manance. Exemplu media: Costel, zidarul ajuns tenor cu dorinta de cultura, cu o voce minunata. Si daca nu stia ca exista opera, nici tenor si nici banii sa plateasca din amaratul de salariu, acel “Nessun Dorma” pe care l-a cantat in finala, ce facea?

Cum poti ajuta?! Simplu. “Zi-o pe bune!” (cu link pe blogul tau) ca exista un Manifesto si promoveaza un status: “Manifesto: accesul liber la arta!” si agata-te intr-o miscare ce pune la indoiala democratia si egalitatea “promovata” in drepturi, privilegii si discriminari … Si mai vrea si acces gratuit la: audio, video, carti si orice inseamna cu adevarat arta si cultura … Si nu uita: argumenteaza de ce crezi in manifesto …

3 argumente (d-aci incepem, vom completa) si-o gluma:

1. Deoarece nu s-ar numi arta nici cultura, atat timp cat bani se cer pentru a avea acces la ea.
2. Fiindca s-a reusit in Orient si nu s-a reusit in Occident.
3. Pentru ca ne-o garanteaza Constitutia, propria credinta si pentru ca toti suntem egali. Si nici o lege n-ar tb. sa ofere unei clase de oameni, puteri sporite, fiindca natura omului este egoista si lacoma din fel (vezi “Politica”, Aristotel, cap. 9) si nimic nu ne garanteaza protectia in fata abuzului unei astfel de legi, cum de altfel a fost cazul si nu o singura data …
4. Gluma: doar de asta ne bat de ne usuca indienii pe IT, ca la ei e posibil sa dai carte gratuit unei mase de jidani care s-o toceasca, fara sa plateasca, ca mai apoi sa-ti aduca banu’ gros … Oare nu suntem de-a dreptul prosti?