Tocmai avusei o idee tamptia. Sa iau casca de la iPhone si sa o conectez la HP-ul meu 530, sa vad daca pot asculta muzica. Si ghici ce: merge. Fiind obisnuit ca de obicei jackurile (headphones) pentru mobile sa fie mai mici (si chiar e) decat un jack obisnuit, n-am crezut ca va merge. Dar se pare ca se potriveste la fix, iar headphone-urile pentru iPhone merg la HP 530 fara probleme …

Tocmai m-am intors de la prezentarea platformei RA colegilor de la M10. Prezentarea a decurs OK iar eu am avut de invatat o lectie importanta astazi (fara sa fiu mustrat ceva, ci doar o revelatie personala sesizata din vocile colegilor) si anume ca o platforma de dezvoltare PHP trebuie inainte de toate sa fie flexibila, organizata si rigida dar votul cel mai important este dat de timpul mic de dezvoltare, timpul mic de learning curve si accesibilitate.

Am invatat o lectie astazi. Inainte de teorie si inainte de reguli, programatorii PHP vor intotdeauna sa fie eficienti, de multe ori punand acest aspect inainte celui de organizare, reguli si ordine. O platforma de dezvoltare, daca vrea sa fie ceea ce se doreste a fi, trebuie inainte de toate sa permita libertate si niciodata, dar niciodata sa restrictioneze. In rest, totul a decurs OK …

Am vreo 5 minute astazi cu ocazia prezentarii catre M10 a platformei “RA“. Un mic “seminar” astazi pentru colegi in care le sunt prezentate avantajele unui mediu de lucru organizat. Desi mini-prezentarea am scris-o chiar in dimineata aceasta, deoarece chiar nu am ce prezenta prea mult (din moment ce documentatia se afla deja in fisiere) – am avut si timp de o discutie cu cativa colegi de breasla, care au programat tot timpul non-OOP.

Discutia pentru mine a fost interesanta: am aflat ca dupa ani de zile de lucru de tip “spaghetti-code” – cativa programatori tind cu jind catre un mediu de lucru organizat. Am realizat, din vorbele lor ca programarea POO (programare orientata obiect) nu este doar un moft, nici un trend ci o masura asa cum si batranul K. R. si W. Knuth ne spunea: o evolutie necesara a oricarui limbaj de programare.

Intre timp: astept prezentarea de astazi. Va avea loc la ora 15:00 si sper sa le atrag atentia asupra unor avantaje pe care doar RA le are. Personal ar fi o realizare sa pot sa conving ca se poate si altfel si mai bine si ca mergand pe directia propusa, sansele noastre de dezvoltare sunt maxime. Apropo, am uitat sa anunt: am iPhone 3GS :D … Yuppy!

Am sa continui editorialul de data trecuta, dand un sfat celor care dimineata nu prea au chef de munca. Ideea oricarui inceput de zi e sa faci ceea ce iti place mai mult imediat ce ai ajuns la munca. Nu vi la birou cu ideea: stai frate ca se ia seful de mine sau “vai cat am de munca!” ci incerci sa te calmezi.

Eu am gasit o solutie relativ ieftina si anume, sa-mi verific, prima si prima data, emailul. Apoi statistiticile de trafic iar nu in ultimul rand sa nu uit de acel obicei de “5 minute blogging” – un mic panou al ideilor mele pe care le pot impartii cu toata lumea. Si asa mi-am incheiat si pledoaria. Nu uitati: inainte de incepe work, fa ce-ti place! Face bine pentru sanatatea … mentala …

Cumva se intampla ca am avut sansa sa vad mai de aproape societatea “Web” a Romaniei. Si intr-un fel mi-am facut o lista, gen: bicau.ro, 1001case.ro, bestjobs.ro, ejobs.ro, publicatiile online (ziare oficiale) si mecanismele de socializare din Romania: neogen.ro, sentimente.ro si altele.

Am avut zilele trecute o senzatie ca sus-numitele proiecte au o boala. O boala de design, de directie, de organizare corecta a informatiei, de directie si de dorinta de dezvoltare. Design-urile fiecarui proiect de mai sus, e condamnabil. Organizarea, delasatoare. Culori: schitch. Continutul: de tot rasul.

Pomenisem saptamanile trecute de existenta unui experti in domeniu, gen Jacob Nielsen, oameni total dedicati ideei de Web UI (User Interface/Experience) – oameni care in mod stiintific, explicand obiectul analizei si metodele analizei, pot deduce cateva idei logice cu privire la interfata unei aplicatii, idei de luat in seama avand in vedere doar efortul depus pentru studierea unor cazuri concrete. Cu siguranta cei interesati vor intelege ce am eu cu acest om …

Revenind la proiectele noastre si la expertul nostru, la un moment dat, am avut o curiozitate. Cum ar fi ca un expert exterior Romaniei sa vina si sa faca un review al vreunui proiect romanesc cu privire la aspect de functionalitate, de design, de experienta. Ce nota ar da unor astfel de proiecte ca cele mentionate mai sus, unde, daca ar avea macar si un pic de access in spatele cortinei ar vedea si dezastrul cu care aceste proiecte se prezinta …

Ironic e ca “Web 2.0” – un eveniment Webstock 2009, au devenit sa fie considerate proiecte tipic anii ’98 – proiecte cu nimic nou fata de ce piata ofera deja. Iar reprezentanti gen “C. Fusu” @ Neogen vine sa ne prezinte si sa premieze “finalistii” fostei gale de premiere. Ma intreb inca in ce lume traim si daca ne putem aprecia valorile la adevarata lor calitate …

Personal sunt adeptul separatiei (daca se poate si prin orice mijloace) a mediului privat de cel de stat.  In afara oportunitatilor de afaceri, nu gasesc alt motiv pentru care cele doua planuri sa se intretaie. Insa, se pare ca politica unui stat are mare rol in ceea ce priveste si aprecierile monedei acelui stat.

Astazi, prin “baniinostri.ro” – un proiect la care colaborez, aflai in cele 5 minute de pauza pe care mi le-am laut ca pretul unui Euro a crescut de la 4.1 la 4.2 si ceva, pe fond de instabilitate politica. De asemenea, in acelasi timp, ministrii cabinetului Boc I si-au dat demisia deoarece Dan Nica, ministrul Administratiei si Reformei Administrative a fost revocat de catre presedintele Traian Basescu.

Iar eu, simplu reprezentant al unei generatii de studenti a Stiintelor Politice si reprezentant indirect al pietei private din Romania sunt obligat sa vad un joc de culise, scarbos intre planuri paralele ale vietii. Altceva mai bun la TV nu mi se ofera, pentru ca nu exista oameni capabili sa disemineze intre bun si rau, intre acceptabil si grotesc. Pentru acest argument cel putin incerc sa-mi fac un hobby cu National Goegraphic si Discovery.

Iar cel mai evocat nume este Traian Basescu. Atat de evocat incat a devenit scarbos, ba chiar e o suprasaturatie ce cu siguranta scarbeste peste 40% din populatie. Cel putin, din 10 oameni cu care mai discut si eu despre politica, 4 vor zice clar ca s-au saturat de Basescu si de numele sau, fie ca s-au saturat de politica in general. Cateodata pe buna dreptate …

In concluzie: e ciudat sa vezi cum o criza politica provoaca instabilitate economica. Teoretic este bine, daca ar fi sa luam in calcul ca mi-am calculat mereu preturile in euro, insa avand in vedere ca si utilitatile sunt calculate in aceeasi moneda, eu poate nu voi avea probleme, insa vecini, pensionari, profesori, medici si stagiari vor resimtii cu indarjire aceste fluctuatii de rahat, datorate climatului politic. Si ne mai intrebam pe cine votam …

Nu de multe ori imi mai pierd vremea incercand nume de domenii pentru posibile sau viitoare proiecte pe care as vrea sa le incerc, sa le lansez si sa le construiesc. In aceasta cautare frecventa, am dat peste Europe Registry, un interesant serviciu de inregistrare domenii. M-am uitat pe preturi si am dat, probabil, peste cel mai scump domeniu posibil: .na (Namibia).

Nici mai mult, dar nici mai putin de 2845E/an. M-am gandit si eu care este cauza, daca nu politica, pentru care un domeniu a ajuns sa coste atat. O fi pentru ca asa cum a scris un articol pe Slashdot acum vreo 2 saptamani, un porumbel calator a reusit sa invinga tehnologia prin fibra optica din Africa in trimiterea unui sir de caractere intre 2 tari. Eh, asta da afacere …

Cred ca incepand de astazi o sa initiez ceea ce numesc eu “5 minute blogging” – o serie de articole in care sa-mi vars “Of”-ul fata de viata si task-urile/problemele in cele 5 minute de pauza pe care mi le iau in fiecare ora a zilei de munca. De ce atatea pauze: pentru ca cel mai obositor lucru pe care poti sa-l faci este sa te intorci sa rezolvi un cod discunctional realizat de un coleg dezinteresat angajat inaintea ta.

Cum nu fumez, nu beau alcool, nu-mi bag in vena, cel mai usor mod de a avea un fel de viciu care sa ma si ajute cat de cat este sa scriu despre problemele intalnite si despre modurile in care le-am gasit o rezolvare sau despre cum pot fi combatute. O sa incep astazi prin analiza vesnicii si anticii probleme a PHP-ului: “spaghetti code”.

Saptamanile acestea am preluat un cod PHP terifiant. Un amalgam de clase Smarty + cod propriu de conectare la MySQL + AdoDB, presarat cu spaghete cu sos de documentatie proasta intr-o forma de gluma fara sare cu aroma de pantofi. Cam asa pot descrie modul in care, lipsa unei directii de dezvoltare poate aduce o serie de proiecte in pragul haousului si infantilului.

Este ora 3:04 si de astazi de dimineata, singurul lucru de calitate pe care am reusit sa-l fac a fost sa pun un “foreach” si sa procesez o lista intr-un Smarty (smart ass!), afisand ceea ce clientul dorea: o lista de evenimente. In tot restul timpului am stat sa-mi dau seama de: denumirile variabilelor, logica sau ilogica, ordinea includerii, potentialele erori si daca puetam sa-mi scriu si pe o foaie ceea ce invatasam ca un fel de documentatie off-code pentru folosinta mea.

Dupa o astfel de experienta, concluzia mea e clara: fara o arhitectura si fara o directie care sa fie scrisa inainte, orice sistem teoretic autonom cu timpul devine mort, neupdatabil, nemodificabil fara a distruge sistemul in sine. E ca o evolutie involutiva, in care nestiind sau nedorind a mentine dezvoltarea pe un anumit fagas, ne lovim de o mare problema timpului necesar modificarii, adaptarii sau mentenantei unui sistem.

Experienta imi aduce aminte de cuvintele fostului meu profesor de fizica, care ne sfatuia ca inainte de a ne apuca sau a ne propune sa facem ceva, mai intai sa-l scriem pe foaie, deoarece gandurile vin si pleaca iar ideile nu se mentin. Aplicat fiind sfatul, inainte de a se apuca de orice cod, consider ca orice programator ar tb. sa fie scriitor: sa stea zile intregi sa scrie documentatie (PHP, C/C++, Java) ca mai apoi sa stea cateva ore sa-l construiasca. Aici e toata diferenta …

Mica comparatie: daca ar fi fost sa lucrez in RA, task-ul de mai sus mi-ar fi luat (fara misto) 5 minute. Mi-a luat insa pe putin 5 ore de nervi, draci, oftat, injurat fosti colegi si invocari de demoni care sa-i urmareasca peste tot in lume unde acesti oameni s-or duce. Nu stiu daca este specific noua, dar un lucru ramane inca sigur: aici nu exista respect pentru munca celuilalt …

Dupa cum o parte din cunoscutii mei stiu am inceput sa fac schimbari in plan profesional. Nu stiu daca in bine sau in rau, deoarece astept sa se concretizeze niste planuri, insa cu timpul s-ar putea, cel putin pentru sanatatea mea sa fie in bine, cel putin pana s-or calma apele.

Eh, acum cateva saptamani, am inceput sa anulez din vechile legaturi si am rugat in mod express cativa cunoscuti si cateva contacte sa renunte a mai apela numarul meu de telefon in scopuri profesionale, fiind dedicat exclusiv scopurilor mele, obisnuite, personale si private.

Zis si facut. Insa, Romania este o tara superba. Daca in Londra, sa suni un om dupa ora 17:30 sau in week-end, acel om are dreptul sa te injure, aici exista o placere sinistra, sarcastica si de-a dreptul tampita ca la ora 23:00 desi nu are motiv clar, concret de a te suna, sa te trezesti cu un fost client sau fosta cunostinta de afaceri care sa-ti ceara sa-i faci ceva, daca se poate, extra-contract, pe de-a moaca si ca “ne cunoastem”.

Aplicand teoria aceasta la nivel macroeconomic, putem realiza de ce lucrurile merg atat de prost p-aci. Daca toate lucrurile se fac pe termeni de “ne cunoastem, facem o treaba” – e clar ca intr-o piata de cerere si oferta, oferta se va da pe baza de cunostinte si relatii ceea ce realizeaza niste legaturi, bolnavicioase intr-o piata de competitie intre reprezentantii unor cereri si a unor oferte – care nu neaparat se potrivesc intotdeauna.

Cazuri sunt nenumarate si nu asta este scopul meu aici. Insa un aspect important il reprezinta si societatea si modul ei de gandire. E clar ca daca respectul fata de celalalt si de viata lui privata si persoanala nu exista, lucrurile nu prea au cum sa mearga bine. Oamenii se enerveaza, isi arunca vorbe si intrerup relatiile brusc.

Cred, in urma acestor experiente ca am un sfat pentru toti cei care se arunca in “vartejul afacerilor” fie ca este o firma de instalatii sau constructii, fie ca este un start-up in Web/IT: aveti in primul rand respect pentru partenerul vostru de afaceri, respectati intervalul orar 9:00 – 17:30 si chit ca arde tara, moare baba nu indrazniti sa va sunati partenerii in afara zilelor de Luni – Vineri, in intervalul orar de mai sus. E limita minima de respect pe care o puteti afisa fata de interlocutorii dvs. – limita care face diferenta intre afacerile de succes si celelalte.

Zilele acestea am avut parte de mai multe “polemici” cu privire la o directie noua de dezvoltare alaturi de baietii de la Media 10 (cunoscuti pentru 1001case, 1001auto, Lady4Ever si altele de genul) cu care colaborez de ceva vreme (si da, am uitat sa anunt). Am ajuns in urma acestor discutii la o singura concluzie si anume ca, cel putin in Romania, capra noastra e mereu bolnava pe cand capra vecinului e mereu a dracului.

Propunand dezvoltarea pe “RA PHP Framework” (www.raphpframework.ro) – acel framework PHP dezvoltat de baietii de la KIT, eliberat sub licenta GPLv3, gratuit, moca, foarte bun – am primit raspunsul simplu al faptului ca “vreau sa-mi promovez produsul” (lol?!) si ca proiectul n-ar avea destula prestanta in comparatie cu Zend Framework, Symfony sau Code Igniter.

Motiv tocmai bun sa ma impusc in picior cu o bazooka. Fiindca cultura noastra tipic romaneasca e sa consideram ca tot ce primim din afara e ultra, extra, super, mega, giugiuc iar ceea ce facem noi in Romania e varza, mic, de neluat in seama – preconceptie primita fara nici macar a se uita pe cod sau a face o analiza cat de cat obiectiva asupra a 2 proiecte finaliste: RA si CI (Code Igniter). Reactia mi-a dat de gandit.

Mi-a dat de gandit asupra dorintei mele de a mai face ceva in Romania sau de a demonstra ca avem cu ce, ca putem. Probabil cea mai buna solutie este aceea in care, muncind alaturi de echipa KIT sa continui ceea ce am inceput, sa excelam, sa castigam Webstock 2010 si sa demonstram ca in miscarea Web, avangarda suntem noi.

In toata povestea asta am invatat cateva lucruri: si anume, ambalajul vinde produsul. Pot sa deghizez un rahat intr-un super-ultra-mega ambalaj si sa-l vand la pret dublu. Imaginea de piata care se formeaza, prieteniile de pahar de bere si alte aspecte non-tehnice, non-obiective sunt cele ce influenteaza imaginea de piata a unui produs.

Arareori lucrurile sunt realizate asa cum scrie la carte. Iar asta ne dauneaza ca natiune si nu doar noua. Mai sunt si alte natiuni in aceasi ipostaza, poate mai rau ca noi, insa ar tb. sa fie, cel putin, un semnal de alarma … Avem, usor, usor, nevoie de o schimbare in bine, de o stabilizare si de o directie, directie data de cei mai buni in fiecare domeniu pe care il reprezinta …