Cu toate ca am mai sustinut ca nu folosesc Twitter din mai multe motive, un articol WebProNews isi pune intrebarea daca blogging-ul n-a murit, argument ca e “so five years ago”. Lucru care imi demonstreaza ca tot acest “social-media” e doar un big hype. Un foarte mare big hype si am sa argumentez de ce.

In principal, notorietatea unui blog este data de traficul acelui blog. Iar in “social-media” – “blog-urile de specialitate” care se ocupa cu acest subiect trateaza mai mult fenomenul in loc sa trateze totusi cheia sau tactica folosita de acest bloguri in a-si atrage cititorii. In primul rand blogurile sunt de 2 feluri: vedete si creatori de continut.

Prima categorie are prestanta datorita statutului persoanei care detine acel blog, datorita implicarii in media. In principal, cate vedete, atatea tipuri de bloguri, atatea moduri de a scrie, atatea greseli de exprimare si ortografie. Mai sunt si oameni care se respecta dar nu stiu daca acest lucru se intampla in Romania, insa acei oameni nu au blog.

Cealalta categorie, de creatori de continut sunt oameni cu un oarecare timp liber cu dorinta de a impartii din succesul lor si altora. Un exemplu sau un astfel de proiect ar fi bookblog.ro (ca tot ziceam zilele trecute ca am sa laud acele proiecte care mi se par interesante) – insa nu ultimul sau singurul proiect de asa natura.

Intre aceste doua categorii avem “expertii” care analizeaza fara pic de background (traducere romaneste: pregatire, experienta) acest fenomen tragand concluzii din cele mai nedocumentate ca sa nu zic altfel. (Jacob, ti-ai gasit sosiile in Romania). Lucru care devine dezgustator si deja satureaza piata atunci cand acesti oameni nu au nimic interesant a impartasii.

Revenind la articolul WebProNews nu pot decat sa afirm: cand se duce si hype-ul cu Twitter si Facebook si tot balonul asta cu microblogging si status updates – putem zice ca vom merge pe un drum de “intoarcere la origini” – descoperind in amalgamul asta de “mindless babble” (conform unui studiu aplicat Twitter-ului) – ca sunt oameni care creeaza continut dar carora nu le dam atentie. Deloc.

O ploaie-ncet se scurge, pe-un geam crapat oleaca,
Iar norii-s cenusii, de-atat planset greu,
Privind un orizont, de roua ce ma-nneaca,
Astept un semn divin, trimis de Dumnezeu …

Un sir de boabe goale, de gand si de culoare,
De gandul meu avid, incet ele se sparg,
Si vad miscand in zare, figura ei. Rasare,
Ca soarele pe cer, si-n suflet simt, ca ard …

Afara casei ploua si fulgera in zare,
Dar nici un fulger aprig in ea n-a nimerit,
Crezand sortit sa fie, a vietii ei chemare,
Un inger sa iubeasca, atat de-mpatimit.

Distanta s-a scurtat, iar ploaia, inceteaza,
Caci noi stam impreuna, si-mbratisati mereu,
Iar restul lumii vii, acuma poa’ sa arza,
Sub soare rasarit, adanc in gandul meu …

Hai ca m-am decis sa iau cateva din proiectele online “la box”. Vorbesc de proiecte care au un buzz mare in Romania, nu de bloguri, nu de evenimente locale ci de proiecte care au strabatut granitele Romaniei. M-am gandit, mai mult pentru mine, ca un fel de “watch-list” sa vad ce proiecte romanesti, de calitate, au capital 100% romanesc. Si am ajuns la aceasta lista:

1. erepublik.com – simulator de “republica” online. Un social-game destul de interesant. Ba chiar am intalnit trecator o parte din echipa lor. Echipa tanara, joc dezvoltat in Romania, investitie straina. Nu merge …
2. trilulilu.ro – acelasi Alexis Bonte daca nu ma insel se afla in spatele investitiei din trilulilu.ro. Intr-adevar, cuvantul nu e unul care sa-l poti reproduce in alta limba, ceea ce da dovada de o idee pur romaneasca, cu capital imprumutat. Din cate inteleg, Sergiu e doar director nu si detinator …
3. neogen.ro – sau conglomeratul de multe lucruri. Calitatea unui astfel de social-media website nu-mi place. Am alte gusturi, mai Netlog-iste, cel mult. Un search mai adanc imi rezulta o investitie americano-olandeza in Neogen. Nicidecum un proiect romanesc chiar 100%.
4. altele … dar cu adevarat mari, mai stiti? Cel putin dintre cele care sa mai aiba si un anumit “buzz-word” activ in media, nu doar trecator.

Ceea cea ma duce la o concluzie trista. Cu toate ca n-am epuizat lista si cu siguranta voi mai adauga, realizez ca inca nu sunt proiecte romanesti care sa nu depinde de investitii externe. Iar acele proiecte mici care indraznesc sa iasa de sub caciula se vand repede pe sume mult prea modice.

Un tablou al pietei online din Romania e binevenit oricand, putand aduce in discutia publica proiecte puternice si brand-uri “puternice”. Ma uitam si pe blogul lui Alexis Bonte si ma intrebam: e oare cu putinta un om care nu poate respecta minimele reguli de a scrie cu spatiu dupa semnele de punctuatie, sa fie considerat investitor? Probabil tema lipsei de respect pentru minimele reguli de scriere o voi trata in alta zi (maine!) – inainte sa fie prea tarziu.

O stire care mi-a cam dat fiori si care nu prea ma lasa la aceasta ora frumoasa din noapte, 12:59, sa dorm. Faptul ca Manfred Grund, crestin-democratul german si-a permis de multe ori sa foloseasca imaginea Romaniei ca exemplu de “asa nu” – declarand ca “noi germanii suntem harnici, corecti nu ca romanii” (recreatie aproximativa) dandu-ne drept model de popor ce arunca balegar in curtea vecinului.

Si are dreptate. Nu am sa ascund faptul ca are dreptate. Omul este mai demn de luat in seam atunci cand recunoaste ca greseste si atunci cand isi recunoaste originile. Gestul liderului de partid nu este deloc laudabil, insa poate este un dus rece, trecut nesesizat, difuzat intr-o emisiune a Realitatii TV. Si nimeni nu se sesizeaza …

Ideea este destul de simpla. Nu avem autoritati in domeniile de marca in Romania, nu avem autoritati in plan literar, economic, politic, social si chiar tehnic. Evident,  o miscare a unui singur om sau o dorinta a unui singur om nu reuseste sa schimbe o conceptie generala insa eu imi propun un lucru – sa folosesc de notorietatea propriului blog si sa scriu de bine despre cei ce merita sau sa-i critic foarte dur pe cei ce nu.

Ce imi trebuie: rabdare, dorinta si 15 minute in fiecare seara. Este ceea ce pot sa fac pentru doua paragrafe de lauda sau sictir. Dar astfel zic eu, cu munca mea de 15 minute pe zi pot sa ajut la construirea unei scari de valori pentru cei ma citesc, alegandu-i din IT/Web pe acei oameni care intr-adevar merita promovati iar ceilalti, care merita mentionati sau dimpotriva, blamati.

Motivul este destul de simplu. Pentru ca imi permite experienta, fundalul celor realizate in toti acesti ani si pregatirea. Unde dincolo de acest aspect mai e si cel de cultura, echitate si egalitate, ce nu se invata nici la scoala, nici pa’ Web - nici in alte parti ci dintr-o lunga experienta. Si sper cititorilor sa le fie de folos viitoare scara de valori iar mie, sa-mi dea un motiv sa scriu constant despre ceea ce merita promovat … (Manafu’ … ia aminte!)

Ok! Ok! recunosc, sunt sarcastic la ideea de “colegi la juma’ de pret” – dar avusei sansa sa-l vad pe Radu Georgescu, “micul” antreprenor din spatele RAV/GeCAD intr-un reportaj Realitatea TV despre mutarile de societati in afara .ro-ului. Si nu-l acuz de lipsa de patriotism (huaaa!) ci de ratiune rece (felicitari! :D) cu privire la o politica fiscala instabila.

M-as muta si eu in Cipru. Ba nu, India. Ideea e destul de simpla: as gasi colegi la jumatate de pret, indieni pregatiti in d’ale Web-ului, IT-ului, programarii in ASM si cine mai stie ce surprize gasesc. Ideea e simpla, in momentul in care legislatia permite o distributie a informatiilor unui numar mare de oameni, exista o sansa procentuala ca dintr-un numar de N,  un procentaj de X% sa fie oameni care depasesc un nivel mediu de pregatire.

Asta ne duce usor, usor la o concluzie. E mai avantajos sa-mi mut afacerea acolo unde si resursa umana imi permite – sau in cazul in care nu caut neaparat resursa umana, acolo unde regimul fiscal imi permite, cel putin istoric vorbind, o stabilitate mai mare, un profit mai mare, calculat aproxmativ in urma unor concluzii trase functie de regimul politic si fiscal in tara in care ma mut.

Ca antreprenor, as fi interesat sa merg mereu acolo unde: taxele sunt mai mici, pregatirea este mai mare, legislatia mai adaptata domeniului meu de activitate iar simpla existenta in zona mi-ar atrage legaturi financiare mai bune, cu toate ca in era noastra in care poti negocia si semna contracte overseas, fara nici macar sa dai mana cu celalalt partener al tau ar reduce din acest ultim avantaj.

As putea in urma unei mici analize, sa trag o concluzie: cand nu avem reprezentanti tineri ai sistemului politic care sa militeze pentru schimbare si adaptare la noutate si in timp ce actuala conducere parca nu observa semne destul de clare din economie ca: “Asa nu mai merge!” – la ce sa ne asteptam?

Ceea ce m-a facut sa rad a fost comentariul dl. Radu Vasile, zicand ca aceasta mutare de sah in IT-ul romanesc, nu este de fapt un semnal ci ca doar cand se va face mutarea Renault, sau Accelor Mittal – abia atunci vom putea sa vorbim de un semnal. Nu! Nu e asa. Atunci o sa fie prea tarziu, deoarece la momentul anunturilor, mutarea se va fi facut deja.

Am dat de curiozitate la descrierea lui Radu. Acum vreo doi ani (2007, daca nu ma insel) ne intalneam fata in fata eu propunandu-i un proiect de HPC (High Performance Clustering) si GRIDing pe un Kernel 2.6 de Linux modificat, pe care il am si acum in arhiva. Era un proiect mare de cercetare/dezvoltare. Intre timp directiile au fost separate – el a dezvoltat Axigen, eu pe directia de Web - unde am dezvoltat RA prima platforma PHP in Romania.

“Ce frumos este sa poti munci o (singura) data si sa poti vinde de mai multe ori” – este ideea centrala a oricarei afaceri de succes. Din punct de vedere politic, politica ar tb. sa ajute ideile bune sa creasca, nu sa le trimita in Cipru. Nu e cazul consider eu. Lectia dupa acest articol: dupa 10, 15 ani de munca omul invata multe. Mai invata si ca politica influenteaza destul de mult afacerile iar atunci alege cele mai (reci) dure decizii posibile – dar, motivat!

Update: observa cineva ca sunt oameni despre care scriu de bine si sunt oameni despre care scriu nu de prea bine? Pentru ca o parte din ei si-au demonstrat, muncind, calitatile in timp ce ceilalti se cred mari “formatori de opinie” si reprezentanti ai IT-ului romanesc, numindu-se “Analys Programmer”. In tot acest timp, ne balacim in suc propriu intrebandu-ne ce e cu noi …

De ce manifesto: Pentru ca Einsten nu ne cere bani pe “Teoria Relativitatii”, nici Edison pe forma becului nici FLOSS pe software-ul gratuit atunci nici arta nu trebuie sa ceara recompensa pentru ca e arta. Altfel n-ar mai fi arta, ci comert de cultura la colt de strada. De unde si titlul: sclavia banului sau aristocratia nebunilor …

Definitia aristocratiei, conform unui student politicianist (copil, nu-i asa Costine?! …): un regim politic in care ploterariatul era condus de nobilime, un grup restrans de oameni care detinea puterea, oameni “puternici”, bogati si cu o oarecare zgarcenie (ca tacsu’ …). Proletariatul nu avea acces la cultura, cultura fiind scumpa in acele zile.

Sclavia banului: conditionarea accesului la arta prin plata de bani, ce este?! A se lua un caz concret: familie de 3, parinti si copil, copil sanatos perfect, voinic, parinti saraci. Copil destept, pasionat de opera. Ii place Bocelli. Vrea ca el. N-are access la inregistrarile sale, decat daca plateste, cei 80RON (mancarea familiei pe-o saptamana) – ca sa-si cumpere amaratul ala de CD sa-l asculte si folosind ce-a invatat la scoala sa-si dea seama de calitatile unui tenor.

Iar Arta: conform definitiei de pe Wikipedia, o indemanare (un har) un mod de imaginatie, un exercitiu. Intreb si eu: fiind popor ortodox, daca ni se da la nastere, gratuit, un har, noi de ce sa-l vindem? Acesta este motivul pentru care cred in accesul liber la arta si cultura si caile de a deveni, mai bun … Nu oare argumentam in propria credinta si in propria Constutitie (Art. 16, al. 3) ca: “Cetatenii sunt egali in fata legii, fara privilegii si fara discriminari.” … Ia stai un pic? Cum adica dam privilegii artistilor, printr-un “drept de autor” aparat de-o lege? … Ce prostie :) …

De ce oare o clasa de oameni, sa fie privilegiata cu un drept in timp ce alta nu? Intreb eu. De ce numim “arta” si creatie ceea ce este un bun al nostru, dupa ce platim. Cum putem argumenta “cultura” acea informatie care nu ne este accesibila prin scoala, ci comercial. Cum putem numi si cum putem da dreptul unui artist, sa fie mai presus de muncitorii in constructii, taranul din piata sau maturatorul de strada, doar pentru ca e artist?

Concluzia: sclavie a banului si aristocratie a nebunilor. Exceptie cei ce isi permit, restul n-au acces la arta. 72% din romani, sunt saraci (Google: “romania + saraci”). N-ar da bani pe arta cu riscul sa nu aiba ce sa manance. Exemplu media: Costel, zidarul ajuns tenor cu dorinta de cultura, cu o voce minunata. Si daca nu stia ca exista opera, nici tenor si nici banii sa plateasca din amaratul de salariu, acel “Nessun Dorma” pe care l-a cantat in finala, ce facea?

Cum poti ajuta?! Simplu. “Zi-o pe bune!” (cu link pe blogul tau) ca exista un Manifesto si promoveaza un status: “Manifesto: accesul liber la arta!” si agata-te intr-o miscare ce pune la indoiala democratia si egalitatea “promovata” in drepturi, privilegii si discriminari … Si mai vrea si acces gratuit la: audio, video, carti si orice inseamna cu adevarat arta si cultura … Si nu uita: argumenteaza de ce crezi in manifesto …

3 argumente (d-aci incepem, vom completa) si-o gluma:

1. Deoarece nu s-ar numi arta nici cultura, atat timp cat bani se cer pentru a avea acces la ea.
2. Fiindca s-a reusit in Orient si nu s-a reusit in Occident.
3. Pentru ca ne-o garanteaza Constitutia, propria credinta si pentru ca toti suntem egali. Si nici o lege n-ar tb. sa ofere unei clase de oameni, puteri sporite, fiindca natura omului este egoista si lacoma din fel (vezi “Politica”, Aristotel, cap. 9) si nimic nu ne garanteaza protectia in fata abuzului unei astfel de legi, cum de altfel a fost cazul si nu o singura data …
4. Gluma: doar de asta ne bat de ne usuca indienii pe IT, ca la ei e posibil sa dai carte gratuit unei mase de jidani care s-o toceasca, fara sa plateasca, ca mai apoi sa-ti aduca banu’ gros … Oare nu suntem de-a dreptul prosti?

In primul rand, nu vreau sa ma iau de Mihai Bendeac – nu fara un motiv anume. Am eu standardele mele in materie de a scrie, care presupune nefolosirea caps-urilor, spatiu dupa virgula (in “ba esti prost ma,esti prost!” dar si in alte locuri) – o anume deasa folosire a butonului de “Unordered List” si “Ordered List” din WordPress-u’ instalat la nenea si alte reguli de “veche tiparnita” care fac cititul ceva mai bun.

Recunosc, n-am citit nimic de pe site-ul “vedetei”. Motiv: nu m-a lasat inima. Cand citesc vreau sa fie lizibil, clar, concis, cu legaturi multiple la concepte cu care n-as fi familiar si de obicei imi place sa vad scris ceva interesant sau 40% interesant, obiectiv cu mici accente personale dar care sa nu afecteze concluzia.

Asta e farmecul blogging-ului in afara, faptul ca sunt oameni capabili sa se detaseze de sine si de lauda de sine si sa scoata in evidenta calitatea unui subiect sau a unor oameni din industria lor. Poate si pentru ca filosofia lor e alta. Am sansa in munca mea sa ma lovesc de oameni ce detin afaceri mici, non-Web dar care in simplitatea lor, pe care noi o credem, sunt de fapt mai interesanti decat par.

Stat ieri de vorba cu Gabi Oancea, prieten bun cu baietii de la “Celelalte Cuvinte” (love you guys! I bought your CD …) un om insa inexistent in Web, autor a catorva carti de arte martiale (Google: “Gabi Oancea”, ce gasiti book related) detinator al unui mic IMM in domeniul sporturilor (de fighting am inteles) si inca altele. Si totusi, acest om nu sta pe Web, nu freaca menta (cum o fac eu, ca din asta traiesc) – insa, recunosc, ca persoana, ma intrece (si ca varsta).

Vorbind ieri la un pahar de sake (mamamiaaa), ceva mai mult decat anticipasem oricare dintre noi, am inceput sa invat cate ceva din cultura japoneza, mai bine zis din modul in care hamon-ul unei sabii este de fapt semnatura tratamentului aplicat de “fierarul japonez” care lustruieste in final sabia si ca “Nihon To“, in japoneza chiar asta inseamna: “Sabia japoneza” – care are o lunga istorie koreana, chineza fiind importanta in Japonia prin 1100/1200.

Si de ce am scris toata asta? Ca sa dau o lectie unui Costin (al mai secsy bloga’ …), ca in trufia noastra ne credem atat de “Ueb Doi Zero” in timp ce ar tb. sa roadem carti pe la colturi, invatand ce-i Web, de ce e asa si ce-nseamna un business inainte de toate: dedicare, transpiratie, timp si pasiune. Si sper ca exemplul unui fost om media, actual autor si antreprenor sa-i fi luat din mandria butonului de F5 (refresh, va rog) …

Concluzia: exista oameni de calitate, care nu se dau pe “Web” in afara de un cont de Google Mail sau Yahoo, care au si emailuri oficiale dar nu le folosesc (ahem, nici eu) pentru a evita SPAMu’ de care se ocupa vreo secretara si care in inexistenta lor Web-eristica, pot oricand sa ne arate, noua “astora” care ne credem asa de mari si de tari ca nu valoram nimic nici macar pentru cunostintele de “Analyst Programmer” … topica nu era invers (CTRL + F “analyst” in Firefox)?!

P.S. Costine … n-avem bani decat de WordPress ca-i free? Vino maica la mine, facem o reducere exclusiva la proiecte Web 2.0 de 25% – platibil in rate. Tre sa aduci doar buletinul, baza de date refresh.ro si-ti face tatucu’ arhiva “Ueb Doi Zero” cum rar ai vazut. Si lasa ca plateste mama daca vrei: “(iar mama platea) facturi triple la telefon din cauza dialup-ului.” … Fin: inteligenta si intelepciunea nu se masoara in ani, ci in carti citite … (copyright: nevasta)

Tocmai am terminat vreo 3 zile de tocit carti de condus autovehicule, categoria B si n-am inteles mai nimic. Ma rog, am inteles, dar au astia un limbaj de lemn, scandura, bata, mesteacan, pin, fag de-ti vine sa iei o ciunga, s-o mesteci bine si sa le-o tuflesti intre ochi. Asta ca sa nu mai comentez nimic cu privire la “DRPCIV” si “Test examen online-ul” lor care merge din 3 incercari, in care 2 injuri de toti …

Asa ca maine dimineata, Pipera – Tunari nr. 49 scrie pe mine cu dosarul si C.I.-ul in mana. O gura de Cola inainte pentru revigorare, cateva exercitii pentru stimularea sangelui si irigarii la capatana, mult tupeu, mult talent (“am talent si nu ma laaaas, toti ma stiu bomba cu ceeeas”) si fara spaga (“… eu cand banu’ dau sa-l scoooot, explodeaza rupeee tot.”). Sa vedem ce iese …

Si scuzati-mi manelizarea acestui post, doar ca am ramas cu o impresie relativ scarbita despre notiunile de mecanica si, scuzati-mi ironia, conducere “ecologica“. Deci jumatate din intrebari sunt de cate puncte de penalizare imi da daca fac nu stiu ce. Care e scopul: sa stiu eu sau politistul asta? Nu ar fi mai bine sa stiu eu cum sa conduc bine ca sa n-ajung in situatia asta? … Dar ce sa-i faci, asta-i Romanica noastra …

Pai e 7:58 dimineata si pare-se ca eu nu m-am culcat. De fapt am atipit vreo 2 ore dupa care m-am trezit cu un bat adanc infipt in partile DOS-iere, unde ma manca adanc sa deschid Eclipse Galileo (editoru’ meu de PHP, doh’ cu Subeclipse in spate) sa ma bat cu o veche, veche, veche, veche, veche, you get the idea, veche problema a platformei RA.

Hai pa’ scurt: pana acum, toate URL-urile construite pe platforma erau de genul: index.php/Sectiunea/NuStiuCare, lucru care-mi statea in gat adanc infipt ca o nuca intr-un perte alb. Si ma enervai in dimineata aceasta sa rezolv, odata si pentru totdeauna aceasta problema. Apai, ce n-am putut rezolva doi ani de zile (de lene!) am rezolvat in doua ore, din inspiratie.

Problema efectiv se limita la scoaterea “index.php-ului” din URL, rescrierea URL-urilor cu mod_rewrite, refacerea legaturilor logice cu PHP-ul (RewriteRule/RewriteCond si ceva cod specific) – lucru care la prima impresie pare usor de facut dar e stresant de-a dreptul (easy things stress genius people, ain’t that true). Dar uite ca am reusit si asta …

Cateva proiecte la care am lucrat, 24up.ro, opentv.ro si viitorul haveajob.ro vor beneficia de acest avantaj, in sfarsit o solutie a unei probleme vechi. Voi detalia insa toate aspectele tehnice ale schimbarii, nu aici, ca aici mi-e lene, ci pe site-ul oficial, probabil intr-unul dintre tutorialele despre avantajele mod_rewrite in RA (cand timpu’ mi-o permite).

In concluzie: daca intr-o dimineata va treziti cu ceva adanc infipt in DOS, nu-n MS-DOS, atunci sa fiti siguri ca aia e dimineata in care veti realiza multe lucruri. De asemenea, chestia adanc infipta stimuleaza perseverenta caci pana nu o scoateti d-acolo, parca, parca nu va lasa sa va odihniti. Acum, pot sa ma duc la somn. Mult meritatul …

Adevarul este ca stiam dinainte ca Web 2.0-ul romanesc e mult sub standardele unei miscari cu adevarat puternice, fiind de fapt doar o manifestare groteasca a originalului (nici el n-o duce prea bine conform lui Jacob Nielsen, useit.com, thanks honey) si am sa argumentez in paragrafele ce urmeaza de ce.

Spre deosebire de original, miscarea Web 2.0 in Romania nu are reprezentanti de marca. Nici macar reprezentanti. Nu avem, spre exemplu cum USA il are pe Jacob, un om dedicat UI-ului pe Web, un om care sa analizeze stiintific daca aceasta miscare este doar un hype sau chiar se bazeaza pe ceva. Noi avem in Romania, “experti de marca” care trag concluzii fata de miscare Ueb Doi Zero in Romania nebazandu-se pe nimic.

Spicuiam printre cele 200 de pagini ale lui Jacob, diferite Alertbox-uri pe care acesta le-a dat de-a lungul timpului si cat de aprofundata e analiza sa. Intr-un fel de-a spune am ramas surprins (merci draga mea) de perseverenta si adancimea cu care acest om isi face studiile cu privire la impactul interfetelor de utilizatori (UI) in domeniul Web-ului, invitand oameni la conferinte, rugandu-i sa rezolve anumite probleme simple (order a pizza, checkout a ticket) si reusind sa sistematizeze rezultatele transformandu-le in statistica.

Gandindu-ma, am realizat ca noi in Romania suntem seci. Nu avem experti Web 2.0, nu avem nici macar oameni care sa fi fost creditati cu acest titlu in urma unei indelungi experiente de lucru, “hands-on” ca sa zic asa. Nu avem nici macar un soft de calitate facut in Romania (poate exceptie “RA PHP Framework“, ca deh, fondat de moi) – dar in rest nu ne putem lauda cu nimic.

Si ma gandesc, tot apar la tembelizor stiri cum ca tinerii nu mai stau in Romania, pleaca afara se duc sa-si caute de lucru si sa fie platiti pentru ceea ce stiu ei sa faca. Pai logic! Din moment ce cativa dintre noi si-au rupt coatele pe carti si li se ofera salarii de 800E pentru cunostintele lor cand cunostintele lor sunt valorate la minim 1500 (dublu?!) in afara. Pai eu mi-as platii leasingu’ in juma de timp. De ce sa stau in Romania, daca externul evolueaza de doua ori mai repede?! Dati-mi motive va rog, exceptie patriotismul ca ala nu tine de foame …