O zi interesanta. Am un pahar de Cola de-a stanga mea si-un online .ro destul de interesant, activ, puternic, “entarteining”. Tocmai ieri scriam de darea in judecata a Trilulilu.ro, urmat apoi de un articol pe dstanca.ro (ma rog, news alert. Se va schimba pe viitor.). Ceea ce ma duce la concluzia ca: “Roata vietii se-nvarteste, tac, tac, tac.” …

Ce-nseamna concluzia asta: pai, ca se pun rotile in miscare. Ca pe 3 Septembrie bem o cafea, pe 10 Septembrie bem o bere si vom avea parte de un spectacol interesant de argumente “pa’ lege” aduse de o parte si de alta a baricadei. Cum am zis insa in articolul meu – nu vad rezolvare. De asemenea, ambele parti si-ar irosi resursele, in loc sa caute metode de a se folosi de un “viciu” (nu prea pot sa-i spun viciu in adevaratul sens) al societatii pe care sa-l monetizeze.

I-am lasat lu’ Dragos cateva comentarii, reusind sa ma impiedic de Art. 14, al. 2 si Art. 34, al. 1 din “Legea dreptului de autor” – care culmea, permit oricarui utilizator sa imparta cu membrii familiei (frate, sora, mama, tata iar in cadrul asta pot sa intre si prieteni de familie (opa?!). Acum daca e sa o luam de la Adam si Eva, toti suntem frati) o oarecare “opera” sau in temeiul Art. 14, al. 2 – dreptul de distributie se epuizeaza la prima vanzare.

Iar eu, baiat destept nu de alta, ma chinuiam din rasputeri (deh, se vede facultatea de Stiinte Politice in spate) sa argumentez cum dreptul de proprietate are intaietate fata de dreptul de autor, prin cel mai simplu argument: cel de proprietate e garantat prin Constitutie. Apai, yo, in mintea mea (tampita) nebuna, recomand foarte frumos: Art. 44 din Constitutia Romaniei, al. 1 si 2 si restu’ da’ p-acolo.

Acum (Sergiu, sa nu ma pape crocodilii) – haideti sa aruncam toti cu pietre in Trilulilu, Neogen, Netlog si alte site-uri de file-sharing fiindca ei sunt vinovati ca utilizatorii lor au dreptul constitutional si acelasi drept prin cele doua articole din “Legea dreptului de autor” – de a face ce vor cu proprietatea lor in orice forma de distributie doresc. Pentru asta, Trilulilu, Neogen, Netlog trebuie impuscati (glumesc baieti) ca actioneaza ca medii de share.

In concluzie, un argument final: dreptul de autor este platit o data de catre casa de productie/discuri cu fiecare DVD/CD vandut. Aici se finalizeaza aspectele comerciale ale dreptului de autor. Un drept, cu exceptia patentelor nu se poate taxa la infinit, ci doar pe un segment. Spre ex: in pretul unui produs (opera) este inclus si dreptul de autor, asemenea unui “Font” in care este inclus si-un royalty fee pentru fiecare copie a fontului in parte.

De aici incep urmatoarele reglementari: un utilizator nu are voie sa comercializeze copii ale aceluiasi produs, insa prin transferul de drept de proprietate asupra operei, prin faptul ca ii se permite realizarea de copii pentru utilitate privata si prin faptul ca odata ce s-a realizat prima vanzare, conform Art. 14, al. 2 – utilizatorul are dreptul sa impartire (in temeiul Art. 34) aceste copii membrilor familiei din care face parte. Va rog omorati crocodilii ca actioneaza ca medii de file-sharing (share = impartire). Acum! Pana nu or sa faca oua de crocodil …

Nota de subsol: Citeam pe un blog, dar i-am uitat numele, adresa. Of. Data urmatoare sa dau bookmark, o fraza de genul (incerc o reproducere): “In China they found ways to jump on the file-sharing gig and make profits out of the biggest distribution network available while we in the western world scratch our heads to find new ways to set limits and embargo“. Ceea ce ma duce la concluzia ca: vreau sa fiu chinez. Ti-o-mping, ti-o-ndes … Ar tb. si noi sa le mai dam atentie chinezilor. Or fi ei comunisti, da pa’ bune ca avem ce invata …