E tot un gand spre a crea,
Un scop ce nu exista.
Indreapta omul, inima,
Inspre dorinta.

Ne nastem azi in lume, noi
Ca simple existente,
Ne ridicam din pur noroi,
Din clipe de tristete.

Si drumul greu si lung, intins
In drum spre realizare,
Caci omul iar a fost cuprins,
De-a patimii teroare.

Caci suntem oameni si gresim,
Si facem o eroare,
Si confundam geniul sublim,
Cu-o memorare.

Sunt astazi oameni printre noi,
Ce insasi sunt ei genii,
Nu striga, nu vor taraboi,
Nici premii.

Sunt genii simpli, creatori
Ce vesnic au cantat,
Sunt genii simpli, muritori
Ce faima n-au cătat.

Sub frunza verde de-alunis,
Au scris o vesnicie
Pe malul lacului din vis,
Purtau o simpla ie.

Miresme, flori, culori si ape,
O sursa de-mbatat,
Un gand, o clipa, o mirare,
Eternitatea-n sat.

Evoc eu astazi muritori,
Si stima le declar,
Ofer de dorul tuturor,
O poezie-n dar.

Si va stimez si va iubesc,
C-aveti divinul har,
In ganduri versuri voua cresc,
Pe-al sufletului mal.

Descifrare:
"Eternitatea-n sat". – Lucian Blaga: "Vesnicia s-a nascut la sat".
"Si confundam geniul sublim, Cu-o memorare" – manifest impotriva organizarii sociale de tip geniu/intelectual – muritor.