N-am sa inteleg niciodata de ce “fii barbat” este o sintagma asociata cu: masculinitatea, prostia, indiferenta si o eventuala retardare specifica barbatilor. Mai ales cand barbatia nu inseamna asta cat capacitatea de a-ti asuma riscuri si responsabilitati care, sa-ti asigure, in cadrul mediului tau, un trai mai bun, un respect mai mare, o eventuala frica a celor ce vor sa te frece la oo.

E 2:10 si n-am somn. N-am chef de nimic. Sunt dat peste cap. Am luat hotararea egoista sa nu mai dau atentie la nici un sentiment de placere si/sau dragoste care mi se arata, din simplul fapt ca atunci cand am aratat aceasta deschidere, persoanele in cauza, au fost inchise pentru mine. E mai bine asa … e mai bine sa te stii singur si fara sa mai suferi pentru nimeni decat sa ajungi aproape sa implori sentimentul.

Am ajuns la concluzia ca daca cei ce te iubesc, chiar te iubesc, atunci iti vor demonstra acest lucru, fara sa le ceri, fara sa te chinui. Nu trecand prin foc si para doar ca sa-ti ierte greselile, ci te vor ierta, de la ei putere, fiindca sunt capabili sa iubeasca si sa ierte. Tot prin logica asta, mi-am dat seama, ca de fapt, nu … nu sunt iubit deloc … Iar concluzia a fost pe atat de dura, pe cat decizia asta a fost luata, daca se poate spune, mai repede decat instant.

Probabil pentru ca logica, e imbatabila. Ratiunea e minunata si cand stai sa rumegi, aflii ca de fapt, te chinui degeaba, atunci cand cel de langa tine, nu simte nimic si-ti reproseaza ca “n-ai fi barbat”. Asa sa fie. Lasa-ma pe mine sa nu fiu “barbat” si sa ma lamentez, asa cum imi place mie. Fiindca am inteles ca nu sunt demn sa-ti fiu mai mult decat sunt acum … nefiind barbatul de care ai nevoie.

Cel putin impresia asta o am. Era o veche zicala care zicea ca in spatele oricarui barbat de succes, sta o femeie de succes. Ma-ntreb daca la noi e valabila zicala … Insa, oricum, daca asta a fost dorinta ta, sa ma faci sa ma retrag in mine, sa nu-ti mai spun ce simt, felicitari … ai reusit :) – fiindca peste prioritatile tale (si deci incapatanarea specifica noua, Gemenilor) n-a putut trece nimic.

Aceeasi greseala o facusem si eu. Si mi-a parut rau, dar n-a fost deajuns. Si ai vazut ca te doresc, dar n-a fost deajuns. Si ai vazut ca sufar de dorul tau, dar n-a fost deajuns. Iti pasa? Nu. Nu pentru ca nu simt … Da, sunt un nerecunoscator, care nu se bucura de cat ii oferi. Si iarta-ma pentru asta …

Iti vei da seama singura ce se intampla cu mine … daca-ti vei rupe 5 minute din viata ta, sa-mi citesti cuvintele. Si sper sa-ti dai seama ca e prea tarziu si ca am atat de mult de reprosat, dar pentru ca, de prost si fraier ce tin la tine, le tin in mine, incat sa te fac sa te simti, libera, neconstransa. Conteaza insa prea putin ce simt eu, “martirul” pe care-l fac si nici nu e nevoie sa ma “salvezi” …

Chiar nu e nevoie. Nu e nevoie sa-mi dai atentie. Era o vreme cand o faceai, dar inteleg ca ce-am fost eu atunci, nu mai sunt acum. Si n-are rost sa te rog sa revii in bratele ce te iubeau odata … fiindca n-o vei face. Atotstiutor? Nu … poate doar un fin rationament al psihicului uman si o experienta cu oamenii prea mare.

Insa astept … astept cu nerabdare si patos sa-mi demonstrezi ca esti exceptia, asa cum iti spuneam, odata, ca te iubesc, caci intre multe, tu esti exceptia de la tipar, exceptia de la regula. Dar n-o vei face … chit ca te stiu, te cunosc, ai avea ambitia de a o face dar aceeasi ambitie te opreste, precum si aceeasi mandrie …

Revin la concluzia ratiunii mele reci: daca ma iubesti, o vei face, fara sa-ti cer, fara sa implor, fara sa mai fac eu nimic. Si pana cand Dumnezeu bunul va face posibila o astfel de zi, am sa ma resemnez, caci, fiind prea deschis, prea bland, prea iubitor cu tine … nu ti-a placut.

Da … e timpul sa ma retrag. Am facut greseala, din nou, sa ofer prea mult si sa nu astept nimic in schimb. Fiindca asa fac eu cu oamenii pe care-i iubesc, le ofer totul sperand sa vada ce simt pentru ele. Si niciodata  nu s-a intamplat ca acest sentiment, sa se intoarca, fara sa-l ceri … iar cand il ceri, e ironic, chit ca ti-e oferit, nu mai simti, nici o placere. Fiindca ai fost nevoit sa-l ceri. Iar atunci … doare. Doar enorm. Doare ca dracu’ … si cred ca nici lui dracu’ nu-i pasa …