Omul isi mai ia o pauza de cafea si mai citeste online-ul romanesc sub forma de statistici. In orice caz, un comentariu dragut pe refresh.ro pomeneste de darea in judecata a: SC Trilulilu SA, SC Hostway Romania SRL – in calitate de parati, intr-un dosar intentat de AIMR privind drepturile de autor si proprietatea intelectuala (cica. Vorbim de IP aici …).

Titlul acestui post, zic eu, o sa-i lamureasca pe multi adepti (pardon, cuvantul e prea puternic) de ce o sa fiu, in continuare, cat se poate de ironic, dur, al draq’ cu ambele parti pe de o parte AIMR (ne pare rau Mariana!) pe de cealalta Sergiu (maestre, scuze anticipate, tre sa mancam si noi o paine, doua … trei).

Cum vad eu: mare Ueb Doi Zeroist, aspectul “copyright-ului” in Web. Apai simplu: caz de insolventa sau incapacitatea a (oricarui) tribunal de a da o solutionare favorabila oricarei parti, din mai multe motive: tehnice, legale, de fond, de drept, de conduita de ce vrea muschiu’ meu si muschiu’ vostru. Hai s-o luam cu ce ma pricep eu cel mai bine, tehnic, avem urmatoarele probleme:

• Un MP3 sau fisier Flash in forma sa transcodata nu este o copie fidela a originalului. Indiferent daca rima, ritmul, efectele sonore se pastreaza nu au cum sa fie niciodata o replica reala, nici macar o copie si/sau transcriere din simplul fapt ca sunetele nu sunt aceleasi. O toba pe un CD original suna mai plin decat aceeasi toba intr-un fisier MP3 la care calitatea se reduce la minimum fiind pentru un audiofil (adica unu’ cu urechea fina) de nerecunoscut fata de original (pam, pam);
• Mergand mai departe cu argumentul de mai sus: comparati un fisier original .cda cu o “copie” (hapciu) in format MP3, prin comanda Linux: less. Daca oricare dintre voi vede aceeasi distributie binara de informatie ca in original, eu in piata publica il pup pe portofel (ca sa folosesc o exprimare de tip “haules, baules”). Ochiu meu insa nu vede asemanarea. Dar deloc. Ce naiba, ma insel?;
• Un fisier MP3 in forma sa poate fi scris de la zero, in forma sa binara daca este nevoie sau generat in mod automat de vreun sintetizator (opa?!). Orice utilizator cu destula indemanare poate recrea fara nici o problema, exact (dar exact) acelasi album Buddha-Bar VIII fara macar sa fi avut la indemana macar vreo copie a originalului. Helloooooooooooooooooo world …
• Daca orice utilizator: copiaza fisiere, transcodeaza sau reinregistreaza nu intra sub incidenta legii dreptului de autor. Pe mai multe motive: conceptual si tehnic un fisier se caracterizeaza prin informatia sa stocata in mod binar si meta-informatia care il descrie. Problema e ca meta-informatia este schimbata in mod automat functie de contextul stocarii sale pe o partitie, alta sau nu. Tehnic vorbind si “pa’ bune”: nici un fisier nu este o copie identica a altui fisier, meta-informatia (inode, store pointer, etc.) care caracterizeaza existenta unui fisier este diferita. Ca sa o spun “pe sleau”: un fisier NU poate exista fara meta-informatia asociata lui. (un fisier in Linux nu exista fara inode number, spre exemplu). Din acest caz 2 fisiere: desi copie (cica fidela) unul altuia, NU sunt de fapt si de drept copie ci restocari. Acuzati acum un utilizator ca si-a restocat un fisier pentru backup.
• Dpdv. legal si dpdv. tehnic: un utilizator Trilu, Youtube, Neogen (hello there little guy), Netlog (opa, ce dracu’ …) semneaza un acord cu detinatorul acelui proiect de a-si asuma responsabilitatea asupra propriilor actiuni. Din toate proiectele verificate, toate au “Termeni si conditii” care responsabilizeaza utilizatorul. Ce vina are Netlog, Neogen, Trilu, Youtube, 24up! – ca existenta lor este conditionata de un fenomen de sharing (legal) intre utilizatori. Nu poti ataca pe cineva in instanta pentru un fapt de care nu se face vinovat, decat daca, Sergiule maica? ai incarcat tu fisiere direct? … Hmmmmm.
• Si abia zgariai suprafata rahatului … bai si pute rau ma … pam, pam;

Si acum incepe discutia aia misto, in care pentru fiecare magarie din cele 70.000+ de fisiere stocate pe Trilulilu, sau pe Neogen, sau pe Netlog, sau pe Picbox (unde se permite sau permitea, nu mai stiu si upload de audio/video) – sau pe … pana mea, ca e multe d’astea.

Pentru toti cei de mai sus trebuie realizata o expertiza tehnica pentru a demonstra ca: ceea ce se aude in boxe, e de fapt semnalul care vine de la placa audio, semnal de la placa audio primit prin registrii procesorului, care au preluat informatia procesata de la memoria operativa, in care ruleaza navigatorul cu care s-a intrat pe Trilulilu (sau X, sau Y), cand navigatorul a cerut placii de retea sa se conecteze la adresa preluata din DNS catre serverele Trilulilu, Neogen, Netlog sau pana mea, care s-a conectat la cealalta placa de retea, unde acolo s-au intamplat niste magarii si a fost intors un semnal encodat MP3/Flash inapoi, in forma binara de 1 si 0 ca raspuns la solicitarea clientului.

Dupa ce s-a realizat asta, trebuie demonstrat (tot prin expertiza tehnica goguta, ca altfel nu se poate. Am fi magari daca am ignora realitatea) – ca fiecare beat, sonor, trilulilu este identic pe exact aceeasi masina cu fiecare beat, sonor, trilulilu din piesa originala care se considera ca a fost “incarcata in mod (hapciu) ilegal”. Apoi trebuie repetata de cel putin 70.000+ de ori pentru fiecare fisier in cauza. Sergiu, te rugam sa ne comunici tu daca-s mai multe fisiere.

Bun. Dupa ce se demonstreaza acest lucru, trebuie luat fiecare utilizator la puricat, rugat (sau somat) Trilulilu, sau Netlog, sau Neogen sau oricare altul de 70.000+ de ori sa returneze IP-ul la fiecare utilizator in parte, deoarece nu poate forta, in mod legal Trilulilu sa scoata acele fisiere, deoarece Trilulilu sau Neogen, sau Netlog s-au disculpat de un asemenea fapt si deci si de dreptul de actiune asupra acelor fisiere.

In concluzie: undeva in toata tevatura asta “persoana juridica” AIMR (Asociatia Industriei Muzicale din Romania) s-a impuscat in picior. Dar nu asa: cu stil, caracter si bazooka. Pe de alta parte, Trilulilu sufera un impact de imagine ce se lasa cu lacrimi de crocodil.

In alta ordine de idei: ce bine era daca deveneam “expert IT” pe langa Tribunalul Bucuresti. 70.000+ de fisiere de probat (ca deh, in fapt si in drept, vorba avocatei mele, tre sa le iei pe toate mama, nu doar cateva). Hmmm, aveam la paine de mancat … Mama, m-ai indrumat pe calea gresita. Ma facui blogger in loc de “expert IT”. Daca stiam … (paine mancam!)