Se zice ca visele pot devenii realitate daca muncesti destul de mult la ele. Evident, se refera la visele cu o oarecare apropiere de realitate. De cateva zile, de pe 1 chiar, doar asta fac. Dedicat tot timpul unui vis: acela de a face din 2010, ceea ce 2009 a fost, insa mult mai bine.

2009 mi-a dat o independenta rar intalnita pentru varsta mea. S-a intamplat insa sa pierd independenta aceasta odata cu o drastica scadere a proiectelor in Web si a investitiilor in acest domeniu. Se zice insa ca orice sut in fund e un pas inainte si cred ca acesta e un exemplu clar de a nu renunta la ceea ce in 2009 castigasem cu atat efort, placut ce-i drept.

Caderea pietelor financiare a fost pentru toata lumea un motiv de scuza, ca “e criza” si ca nu au de unde platii. Pe de alta parte, aceeasi oameni, nesimtiti, se infruptau ca animalele din “teoria crizei”. Hotararea in 2010 e stabilita: nu mai iert nimic. Timpul meu e prea costisitor sa-l pierd cu oameni de mana a 2-a, cu cei care nu apreciaza un om dupa pura sa calitate.

In 2010 imi propun sa nu mai fac greseala din 2009. Anul trecut am tinut langa mine oameni care n-au meritat nici aprecierea mea, nici investitiile facute in ei. Oameni care n-au vrut sa evolueze. Imi propun sa investesc, masiv, doar in acei oameni care-si pot face treaba cu brio.

Zilele trecute, o ruda imi propunea sa-mi angajez un cunoscut, fiu al acestei rude. Sa incerc sa-i dau ceva de lucru. Din 2009 am invatat un lucru: cunostintele, rudele, verisorii, etc. – nu sunt surse bune de oameni de calitate. Ai sanse mai mari sa gasesti acei oameni in randul celor fata de care nu ai nici o rudenie de sange, poate doar sa-i fi cunoscut recent.

Ce-am vrut sa spun cu toate astea?! Ca am invatat din 2009, sa fiu umil. Sa nu mai cred ca le stiu pe toate. Dar cu toate acestea, sa-mi apar interesele cu mana de fier, sa nu mai iert nici un abuz, nimic. In 2010 vreau sa lucrez la visul meu, sa am alaturi de mine doar oameni ce-si dovedesc capacitatea, fara rude, fara cunostinte.

Facui o retrospectiva pe 2009 iar investitia in oamenii de atunci a fost mai mare decat in orice alt domeniu. Greseala mea pe 2009 a fost sa tin aceste “gauri negre” ale investitiilor mele, in continuare implicate in proiectele mele. Nu-ncerc sa dau vina pe ele pentru caderea comenzilor in T4 al lui 2009, insa daca in T1 – T3 al 2009 faceam un efort in a alege doar acei oameni mai bine pregatiti, probabil n-as fi resimtit deloc existenta crizei.

De aici, am tras o lectie: resursa umana e costisitoare. Cel mai bun lucru insa, pentru tine ca antreprenor si pentru cei pe care ii angajezi in proiectele tale, este sa-i insarcinezi pe ei cu un grad de responsabilitate a monetizarii proiectelor tale – fapt ce-i va determina sa caute resursele necesare, caile si metodele prin care sa transforme aceasta responsabilitate intr-un flux constant de venituri, proportional cu implicarea lor in proiect.

Cand acest lucru se realizeaza, pasul imediat urmator este recompensa. Oamenii care se implica cu adevarat intr-un proiect, fac in asa fel incat transforma o resursa disponibila, in venituri. Tot aceeasi oameni, odata ce-si realizeaza acest scop, trebuie recompensati pe masura meritelor lor. In concluzie: pe 2010 imi propun sa apreciez oamenii asa cum sunt ei …